Nicu Vladimir, muzician și poet
Fotografia pe care o postez este realizată spre sfîrșitul lui 2010, la o Seară Timpul, la care am lansat împreună cu Daniel Silvian Petre volumul postum de poezii al lui Nicu Vladimir. Am primit fotografia de la Daniel acum cîteva zile și, de atunci, gîndurile îmi fug mereu spre artistul prematur dispărut. Am reascultat puțina muzică păstrată, am recitit poezii, am căutat și am găsit o postare mai veche cu articolul meu la apariția cărții. A apărut în 2011 pe blogul meu anterior, aneantizat, dar în 2015, l-am republicat după manuscris, cu prilejul comemorării a douăzeci de ani de la dispariția lui Nicu. Reiau aici linkul către postarea articolului, veți găsi în interior un alt link, către cîteva din cîntecele unui mare artist plecat nedrept de devreme din lumea aceasta. O să postez și un link către singurele imagini filmate, 30 de secunde!, care se păstrează. Lectură și audiție plăcute! Îmi mulțumesc lui Daniel pentru reminder…
@ntonesei's blog 
Veșnica lui pomenire! E frumos să ne mai aducem aminte de cei plecați și dv. ați făcut-o chiar în Săptămâna Mare. Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc. Domnul să-l odihnească…
ApreciazăApreciază
Inainte stiai macar cine este adversarul, daca nu dusmanul de-a dreptul. Asta permitea si momente de fericire, de libertate, de viata care nu putea fi investita prea usor de forte electromagnetice ori de confuzii zis indispensabile, ori de bon ton. Azi.
Iluzia insa era mare, a libertatii, doar de aceea umani(tari)smul a fost mereu o motivatie si un instrument indetectabil. In fond cei care stiau ii ajutau pe cei care nu stiau, dar erau liberi, creatori, ii ajutau, samariteni (buni, ca nu am auzit de cei rai nimic relevant) cu orice, inclusiv sa traiasca, pana venea momentul in care viata nu mai era viata si nici moartea moarte.
Singulare destine, totusi, sa nu-i iasa nimic, parca prea suna a damnare secu(lara), nicidecum metafizica, ori destinala. Sigur nu se stie nimic mai mult, raspunsul la De ce??
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi, cam asta se știe, cel puțin atît știu eu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dupa cunostinta mea, sunt cel putin doua categorii de oameni. Cel putin. Unii se prabusesc de la sine, in sine, este si psihologie si cumva un soi de destin autoausmat. Genul tragic, dar deloc afectati de o manopera constienta.
Mai exista o categorie, adica tipologie, fiind putini ca primii, dar care au fost „ajutati”. Pana la punctul in care nu mai conta ce reprezentau ei, deci erau abandonati, exact cand era sa isi arate calitatea.
Cu siguranta au fost oameni care erau remarcabili, in a doua categorie, imi amintesc doar ce spunea, sunt convins cu sinceritate perfecta, Nicu Covaci. Cum a fost abandonat, psihologic incredibil, dupa ce facuse ce facuse.
In cazul lui Nicu Vladimir e foarte posibil sa fi fost o combinatie. Doar ca exilul si intoarcerea poate ca a fost prea mult, pentru el, dar asta nu explica esecul unei minime realizari, mereu obstaculata (ca din intamplare?). Mi-e greu sa cred.Poate ca afost refractar total, iar asta i s-a tinut cont. Nu doar de fostii dusmani, invizibili, ci mai ales de prietenii care deja erau prea prinsi in diverse panze de paianjeni diabolici.
Poate. Oricum mie nu imi suna kosher.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur, putem face multe presupuneri, eu presupun că întoarcerea nu i-a căzut bine, cum nu i-a căzut nici lui Mihai Ursachi, de pildă, dar mai știu cazuri, nu celebre…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imi cer scuze (de acum ma abtin cat pot, adica mult), mi-am amintit exprimarea lui Dan Alexe, cum ca securistii dupa interventia organelor, la Iasi, erau atat de prosti incat el era la mare (si nu era singur, ca sa zic asa) si unii il cautau prin Buzau.
Asta inseamna ori ca ai obiceiul sa confunzi prostia patenta, inca foarte actuala, cu plusul enorm oferit de organizare, foarte metodica (uneori si ulterioara cu vreo 20 de ani)
ori sa-i confunzi pe cei care te asculta cu niste prosti fara vreo replica, deci mai mult decat aroganta, o certitudine nesanatoasa, altfel zis o cunoastere imposbil de obtinut in conditiile date fara un anumit grad de participare(de atunci si de acum).
Imposibil ca Vama Veche sa nu fi fost indeaproape amusinata. Consecintele doar cei implicati le pot evalua in termeni de adevar, nu de verosimilitate.
Dar consecinte au fost. Multe necunoscute pe vecie. Din pacate vor mai (si) fi. Cunoscute doar ca proiect, in rest istoria victoare va sterge definitiv toate diferentele, memoria si spiritul implicat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi, ăia erau și ei tot români, deci de tot felul. După fuga lui Pacepa, fiica-sa Dana, care era pictoriță, venea vara la 2 Mai. Era desiș de securoi pe acolo… Pe de altă parte, multe erori ale lor proveneau din marota compartimentării…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu doar atunci, in toti anii pana prin 2000 acolo se socializau organele viitorului, cele formal notate ca slugi fara replica, plus celelalte care au capatat o preponderenta asa-zis ezoterica, azi democratica, desi singurateca in aberatia sa .
Dintre primii mai sunt inca personaje in diverse functii de sclavie eterna (multumiti foarte de statutul lor, banu’i ban si sefii ii trateaza prost, conform statutului, dar niciodata rau), ceilalti s-au inaripat prin tot felul de orizonturi dubios de remuneratoare. Mondiale, globale, nu mai stau ei la coada sa cumpere 3 mici si-un tap cumplit de prost.
In fine, compartimentarea nu este niciodata respectata, nici macar atunci cand fac lucruri pe care Pacepa le considera eficiente si necesare, dar mai ales usor de executat, realizat.Compartimentarea apare doar ca pretext profesional-legal (din experienta vizibila public, de vreo 15 ani, a organelor revarsate ca forta cvasi-militara de ocupatie a Romaniei) atunci cand mai apare vreun prost care a ramas si integru, sau mai precis a ramas convins ca toate povestle care i-au fost spuse merita sa fie pastrate, transmise si aparate.
Din fericire minciuna face implozie, dupa o perioada. La altii,care se joaca si anume cu atomii, in Romania nu exista notiuni de acest gen, practic dintotdeauna.De aceea e mai bine sa nu stii prea multe, asta este o forma de libertate de nepretuit, mai ales azi. Idiotii oricum lucreaza in vid.
ApreciazăApreciază