Cum s-ar spune, a avut loc congresul PNL și vechiul și încercatul partid are acum un președinte ales, nu o președintă interimară, care a urmat altei președinte interimare, două slăbiciuni ale lui Iohannis care erau să arunce partidul în negura vremurilor. Precedenta interimară va rămîne în mica istorie drept persoana care a schimbat patru candidaturi la primăria Capitalei, reușind cu ultima, un fonfăit plin de importanța lui, un rezultat atît de minuscul încît a trebuit să fie căutat la microscop ca să i se afle dimensiunile. Va mai rămîne, de bună seamă, și prin gîndirea politică – și nu doar politică – de un infantilism atît de simpatic încît aproape îți vine să o ierți că, înaintea alegerilor parlamentare, umbla să agațe tot felul de vipițe drept candidate. Nici nu era mare lucru de așteptat – și mă întreb totuși insistent ce naiba aștepta Iohannis – de la o minte așa de puțin crescută, bașca trecută prin particolera de Drept de la Spiru Haret, universitatea de trist renume mai ales datorită zecilor de mii de studenți de la distanță, de la mare distanță de orice!, pe care îi putea examina în cîteva ceasuri! La așa facultate, la așa examene, așa absolventă, ce pretenții să mai ai?!
Bun, și abia plecă Alina… Și ne pomenim cu Raluca! O persoană complet anostă, parcă goală pe dinlăuntru, măcinînd fără strălucirea făina anti-pesedistă. Ceea ce e legitim atunci cînd ești îm opoziție, dar obții efectul exact invers celui dorit cînd o faci cu atîta lipsă de har. Pînă și la moțiune a depășit timpul alocat, de i-ai tăiat ăia microfonul. Și bine au făcut, că explicase totuși ceva mai coerent în seara de dinainte Sică, pe la televiziunile pe unde s-a preumblat.
Bun, am ajuns iată la noul președinte, ales cu patalama de ditmai Congresul. Cum s-ar spune PNL a trecut de la R la L – sau chiar mai grav de la T la O! – prin care înțeleg faptul că n-a căzut din lac în puț, cum se întîmpla dacă alegea vreun Bușoi sau vreun Predoiu – din fericire, acesta a renunțat la veleități înainte de Congres -, ci numai din puț în lac! Ceea ce e aproape bine, e cumva binișor. Sică Orban e un om simpatic, care cîntă la chitară, nu disprețuiește un pahar și nici o glumă. Sigur, mai dă din cînd în cînd cu mașina în vreun nevinovat, sau e prins cu o pungă de bani la o televiziune. Dar s-a scos în ambele situații. De altfel, față de media penală a politicienilor aborigeni, el face mai degrabă o figură modestă.
Din păcate, el nu este modest doar în această privință, ci cam în toate cele. Față de interimarele anterioare, de bună seamă că este o stea, iar față de ce se putea întîmpla, mă refer la vreun Bușoi sau vreun Predoiu, este chiar un luceafăr. Însă mediocritatea gîndirii sale politice – că la restul gîndirii nici nu vreau să mă gîndesc – e aidoma celei a unui consilier comunal, hai să las de la mine!, județean, chiar a unui primar ceva. Va putea acest om de o perfectă mediocritate să ridice PNL, vorba Tătucăi, pe noi culmi de progres și civilizație? Dubiile mele sînt imposibil de tulburat. Pe de altă parte, partidul a scos acum în față ce avea mai bun. Iar dacă partidul în ansamblu este de o mediocritate care-ți ia ochii, de unde era să scoată ceva mai bun?
Trist e altceva. Dacă nu apărea Sică Orban ieri pe la televiziuni și nu-l prezentau ăia drept președinte al PNL, habar n-aș fi avut de congres etc. Și e, totuși, partidul pe care l-am votat mereu, cu excepția intervalului în care am fost membru PAC, adică în intervalul 1993 – 1998…
PS Descopăr în Cațavencii de azi o splendidă bijuterie dedicată congresului comentat și de mine marca Mihai Radu. Din păcate, nu e încă postat în ediția electronică. Dacă ar fi fost, l-aș fi preluat cu copy/paste, dar și în link, în grupaj cu textul meu. L-aș fi pus primul, nu pentru că MR mi-ar fi fost oaspete, ci pentru că textul lui îmi place chiar mai mult decît al meu, deși poate e oleacă mai îngăduitor în final. Titlul spune aproape totul: Ce e profund în PNL? Coma
PPS Tocmai a fost postat textul lui Mihai Radu! Îl puteți citi aici!
http://www.catavencii.ro/ce-e-profund-la-pnl-coma/
Nu știu ce verb mai potrivit s-ar putea găsi decît primul din titlu, cînd în fapt, azi PSD, cu Dragnea în fruntea, și-a demis propriul guvern, numit de Dragnea însuși, bucată cu bucată, cu premierul demis în frunte! Și asta în urmă cu abia șase luni, în care nu am auzit decît laude la adresa guvernului, ultimele cu vreo două săptămîni în urmă! Primele critici, de altfel, nici n-au venit de la Dragnea însuși, care s-a păstrat pentru ședința CExN, ci de la cele trei grații ale partidului, două membre în guvern, una sălășuind la Primăria Capitalei. La anunțarea rezultatelor votului – destul de aproape de limită, de altfel, 241 de voturi, față de cele 233 necesare -, pesediștii au izbucnit în urale și au trecut, pe rînd, să felicite și să pune mîna Nașului! De parcă ar fi zdrobit un dușman periculos, nu propriul guvern! Băieții se purtau la parastas ca la nuntă! Dar așa e România, trebuie să dea mereu subiecte de scandal presei internaționale. Culmea, de data asta, într-un context internațional destul de favorabil.
