Cercul Poeților Apăruți (Coda) – Visar Zhiti: Poezii din închisoare


Am postat săptămîna trecută cîteva din poeziile care l-au condus pe marele scriitor albanez spre închisoare, postez acum un grupaj de poezii scrise acolo, în timpul detenției…

Visar Zhiti – Poezii din închisoare

Am publicat săptămîna trecută cîteva din poeziile care l-au condus pe marele poet, prozator și eseist albanez la o condamnare de zece ani de închisoare politică. Poeziile erau desprinse din excepționala antologie bilingvă realizată de criticul, istoricul literar și traducătorul Luan Topciu. Postarea aceea a fost preluată de mai multe site-uri în limba română din țară și străinătate, dar asta se întîmplă frecvent. Cu această postare s-a întîmplat însă ceva surprinzător – în traducerea lui Luan a fost preluată de foarte multe ziare și site-uri din Albania, Kosovo și din comunitățile albaneze de aici, din Statele Unite, Canada etc. Cine mă cunoaște știe că nu scriu despre asta ca să mă laud – în fond, esențiale în postare erau poeziile lui Visar Zhiti, eu nu aveam decît o prezentare a încercatei sale vieți și a remarcabilei sale opere literare. Prin urmare, altceva voiam să semnalez – cît de mult își iubesc albanezii din toată lumea literatura și cum știu să aprecieze un mare scriitor înzestrat cu o mare conștiință.

Voi posta astăzi un grupaj de poezii scrise de Visar Zhiti în închisoare. Cunosc destule lucruri despre sistemul concentraționar din Albania comunistă ca să știu că scriitorul, ca și ceilalți deținuți politici, nu avea cum să aibă acces la hîrtie și la instrumente de scris. Prin urmare, a procedat ca și scriitorii români întemnițați în anii 50 și începutul anilor 60, și-a scris poeziile în minte, le-a memorat și le-a exfiltrat în memorie din închisoare. De altfel, cum veți vedea, sînt poezii memorabile, nu le poți uita chiar dacă ești numai cititorul lor, nu autorul. Ilustrez această postare cu o fotografie a lui Visar Zhiti realizată fie la ieșirea din închisoare, fie la puțină vreme după aceea. Se vede durerea? Da, se vede, dar se vede și forța de neclintit!

* * *

Voi veni,

Voi veni

cu un craniu de groază în mâini…

Să nu vă speriați.

Îl voi lăsa la picioarele voastre.

(Doar atât?)

Dar craniile

sunt gropile în care-au murit bătăliile,

am să vă spun.

Înlăuntru, în craniu

Este un timp,

o genune neagră – iar

am să vă spun.

Călcați-l în picioare,

Zdrobiți-l!

Părăsiți-l apoi! Este un craniu

care n-a fost niciodată al omului.

Nu țipa, ah, câte țipete

au fost înăbușite în mine

ca niște trăsnete într-o fântână,

iată, din acest craniu!

(Carcera din Spaç, 1981)





* * *

În lăuntrul unui uriaș craniu

noi muncim.

Întuneric

Atât de-ntuneric:

Încât morții nu-și mai află mormintele;

le tot încurcă.

Vorbele viilor

nu mai au noimă.

ele sunt

Însângerate piroane

Pe crucea enormă.

(Carceră, 1981)





Aici moartea nu sperie pe nimeni





S-a surpat galeria ocnei

și-a strivit un întemnițat.

(Cătușele i-au rămas întregi.)

Brigada a fost scoasă în lagăr:

cu un ins mai puțin,

mai numeroasă c-un mort

pe care nici acum nu-l vor trimite acasă pentru a fi

 îngropat.

(Nu te afli printre cei vii

Dar nici printre cei morți.

n-ai nici viață,

nici mormânt!)

Zeghea celui care-a murit

o ţine careva dintre noi în mână.

Arunc-o la picioarele

ofițerului care face de gardă

la poartă

şi spune-i: Numără-ne bine – Nu lipsește niciunul?

Apoi să apuci din nou zeghea.

Și s-o pui pe umerii Albaniei, pe umerii ei în tremur.

(Carceră, 09 martie 1983)





Moartea continuă





A căzut

Și nu s-a mai ridicat.

(Apoi moartea de drum și-a văzut).

… Au să-l arunce-n pământ… Cine știe pe unde.

Fără sicriu…

Patul e făcut din lemn.

(În pușcăria 2, camera 7, rândul 3, nr. 51)

… fără funerarii…

(odată a fost condus de mulțime

Când mergea la proces cu cătușe la mâini.)

… Pe mormântu lui, nici vorbă de piatră…

cu toate că ani în șir a scos numai piatră, piatră, doar piatră.

