Bancul zilei, poza zilei…

Un banc „canadian”, de la Virgil Glăvan, și o glumă grafică de la Mihai Dinu Gheorghiu…

Astronautii americani intalnesc pe Baba Cloanta calare pe matura pe o orbita. Incerca sa intre in contact cu ea dar nimic

– Do you speak English

Baba nimic

-Parlez vous francais?

Baba nimic

-Gavarit parusky

-Da raspunde baba

-Ce cauti pe aici mamaie, ca te-am confundat cu Baba Cloanta?

– A stati linistiti, sunt femeia de servici de la Cernobil!

William Shakespeare: Sonetul XXV

Am ajuns la cel de-al douăzecișicincilea sonet, cam a șasea parte din întreg, iar dragul nostru traducător, poetul Adrian Vasiliu, nuse dezminte…

Sonetul XXV

Let those who are in favor with their stars

Nu au decât cei preferați de stele

Să poarte ranguri, titluri, cu mândrie,

În timp ce eu, lipsit de  toate cele,

Trăiesc discret o altă bucurie.

Mari favoriți de curte răspândesc

Petale-n jur, în soare strălucind,

Orgolii zac în ei și-n mod firesc

La doar o încruntare-i vezi murind.

Războinicul de faimă-acoperit,

După victorii-o mie de-a clacat,

Din cartea de onoare-i răzuit

Și-i tot ce-a întreprins complet uitat.

Iubesc și sunt iubit, nu vreau mai mult,

Eu nu mă schimb, dar nici schimbat nu sunt.

Traducerea: Adrian Vasiliu

RIP Daniel Vighi

Azi dimineață ne-a părăsit, într-un spital din Timișoara, scriitorul Daniel Vighi, coleg de generație și vechi prieten, Din generația mea n-au mai rămas mulți pe aici, iar pentru a-mi număra prietenii vechi s-ar putea ca degetele ambelpr mîini să fie prea multe. Nu ne-am văzut de multe ori, poate de zece, dar acolo, la distanță, l-am simțit mereu apropiat. Poza atașară este din momentul în care ne-am cunoscut, în iarns 1979 – 1980. împreună cu alți colegi optzeciști, condușu de poeții Mihai Ursachi și Emil Brumaru, a ajuns șa mine acasă, unde a avut loc o plîcută și lungă adunare poetică. Cred că iltima oară ne-am văzut în 2008, la Timișoara. Dar între timp, am comunicat telefonic și electronic.

A murit scriitorul Daniel Vighi, Cetățean de Onoare al Timișoarei, fondator al Societăţii Timişoara şi al Alianţei Civice

Mai multe despre viața, faptele și opera lui Daniel aici

https://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_Vighi

C. P. A. – Daniel Marian: (deasupra blocului meu vrăbiile se însoțesc cu vulturii)

Un poem excelent tocmai primit de la prietenul nostru. Cum i se întîmplă uneori, are titlul la sfîrșit, de asta l-am pus mai sus în paranteze…

la mine în bloc e o adevărată şcoală de arte şi meserii

fiecare locatar are rolul său bine definit în organigrama blocului

la parter sunt cei care cu urechea de pământ simt cutremurele

la etajul unu se desfăşoară hărţi tactice şi se prevăd războaiele

canicula taifunurile tornadele avalanşele ocupă întreg etajul doi

la trei sunt influencerii zvonerii trepăduşii de duminică

patru este rezervat integral celor cu încălzirea climatică

/greta are separat un penthouse pentru condiţii de muncă deosebite/

de la cinci până la şase se face în flux continuu politică

iar la şapte se combină dezbaterile electorale cu tehnicile

de prostire sistematică pe motiv de măi animalule sau prostănacule

la opt la se măsoară frigul întunericul foamea şi setea

iar la nouă se dau rezultatele şi se mai adaugă nişte viruşi

la zece stau proscrişii cărora nu le pasă de nimic ei când vor

să fluiere atunci chiar că fluieră până şi a pagubă dar tot fluieră

deasupra blocului meu vrăbiile se însoţesc cu vulturii

Bancul zilei, poza zilei…

Alt banc sosit din Canada, de la Virgil Glăvan, și o glumă grafică de la Radu Lupașcu…

Concurs de viteză

Copilul indianului:
-Tata este cel mai rapid om, trage în țintă cu arcul și ajunge la ea înaintea săgeții.
Copilul americanului:
-Tata, și mai și, trage cu pușca în căprioară și ajunge la ea odată cu glonțul.
Copilul român:
-Tata termină programul la ora 3 și e acasă de la ora 1.

