Un noi episod din însemnările făcute de eseistul Emil Belu în peregrinările sale de-a lungul lumii. Acestea sînt rememorate sub deviza „Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecând-o.” (Horațiu, Epistole, I, l l) . Lectură plăcută!
O lecție
La începutul anilor `90 lucram într-un „Service TV, Video, HI-FI”, din Frankfurt/Main, Germania. Era un atelier cu vreo 18 tehnicieni, între care doi alofoni: eu și un turc. Discutam de toate, în special despre problemele tehnice ivite pe parcurs. Colaborare și generozitate colegială fără limite. Cei mai mulți dintre ei erau pasionați de fotbal, mai ales înfocați susținători ai echipei „Eintracht Frankfurt”. Cultura, rar subiect de discuție, nu era prea agreată. Poate sunt interesați de geografie, mi-am zis?
N-am de lucru și îi întreb ce capitale au câteva țări europene. Surpriză totală! Aproape necunoscute, majoritatea. Cel mai în vârstă dintre noi, Manfred, lucra la montarea unui cap video pe un aparat. Ceva nu mergea, răsfoia nervos niște scheme electronice. Urma să plece în concediu, împreună cu familia, la Ibiza, în Spania. Îl întreb și pe el – mă mânca limba! – dacă știe unde este așezată geografic această insulă. Răspunsul, tipic german, m-a lovit peste bot: „Emile, eu trebuie să știu să montez și să reglez acest nou «cap video», asta-i urgența mea. Pilotul avionului va ști cu siguranță unde este Ibiza, asta-i treaba lui. Clientul meu nu-mi va pune întrebări din geografia Europei, el vrea să știe dacă aparatul e gata și funcționează. Profesionalismul este prioritatea mea, nu interogațiile culturale ale unui român”.
M-am lecuit! În 30 de ani de exil, niciodată pe unde am lucrat, nu am mai pus întrebări străine meseriei.
@ntonesei's blog 
desii nu e banc ce spune domnul Belu postez niste bancuri aici , bineinteles cu Bula
Bulă se duce la psiholog din cauza stresului:
– Domnule doctor, dați-mi un sfat!…
Doctorul:
– Am o singură nelămurire… Dacă te-ai duce tu seara acasă, nevasta te-ar intâmpina cu imbrățisări și sărutări ți-ar servi o cină gustoasă și ți-ar face totul pe plac, tu ce ai crede in primă fază?…
Pacientul Bulă:
– Că am greșit adresa, desigur…
Un sărac sună pe la uși şi întreabă:
– Nu aveţi cumva vreo vechitură de care v-aţi putea lipsi?
Răspunde Bulă: stai puţin, s-o chem pe soacră-mea!
Bulă primește o invitație la o petrecere. Pe invitație scria că se intră doar cu cravată neagră.
Când a ajuns, însă, spre surprinderea lui, ceilalți invitați mai purtau și cămașă și pantaloni.
– Bulă, ce bine că te-am întâlnit. Ești bine?
– Da, Ștrulă, sunt foarte bine, sănătos și voios.
– Ai să-mi împrumuți 500 de lei până la salariu?
– Îmi pare rău, dar nu am niciun ban la mine.
– Dar acasă?
– Ștrulă, acasă sunt toți bine, sănătoși și voioși.
– Bună ziua. Ce mașină frumoasă aveți. Cu ce vă ocupați de vă permiteți?
Bulă:– Cu menta!
– O cultivați?
– Nu, o frec!
Bulă se duce la un interviu de angajare.
– Domnule Bulă, câți ani ați stat la ultimul loc de muncă?
– 20 de ani.
– Wow! Dar am o curiozitate: De ce ați plecat, după atâția ani?
– Pentru că am primit eliberare condiționată.
Bulă decide să ia cina într-un restaurant de fițe. Ajuns acolo, se așează la masă și întreabă ospătărița:
– Domnișoară, fructe de mare aveți?
– Bineînțeles, domnule. Mâncați sau le postați pe Facebook?
– De ce mă întrebați, este vreo diferență?
– Diferența este ca să știu cum le aranjăm în farfurie.
Ștrulă: Am un prieten care o bănuiește pe iubita lui că ar fi femeie ușoară.
Bulă: – Nu e adevărat. Mie nu mi-a luat bani niciodată.
Bulă: – Domnule polițist, cineva mi-a furat bicicleta!
Polițistul: – Era încă bună?
– Da, mergeam cu ea la lucru.
– Ați avut clopoțel la ea?
– Nu.
– Frână de mâna?
– Nu.
– Faruri?
– Nu.
– Atunci trebuie să plătiți o amendă.
Bulă: Mă duc cu mașina la service, o parchez și nici nu intru bine in atelier că îmi și zice un mecanic:
– E ruptă cureaua, să știți…
– Fantastic, zic. Dar cum v-ați dat seama?
– Păi va cad pantalonii!
Bula a făcut poze de buletin pentru 20 de chinezi, ca să nu scoată pentru fiecare o poza separata, a scos o singura poza în 20 de exemplare.
Toți au fost mulțumiți, numai unul dintre ei n-a fost mulțumit :
– Asta nu-i poza mea!
– Cum așa mă, nu ești tu asta?
– Ba da, dar asta nu-i cămașă mea!
În fiecare seară, după vizionarea știrilor, pun un film de groază pentru a mă calma.
–
Bulă: – Astăzi am pierdut controlul asupra maşinii.
Ștrulă: – Cum aşa? Ai condus prea repede?
– Nu. Nevastă-mea a luat permisul.
Bulă ajunge în zori acasă. Nevasta îl întreabă, cu ton de ceartă:
– Unde ai fost toată noaptea?
– Închipuie-ți, dragă, când să plec acasă, secretara cea nouă mi-a adus o cafea și mi-a zâmbit provocator. Când a pus cafeaua pe masă, i s-a deschis bluza și nu m-am putut abține să o sărut pe gât, la care ea a devenit sălbatică și ne-am pierdut amândoi capul. În final, am ajuns la ea acasă și am făcut dragoste nebună toată noaptea.
Bubulina: – Minți! Pun pariu că iar ai încercat să-ți instalezi rahatul ala de Windows.
Bulă: – Aveţi schiuri şi bocanci de schiuri mărimea 56?
Vânzătorul: – Ce mărime?
Bulă: – 56.
Vânzătorul: – Dar pentru ce vă mai trebuie schiuri?
Ștrulă:– Ei, prietene, nu te-am mai văzut de mult! Aud că te-ai însurat. Cum arată soţia ta?
Bulă:– Minunat! Are pielea de piersică, ochii ca murele, buzele ca cireşele, obrajii ca…
Ștrulă:– Fii serios! Asta nu-i soţie, e salată de fructe!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
👍
ApreciazăApreciat de 1 persoană