Cândva l-au bocit.

Dar altădată murise.

Sub pământ trudise el –

Mormântului îi cunoștea întunericul.

(Carcera din Spac, 16 ianuarie 198(3)





După-amieze: păsări moarte





Am o bucată de pâine,

dar aici nu sunt păsări

Ca să le dau pâinea-n fărâmiţe.

Singur, înfășurat în manta,

Mă plimb printr-o curte plină de crime.

Soarele s-a agățat în sârma ghimpată

Ca boneta pușcăriașului.

 ucis de galeriile ocnei.

Ce sunt oare aceste aripi fluide din ceruri

Care răsar ca dorințele în jurul umerilor mei?

Ici-colo, pâlcuri de pușcăriași

Ca niște vedenii nebune!

Unde să protestez pentru păsările furate

Din cuibul viselor?

O după-amiază în lagăr pierdută în van

Ca un gol într-un craniu.

Iată, bucățile de pâine pentru păsări,

le-adună Mâna înfometată

a unui Iisus bătrân.





Psalm





Stai în genunchi

În fața unui zid

Care nu este nici al măcelăriei,

Nici al templului și

Te spovedești, fără fățărnicie,

Nu ai încotro.

Disperat, glasul îți

Plânge, iar zidul

Se cutremură. Se-nvârte cu tine

Ca într-o horă.

Și te trezești

Între ziduri. Îți scuturi

praful de pe genunchi, Îți scuturi colbul păcatelor

Și nu poți să ieși din chilie.

Spovedania ta

E mai fără de noroc decât zidurile! Și,

Doamne ferește! Să nu fii condamnat

La fericirea

 de adineauri!

Amin.

 

Publicat în Fără categorie | 8 comentarii

Cercul Poeților Apăruți (6) – Ionuț Dumitru: samval


N-am mai citit și n-am mai postat vreun poem de Ionuț Dumitru de mai bine de un an, cred că de pe vremea stării de urgeanță. Pe atunci, se pregătea să termine liceul, acum e student, ba chiar dublu student, la Timișoara și la Cluj Napoca, ceea ce înseamnă că e și navetist! Scria poezii bune pe atunci, acum, după lectura unui mic grupaj, cred că scrie și mai bune. Succe în toate!

samval

samval combinat cu parfumurile
ale bărbaților —
cele mai furioase nopți – (electrizante)
atașamentul vieții mele — (mă simt) drogat
încet
încet
nu-i mai recunosc pe oamenii
mei dragi
sunt înstrăinat

noaptea înainte să adorm
mă gândesc
la cum viața este  străpunsă
de anomalii
poate că & timpul are boli psihice

(I hate my life)

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Cercul Poeților Apăruți (5) – Carmen Secere: Din „viața pe gheață”


Carmen Secere este o poetă foarte bună, căreia i-am citit prima oară un volum acum circa trei ani, apăruse cam odată cu baladele mele rock, tot la excepționala editură de poezie Vinea. Mai târziu, am răsfoit și ediția în franceză a volumului, în traducerea excepională a regretatului Sorin Barbul, care tardusese și baladele mele pentru la Salon du Livre. Anul acesta, neobositul poet și editor Nicolae Tzone i-a scos un amplu volum, în condiții grafice excepționale, din care voi spicui poeme în cîteva ediții, cum am mai procedat cu volumele noi care mi-au plăcut foarte mult. Cartea are cinci secțiuni/ capitole, așa că voi alge poeme din fiecare. Prin urmare, acum din prima parte – linia întîi/radioactivă și singură/…





Jucăria

sunt radioactivă
și singură

cel mai bun prieten
este o jucărie

pe care o plimb

în lesă

să râd cumpăr clovni
made in china

emoțiile se lipesc

pe banda adezivă
între muște

e frig
mă acopăr cu două pături

ursulețul de pluș

are bateriile

descărcate


							
Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Cercul Poeților Apăruți (4) – Dorin David: motiv 6


Am postat nu de mult cel de-al șaptelea „motiv” al lui Dorin, dar pierdusem din vedere faptul că sărisem peste cel de-al șaselea. Or, clou-l, cu ps mult mai lung decît textul de bază îmi plăcuse foarte mult. Avantajul rubricii este că poți recupera!

motiv 6





sîntem prizonierii neputințelor noastre





p.s.

aș fi vrut să-ți

pot spune

(scrie)

mai multe despre

asta

dar ce ar mai fi de

spus

dacă nu doar

teorii

exhaustive

divagații

îmbietoare

și alte

păcăleli

mai bine o lăsăm

așa

pură

reală

dură

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Cercul Poeților Apăruți (3) – Mariana Floarea: Fotografia unei beatificări


Am revenit din multiplele misiuni și mă voi pune energic pe postat. De la prietna noastră Marian aveam două versiuni ale poemului. Nu am reușit să=mi dau seama care dintre ele este mai bună, așa că, în loc să teag la sorți, am mers pe mîna autoarei – trvuie să știe ea mai bine de ce a intervenit…

Fotografia unei beatificări





Nu știu pe unde, nu stiu ce faci ­­­­­­-

Haina ta se umflă în vânt

ca pelerina unui capelan

în fotografia unei beatificări.

