Nu știam această filmare a Marilenei Rotaru din 1990, așa că îi mulțumesc lui Dan Cristian Ionescu pentru semnalare. Cioran îmi pare neașteptat de natural, Caramitru e puțin emoționat, dar se descurcă! Vizionare plăcută. Mie mi-a plăcut acest film de zece minute…
-
Articole recente
Comentarii recente
Anonim la Liviu Antonesei: Messara Emil la Liviu Antonesei: Messara Liviu Antonesei la Liviu Antonesei: Messara Emil la Liviu Antonesei: Messara Liviu Antonesei la Liviu Antonesei: Messara Arhive
- mai 2024
- aprilie 2024
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
Categorii
Meta
Bloguri pe care le urmăresc
- VERONICISME
- Luca Fox Blog | Luca Vincenti Scrittore
- ALTERA PARS
- cameliaiulianaradu
- dorin david's blog
- Gândul comun
- Șerban Axinte Blog
- fatacutigara
- Ziarul lui Lucian Postu
- Istorie în imagini
- 69
- The Face Of Silence
- 7dupa6.wordpress.com/
- vonDigto
- De prin cărți adunate..
- Nicolae Ionel
- anacronietzsche ~ fara semne ~
- Aida Nocturn
- London Wlogger
- sandu frunză
Am vazut toate înregistrarile (despre) si interviurile cu Cioran, în româna si franceza, câte am gasit pe youtube. Rare si pretioase.
Când e nevoit sa vorbeasca în româna, îi este mai greu, se simte ca are tendinta sa se exprime în franceza. De aceea le si evita, când îi era posibil. Cu Dan C. Mihailescu, de exemplu, a vorbit în franceza.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Oricum, Cioran avea retincențe la dat interviuri, de asta sînt puține. Cum DCM e oleacă rîrîit și bîlbîit, mai bine în franceză…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu accepta franceza oricui. Adesea era nemulțumit chiar de franceza elitelor din România care îl vizitau. Exemple nenumărate!
Cum nici vorbirea lui nu era la cote înalte– accentul valah, vorbirea sacadată, fără fluență naturală – , părea entuziasmat de rare excepții: Alexandru Paleologu, de exemplu.
Emil Belu, Montréal, Canada
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Arma lui a fost scrisul! De altfel, a dat foarte puține interviuri. Păi Conu Alecu vorbea o franceză mai bună decît a foarte multor francezi. Dar și o română pe măsură…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc mult pentru scest strălucit cadou !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mare bucurie, și pentru mine a fost o surpriză…
ApreciazăApreciază
Orice înregistrare cu Cioran e o sărbătoare. Limba lui română are un farmec, un exotism… Interviurile cu Vartan Arachelian sunt o comoară… ”Exercițiu de admirație” parcă se numea emisiunea. Întotdeauna revăd cu plăcere emisiunile.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mai ales că nu a făcut risipă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu stiam de aceasta inregistrare. Multumesc frumos! Am ramas mut, sincer.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu am trecut prin aceleași experiențe! Noroc de DCI, ca mi-a semnalat!
ApreciazăApreciază
In 1990 era justificata emotia celor nespuse. Cioran insa a evitat (mai mereu) sa verbalizeze ce putea scrie cu forta scrisului sau, mie mi-au ramas in memorie cele doua reticente din film (si dintotdeauna), anume neajunsurile organizarilor romanesti (Eminescu le compensa, atunci, fara discutie), apoi retinerea fata de Dumnezeu (o oarecare neatentie a Lui nu s-a pastrat ca atare, a fost facuta disparuta de cei care predica monosilabic (in public), in extenso altfel (in privatul ramas secret), o superioritate bazata pe subiectivisme deloc straine de forma de organizare si de viata). Bazata pe sefi, patrimonial-prebentiali, cel mult demagogi, uneori populari, care nu-si pot ascunde fata hidoasa constanta, in ciuda nenumaratilor cu interes in machiere, deghizare, coafare si panegiric pentru luati in evidenta dintotdeauna.
Caramitru insa a perseverat, a facut foarte bine. De-abia de la perseverenta lui am putea revedea secventa. Unei jene reciproce, care s-ar fi iubit daca nu exista cunoasterea de dincoace de scepticism (fundamental).
Cioran ca Cioran, el stia ce stia, Caramitru este regretat pentru ca iluziile altora nu l-au facut sa renunte, niciodata.
ApreciazăApreciat de 2 persoane