Rîdem în cvartet!

Nu am dat acest titlu doar pentru că sînt patru piese, trei bancuri și o glumă grafică, ci și pentru că ele mi-au venit de la rockerul Dan Olaru…

Pe stradă…

Se întîlnesc doi amici:

-De unde vii așa de fricit?

-De la dentist!

-Păi… nu pricep… de ce te bucuri așa de tare?

-E plceat în conediu!

La poarta Raiului…

Zece femei se întîlnesc la poarta Raiului.

-Toate care v-ați înșelat soțul faceți un pas înainte!

Nouă femei fac un pas în față. Sfîntul Petru se uită și zice:

-Voi nouă urmați-mă. Și luați-o și pe surda asta cu voi!

Banc wvreesc

Un evreu își întreabă fiul:

-Ștrulică, tată, bu că aș fi curios, dar poți să-mi spui cît ai cheltuit la ultima întîlnire?

-Păi, cam zexe dolari…

-Da, iată un răspuns care mă face mîndru de tine.

-Sincer, tată, aș fi cheltuit mai mult, dar atît a avut la ea!

C. P. A. – Alexia Ema Burneci: Două poeme

Cum scriam ieri, prietenul nostru Florentin mi-a trimis, pe lîngă poemul său, și cîteva poeme de-ale Alexiei. Postez acum două dintre ele, iar pe celelalte le păstrez pentru alte ocazii. Două poeme minunat, cum ne-a și obișnuit poeta…

ba da

de ce să nu afle lumea asta

că m-ai iubit prostule

mai ales acum 

când mă simt urâtă

mult mai urâtă 

decât un cer înaintea ploii

cu părul dezordonat ca rădăcinile

unui copac smuls din pământ

mi-e chipul ca o furtună violentă

surâsul un scris mărunt

și rece

tu îmi spuneai că sunt frumoasă Adi

dar poate ai mințit
nu îndrăznesc să mă uit nici azi în oglindă
dar te-aș privi pe tine prostule

cu ură și deznădejde
pentru că altfel nu-mi explic

de ce fiica noastră

a scris despre toate astea

în teză la română”

mami

aseară am văzut la televizor

că lângă țara noastră a început

un război

eu nu pot să-nțeleg deloc

lumea asta

de aceea mă și întorc atât de des

în mine

și scot acele sunete

care vouă vi se par ciudate

am văzut acolo și niște copii

care se legănau de pe un picior

pe altul

ca mine

când eram mică

și-ți auzeam coșmarurile

atunci când dormeam amândouă

iar tu te ridicai în somn

fără să mă vezi

și-ncepeai să strigi 

că se îneacă Adiță

te rog să mă ierți

dacă te-am supărat 

când am început să țip

dar am văzut o pată roșie

cum se lățește repede repede

pe tot ecranul

și nu se mai termină

Salman Rushdie – Writing under death threats, 2018

Un excelent documentar despre Salma Rushdie, realizat de Deutschs Welle în 2018, și readus în atenția publicului după atentatul odios comis împotriva scriitorului acum cîteva zile. Suntitrat în engleză, dar de la setări se pot obține versiuni acceptabile și în alte limbi. Îo mulțumesc lui Mihai Dascălu pentru semnalare.

C. P. A. – Florentin Sorescu: (fără titlu)

Nici nu mai țin minte de cîte luni nu am mai citit un poem nou de-al prietenului nostru Florentin. Bănuiec că și el se simțea cam vinovat, altfel mesajul prin care mi-a trimis acest excelent poem nu purta titlul „Cercul Poeților Rătăciți”. Să nu uit, în mesak erau și cîteva poeme de-ale Alexiei Ema Burneci…

x x x

M-a certat tata că nu m-am dus 

la înmormântarea lui nenea dan

„Măi băiatule mi-a zis el

asta chiar nu se face

gândește-te că el și cu delia ne-au fost

cei mai buni prieteni de familie

și acum îmi amintesc

de partidele de canastă

pe care le făceam în fiecare sâmbătă seară”

eu am dat să-i zic ceva

dar el m-a întrerupt brusc

„dacă aș mai fi trăit

eu sigur asta aș fi făcut

la lucru ăsta trebuia să te gândești

nu la prostiile tale

și n-o mai băga pe maică-ta la înaintare

ca să te scape din toate belelele

știu că ea a fost acolo

dacă asta vrei să-mi spui

dar maică-ta e maică-ta

iar eu sunt eu

și doar prin tine

puteam să fiu acolo”

în acel moment

apare și frati-meu

„Iar ai făcut-o lată, Titine,

îmi zice si el cu năduf,

chiar nu-nteleg

ce-a fost în capul tău!”