Nu știu unde te duci

nimic nu știu –

 Musafirul chemat își gășește de lucru

în altă țară.

Tocmai ce-și ia casă nouă și  mireasă

aflată pe nepusă masă.

Dar asta e doar o parabolă în sine

mă pomenesc cu tine în gând

                                            afară e vară

tu ești cel venit din lumea nouă cu amintiri

din alt continent din altă țară.

Bat clopote de plecare în fiecare.

Scâncește-o lumină în freamătul dintâi

în care vrei să pleci și nu poți să rămâi.

Tu cel străin  peste tot și acasă și lasă

că  la asta nimeni nu spune nimic

                                                  din politețe.

Trebuia să vii

cine știe…spun în gând

și gesticulez ca un surd

și mai departe grâul se unduiește-n cicoare

și plecăm fiecare

ca într-un ritual

profan  si absurd.

Publicat în Fără categorie | 3 comentarii

Cercul Poeților Apăruți (2) – C. Suditu: a muri


Cred că nu mai uitasem de mult prin caseta cu poemele trimise de prietenul nostru pentru cerc, așa că am făcut-o pe loc și am dat peste acest poem nu nalt la stat, dar mare la sfat, ca să parafrzez vorba veche. Excelent poem, emblematic.

a muri





ai acceptat viața ca să-ți părăsești trupul

că ghiftuiești un leu cu el

sau duci un semen mai departe

tot una e/principalul că

te-ai prins la timp de farsă





un pavaj tocmai prin fisură spune ceva

un zid conține timp/cel

mai mult ne-a dat războiul





eludare majoră pe care ești stăpîn

pînăcînd vor înflori crucile

Publicat în Fără categorie | 8 comentarii

Cercul Poeților Apăruți (1) – Maria Grădinaru: Exercițiu morbid


Ehei, iată un poem nou al prietenei noastre, morbid cu siguranță. dar puternic, expresiv. Și o foografie new look, cu noii săi ochelari, care o prind mai bine decît cei dinainte…

exercițiu morbid 





te fâțâi de colo-colo

de parcă aștepți să plouă 

cu ceva care să te trezească

din acest du-te-vino hipnotizant 





umbra ți-o ia înainte

apasă pe buton

și toate anxietățile tale dispar

odată cu ziua de care îți era frică 





te lași înghițit de amintiri

dar inima continuă să bată 





toți te vor uita

nu-ți faci iluzii 





lumea nu se schimbă 

pentru piticii din capul tău

deși 

dacă ei ți-ar arăta 

cât de frumoasă e albă-ca-zăpada

ai putea să pari și tu 

un mort puțin mai vesel

Publicat în Fără categorie | 9 comentarii

Apel către premier și ministrul culturii


Tocmai a fost făcut public acest apel către premier și ministrul culturii, care denunță asocierea unui repreentant al guvernului la omagierea unui personaj ale cărui merite medicale nu pot acoperi gîndirea sa rasistă, antisemită, nici apartenența la o grupare politică fascistă. Lucrurile sînt cu atît mai grave cu cît nici organizatorii, în frunte cu academia, nu au efectuat aceste disocieri în cadrul evenimentului de omagiere. Am semnat, desigur, apelul.

Apel





Bucureşti, 26 iulie 2021





Domnului Prim –ministru, Florin-Vasile Cîţu

Domnului Ministru al Culturii, Bogdan Gheorghiu

Suntem profund revoltați de participarea doamnei Irina Cajal Marin, subsecretar destatîn Ministerul Culturii, la manifestarea organizatăde Academia Română în onoarea lui Nicolae Paulescu, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la inventarea insulinei. Prin prezența lor, doamna Irina Cajal, Subsecretar de stat și domnul Aurel Vainer, Președinte onorific la FCER, au legitimat un eveniment memorial de glorificare a unuia dintre cei mai antisemiți ideologi interbelici.