C. P. A. – Maria Grădinaru: răsfăț de sezon

Nu mai primisem de mult un poem de la Maria, mă și gîndeam s-o întreb ce mai scrie. Și iată, parcă mi-a citit gîndurile și a trimis acest frumos răsfăț,,,

răsfăț de sezon

de câteva zile 

plutesc deasupra asfaltului

am ieșit din mine 

să-ți spun că mi-e frig

că noiembrie înseamnă iarnă

că iarna mea ești tu

și străzile acestea pustii

care îmi amintesc

de mormanele de zăpadă

în care îmi rostogoleam după amiezile

de copil

că mai fericită ca iarna aceasta 

nu am fost niciodată

deși poate părea mai absurd decât 

absurdul absurdului lui kafka

dar

da

acum toate planetele s-au aliniat

acum îl iubesc pe Shakespeare 

mai tare ca oricând 

acum te iubesc pe tine

mă iubesc pe mine

vă iubesc pe toți 

acum vin dinspre noi poemele cele mai frumoase 

acum mă stăpânește această pace

această împăcare cu moartea

cu viața

Bancul zilei, poza zilei…

Furnizori externi – bancul vine din Canada, de la Virgil Glăvan, iar gluma grafică de la Willy Shalev din Germania…

Într-o seară, Bubulina îi spune soțului ei, nervoasă nevoie mare:
– Bulă, unde-i sticla de vodcă din congelator?
– Am folosit-o ca să vindec o rană.
– Ce s-a întâmplat, iubitule?! Ce ai pățit?! Ce fel de rană?

-Sufletească!

Rîdem cu titluri!

Prin urmare, cu un grupaj de la Cezar Straton… Și o glumă grafică de la Anonimul Cracovian.

Uniforme. Un poliţist vine seara acasă, după o misiune grea, obositoare. . Lumina era stinsă, soţia se culcase. Când să se bage şi el în pat, soţia se scoală şi îi cere o aspirină. Poliţistul se ridică, se îmbracă pe întuneric şi pleacă la farmacia din colţul străzii. Acolo farmacistul îl întreabă: – Nu sunteţi cumva ofiţer de poliţie? – Ba da. – Păi atunci de ce acum sunteţi îmbrăcat în…. pompier?

Torpedou. Doi politişti de la Rutieră opresc un moş cu o căruţă, hotărâţi să râdă de el: – Permisul şi talonul, vă rog! Moşul ridică coada calului (care..,tocmai defeca: – Vă rog, serviţi-vă din torpedou!

Peștișor (de aur). Un poliţist este la pescuit. Pescuieşte, el, vestitul peştişor de aur, dar fiind prea mic îl aruncă înapoi în apă. La care, peştişorul răspunde: – Mi-ai salvat viaţa! Te rog, poţi să-ţi doreşti trei lucruri de la mine! Poliţistul cugetă ce cugetă şi zice: – Permisul, buletinul şi talonul.

Gândire pozitivă. Doi poliţişti intră cu maşina într-un copac. Primul: – Bă, uite în ce fel e maşina noastră…, e zob! Al doilea: – Da bă, dar priveşte și partea bună. Primul: – Care poate fi partea bună!? Al doilea: – O să fim promovaţi de şefi că suntem – în fine! – primii la accident.

Dupa un chef teribil cu bere rece, Mitica a ragusit si merge la prietenul lui de pahar, Vasile. Suna, si in usa apare sotia acestuia. – Vasile e acasa? abia putu sopti Costica. La fel de mistrerios, doamna sopteste: -Nu, intra repede sa nu ne vada careva…

Viitor. O mamă vasluiancă, îl întreabă pe fiul ei, elev: Bini, măi Petruț, sâ poati!? Ai la toate materiile numai 4 sau 5, pi linie! Doar la englezâ văd că ai numai note de 9, de 10!? Tu ce vrei să ajungi în viață, copchilule!? – Cum ce, mamă!? Emigrant.