‘Da mă, îi răspund,

dar nici el n-a venit

la înmormântarea ta

asta m-a cam supărat 

puțin”

„Păi ce dracu’ să caute

îmi spune el

doar știa 

că o să ne-ntâlnim

acolo

cât de curând

e ca si cum te-ai duce la întâlnire

nebărbierit

ar fi fost chiar culmea”

amândoi erau supărați

pe mine

aproape că nici nu mai puteau

să vorbească

apoi i-am privit cum pleacă

umăr la umăr

în locul ăla

ca să se-ntâlnească 

cu nenea dan

să-și ceară cumva 

iertare

Bancul zilei, poza zilei…

Bancul l-am haiducit dintr-un comentariu pe blog al lui Virgil Glăvan, iat gluma grafică, rară, a sosit de la profeaorul Septimiu Chelcea. A sosit de ceva vreme, dar a trebuit să rezolv chestiunea cu postarea pozelor. Nu eu, expeșii, Marian, colegul meu de facultate, și Nico…

Bulă și Ștrulă la bar

Într-un local, Bulă și Ștrulă își beau liniștiți cafeaua, când sirena mașinii pompierilor a început să sune strident. Brusc, Bulă se ridică și zice:
– Scuză-mă, Ștrulă, dar datoria mă cheamă!
– Bine, Bulă, dar tu nu ești pompier voluntar!
– Nu sunt, Ștrulă, așa este. Eu nu sunt, dar soțul vecinei, da!

Constantin Severin: „Am fost încă din copilărie o creatură de tip Ianus Bifrons, cu o față îndreptată spre artă și cealaltă către literatură”

Prietenul nostru, poetul, prozaroeul și pictorul Constantin Severin, acordă Anei Arsinca, de la publicația Propagarta, un foarte interesant interviu. Da, despre artă, literatură și viață. Am răsfoit și alte postări din publicație și cred că e un lucru foarte bine făcut, așa că îndemn la consultare…

Constantin Severin: „Am fost încă din copilărie o creatură de tip Ianus Bifrons, cu o față îndreptată spre artă și cealaltă către literatură”

Iar eu sînt Marco (5)

Iar eu sînt Marco (5)

Iar voi scrie eu în locul lui Ave, deși a trecut de patru luni, a rămas tot cam sfios. N-ar fi putut să se laude că în ziua aniversară a primit un toiag nou, unul mai lung și mai robust. Ar putea fi ultimul său baston, dar cum crește așa de repede, n-aș pune mîna în foc pentru asta. Cel nou a fost adus de femeia care stă de vorbă cu noi, dar n-a vrut să spună de unde l-a procurat. Oricum, e perfect rotund, neted și mai gros decît degetul mare al omului care stă de vorbă cu noi. Acesta a spus că trebuie să se apuce de căutat un vas mult mai mare, un vas de copăcel…

Nu sînt deloc invidios cînd Ave primește daruri, mă bucură cînd îi este cît mai bine. Și ca sa fiu sincer, eu primesc daruri de aproape 13 ani. Chiar azi, omul care stă de vorbă cu mine mi-a luat hrană uscată, hrană umedă și un sac mare cu așternut de siliciu,,, Țin mult la Ave. Dacă ar alerga, dar el nu mișcă decît frunzele, și dacă ar avea blană, l-aș socoti un motan, un frate. Dar un fel de frați tot sîntem. Îl rog pe om să pună o fotografie cu Ave, să se vadă cît de  mare s-a făcut….

Bancul zilei, poza zilei…

Bancul a venit de la Anonimul Cracovian, iar gluma grafică de laIon Fercu. Cu ultima nu e chiar de glumit!

Între îndrăgostiți

-Iubitule…

-Da, iubire…

-Sper că-ți dai seama că Dumnezeu m-a trimis la tine.

-Asta îmi dau seama, doar că nu știu pentru ce păcate!

Nechifor Bugeac Hronicariu: De cum se mai află mezluri

Nechifor al nost va fi fost în lungă călătorie, dar s-a fost înturnat la vremurile ăste de grozăvii…

De cum se mai află mezluri

Cetit-am veaste de cum s-au pristăvit starostele lăutarilor de pre întreg cuprinsul Facerii, și mă pregăteam a scriie jalnică glavă de cum au plecat acela a căpăta arginți fără de număr de la cetele îngerești; ci cugetam întru sine de cum se cuvine a scriie, de cum il voiu asemui lui Ilviș Prâslea, carele tot lăutar au fost, tot crai și tot la vârsta de leaturi patru-đeci și încă doauă s-au mutat. Ci  am cetit apoi cumcă vestitul lăutar cu nume de mezea nu și-au pierdut suflarea, și că ingerii mai au de așteptat, că întru mulți ani îl vom asculta noi deseori fără de voie, ci am gândit cumcă l-au încurcat pre Salam cu Salman, carele au fost jungihiat deunăđi. Ci numai de pieirea unuia nu avem îndoială, anume de Epstenie, carele s-au săvârșit de mâna altuia.

William Shakespeare: Sonetul XII

Și iată se prezintă la lectură cel de-al XII-lea sonet al Marelui Will în excelenta traducere a poetului Adrian Vasiliu. Lectură plăcută, duminică asemenea.

Sonetul XII

When I do count the clock that tells the time,

Când timpul îl măsor și urmăresc

Cum ziua cade-n noapte-ntr-un târziu;

Când văd cum violetele pălesc,

Și negre bucle dau în argintiu;

Când văd copacii văduviți de frunză,

Care-nainte turme au umbrit,

Recolta verii-n snopi, cu forța strânsă,

În car purtată ca-ntr-un dric cernit,

Atunci la frumusețea ta gândesc,

Căci timpul te aruncă la gunoi,

Iubiri și frumuseți se istovesc

Rapid, pe cât apar altele noi;

Nu-i pază contra Timpului mai bună

Ca un copil, pe care-l lași în urmă.

Traducerea Adrian Vasiliu