Reamintim că Nicolae Paulescu, vicepreședinte al Ligii Apărării Național Creștine (partid al cărui siglă a fost zvastica), a fost una din figurile proeminente ale naționalismului extrem, antisemismului și rasismului în climatul ideologic și politic al României interbelice. A fost autorul celui mai radical discurs antisemit cunoscut în spațiul românesc. Acest discurs incita la ură și eliminarea evreilor (el foloseaexclusiv termenul de„jidani”), discurs cu influență uriașă în procesul de fascizare a României din anii 1930, ce a contribuit substanțial la ororile Holocaustului. Însuși Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare, îl considera, alături de A.C. Cuza, un ilustru înaintaș.

Scrierile lui Paulescu au fost publicate (inclusiv în perioada recentă) și comentate critic în numeroase lucrăriștiințifice. Nu există pentru nimeni, circumstanța atenuantă a necunoașterii.

Dată fiind gravitatea asocierii unui demnitar cu omagierea unui mentor al rasismului, credem că nu avem de a face cu o „gafă” sau cu  o „greșeală regretabilă” ci  cu o crasă ignorare a normelor morale fundamentale alesocietăți românești actuale.

Dat fiind cele arătate mai sus, solicităm demiterea doamnei Irina Cajal din funcția sa guvernamentală.

Cu deosebitǎstimă,





Liviu Antonesei

Laszlo Alexandru

Péter Bányai

Horia Bozdoghinǎ

Maria Bucur

Michael Cernea

Iurii Chişinevski

Vera Cîmpeanu

Emanuel Copilaş

Andrei Cornea

Mihai Demetriade

Smaranda Enache

Alexandru Florian

Mihai Dinu Gheorghiu

Manole Iosiper

Werner Kremm

Elena-Irina Macovei

Norman Manea

Lucian Nastasă-Kovacs

Irina Nastasă-Matei

Beăndușa Palade

Cristian Pârvulescu

Florin Poenaru

Constantin Pricop

Costi Rogozanu

Maria Roth

Liviu Rotman

Michael Shafir

Mariuca Stanciu

William Totok

Daniel Vighi

Publicat în Fără categorie | 11 comentarii

Cercul Poeților Apăruți (Uvertura) – Franҫoys Villon: Balada adevărurilor contrare


Din pricina faptului că au apărutniște evenimnete în programul mei de azi mîine, voi începe ediția cu cîteva ore nau devr,e. Și ca de obicei în vremea din urmăm încep cu un nou poem al maestrușui Villon în excelebta bouă versiune româneacă a Dlui Adrian Vasiliu…

Balada adevărurilor contrare

de Franҫoys Villon





Nu-i zel ca la înfometat

Nu-i omenie ca-n dușman

Nu-i gust ca-n fânul mestecat

Nu-i cart decât când dormi buștean.

Nu-i milă ca la cel viclean

Nu-i om viteaz ca fugăritul

Nu-i sfânt ca ăl hulind în van

Nu-i înțelept ca-ndrăgostitul!





Nu-i viu ca fătul lepădat

Nu-i faimă ca la bețivan

Nu-i râs ca după pumnul luat

Nu-i cinste ca la șarlatan

Nu e iubire ca-n șantan

Nu-i norocos ca prăpăditul

Nu-i adevăr ca falsul, dar

Nu-i înțelept ca-ndrăgostitul!





Nu-i paceca la-nfricoșat

Nu-i demn decât ce-i grosolan

Nu-i ban ca cel falsificat

Nu-isprinten decât ăl grăsan

Nu e curaj ca la infam

Nu-i bun de sfat ca îndrăcitul

Nu-i, ca muierea-n criză, calm

Nu-i înțelept ca-ndrăgostitul!





Vreți să vă  spun ce gânduri am?

În boală doar găsim alean

Lucru real doar în roman

Laș nu-i decît cel brav, cinstitul

Oribil ton?La  muzician!

Nu-i înțelept ca-ndrăgostitul!





Traducere: Adrian Vasiliu

Publicat în Fără categorie | 5 comentarii

Happy Birthday, Philip!


Și iată, nepotul meu mai mare, Philip Andrew, a împlinit 17 ani. Incredibil ce repede trece vremea. Parcă mai ieri, în timp ce mă întorceam cu trenul de la București spre casă, am primit un telefon de la tatăl său care mi-a dat vestea cea mare. La început am muțit de emoție, abia apoi am cerut detalii. Și au trecut 17 ani. Cu pprilejul aniversării, toată familia a petrecut week end-ul la New York. Ca să mi se vadă bine nepoții, în îpoza a doua e și Nicky care a împlinit nu de mult 12 ani, am retezat zgîrie noriidin jurul lor… În august, Philip va începe ultima clasă de liceu, va trimite aplicațiile către diverite universități și. cum cred, la naul pe vremea asta, vom ști unde va urma studiile universitare. Eu îi țin pumnii de pe acum!

Publicat în Fără categorie | 33 comentarii