Transnistria. După o beție cruntă, un soldat rus cantonat în zonă îl sună ,îngrijorat, pe camaradul lui de chef : – Vasea, noi aseară am băut bere? – Băut! – Dar votcă am băut!? – Băut, multă! – Dar am băut, oare, și coniac? – Băut! Că fac, moldovenii ăștia, un coniac excelent! – Dar combustibil pentru rachete am băut, la urmă !? – Cum să nu, băut… că e tot pe bază de alcool.. -Vai de mine! Dar tu ai fost azi la WC, Vasea!? – Nu! – Atunci, Vasea…te rog frumos, frate…nu te du! Că eu te sun, acum, din Tokyo!

Vasile Gogea – Din Caietul melcului: Melcul și viermele de mătase

Peietenul Vasile desprinde o nouă filă din Caietul melcului, o pagină foarte frumoasă, ca de obicei, și o postează pe blogul său. De unde o preiau cu drag…

https://vasilegogea.wordpress.com/2022/11/24/din-caietul-melcului-melcul-si-viermele-de-matase/

Bancul zilei, poza zilei…

Un banc, o adevărată pildă, de la Adrian Vasiliu și o glumă grafică de la profesorul Septimiu Chelcea…

O femeie cauta lemne pentru foc pe marginea unui rau. Taind o creanga dintr-un copac,  scapa toporul din mana  si acesta ajunge pe fundul raului.
 Disperata, incepe sa se roage si sa implore:
– Doamne, ajuta-ma Doamne, te rog!
Apare Dumnezeu si o intreaba:
– Ce e, femeie? Ce ti s-a intamplat? De ce plangi atat de amarnic?
– Doamne, te rog ajuta-ma. Mi-a cazut toporul in rau si nu mai am cu ce sa tai lemne si o sa mor de frig.
Dumnezeu isi scufunda mana in rau si scoate un topor de aur.
– Acesta e toporul tau, o intreaba?
Nobila femeie ii raspunde:
– Nu, Doamne, nu e acesta.
Dumnezeu isi scufunda din nou mana in rau si scoate un topor de argint.
– Acesta e toporul tau, femeie?
– Nu, Doamne, nici acesta nu e.
Dumnezeu isi scufunda pentru a treia oara mana in rau si de data aceasta scoate un topor din fier si lemn.
– Dar acesta, e al tau, o intreaba iarasi pe femeie?
– Daaa, Doamne, da!!! Acesta e toporul meu.
Dumnezeu era atat de multumit de sinceritatea femeii ca i le-a daruit si pe celelate doua topoare; din aur si din argint.
Fericita, femeia alearga intr-un suflet acasa la iubitul ei sot sa-i povesteasca ce minune i s-a intamplat. Apoi il duce sa-i arate locul in care l-a vazut pe Dumnezeu.
Intr-o clipa de neatentie insa, omul se impiedica si cade in rau. Cum nu stia sa inoate, se ineaca.
Femeia incepe sa planga din nou si sa implore ajutor.
Dumnezeu apare iarasi.
– De data asta ce-ai mai patit? De ce plangi?
Printre sughituri, femeia ii raspunde:
– Doamne, sotul meu a cazut in rau si s-a inecat.
Imediat, Dumnezeu intra in rau si-l scoate pe Brad Pitt.
– Acesta este sotul tau, o intreaba?
– Da, da, da!, afirma femeia.
Atunci, Dumnezeu se infurie:
– Esti o femeie mincinoasa, exclama El!
Rapid, femeia ii explica:
– Doamne, iarta-ma, dar e vorba de o neintelegere… Daca eu as fi zis NU, dumneata mi l-ai fi adus si pe George Clooney, iar daca as fi zis ca nici el nu era, atunci ai fi venit cu sotul meu si cand eu ziceam „DA, el e sotul meu”, m-ai fi trimis acasa cu toti trei .
Eu sunt o femeie umila, Doamne, cu principii morale si nu as fi putut sa comit POLIGAMIE!
De aceea am spus DA primului dintre ei.
Dumnezeu a gasit corect comportamentul femeii si a iertat-o.
MORALA:
Femeile au argumente atat de bune, incat pana si Dumnezeu le crede.
ASA SUNT ELE  NU PIERD NICIODATA!! SUNT UNICE!