Cioran și Caramitru – O discuție de 10 minute…

Publicat pe 28 aprilie 2024 de Liviu Antonesei

Nu știam această filmare a Marilenei Rotaru din 1990, așa că îi mulțumesc lui Dan Cristian Ionescu pentru semnalare. Cioran îmi pare neașteptat de natural, Caramitru e puțin emoționat, dar se descurcă! Vizionare plăcută. Mie mi-a plăcut acest film de zece minute…

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Cioran și Caramitru – O discuție de 10 minute…

  1. Amalia Achard zice:
    28 aprilie 2024 la 12:46

    Am vazut toate înregistrarile (despre) si interviurile cu Cioran, în româna si franceza, câte am gasit pe youtube. Rare si pretioase.

    Când e nevoit sa vorbeasca în româna, îi este mai greu, se simte ca are tendinta sa se exprime în franceza. De aceea le si evita, când îi era posibil. Cu Dan C. Mihailescu, de exemplu, a vorbit în franceza.

    Apreciat de 3 persoane

  2. Anonim zice:
    28 aprilie 2024 la 13:29

    Nu accepta franceza oricui. Adesea era nemulțumit chiar de franceza elitelor din România care îl vizitau. Exemple nenumărate!

    Cum nici vorbirea lui nu era la cote înalte– accentul valah, vorbirea sacadată, fără fluență naturală – , părea entuziasmat de rare excepții: Alexandru Paleologu, de exemplu.

    Emil Belu, Montréal, Canada

    Apreciat de 3 persoane

  3. Ilie Gyurcsik zice:
    28 aprilie 2024 la 13:36

    Mulțumesc mult pentru scest strălucit cadou !

    Apreciat de 1 persoană

  4. Radu Mârza zice:
    28 aprilie 2024 la 17:38

    Orice înregistrare cu Cioran e o sărbătoare. Limba lui română are un farmec, un exotism… Interviurile cu Vartan Arachelian sunt o comoară… ”Exercițiu de admirație” parcă se numea emisiunea. Întotdeauna revăd cu plăcere emisiunile.

    Apreciat de 2 persoane

  5. Hopernicus zice:
    28 aprilie 2024 la 19:20

    Nu stiam de aceasta inregistrare. Multumesc frumos! Am ramas mut, sincer.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Emil zice:
    28 aprilie 2024 la 20:03

    In 1990 era justificata emotia celor nespuse. Cioran insa a evitat (mai mereu) sa verbalizeze ce putea scrie cu forta scrisului sau, mie mi-au ramas in memorie cele doua reticente din film (si dintotdeauna), anume neajunsurile organizarilor romanesti (Eminescu le compensa, atunci, fara discutie), apoi retinerea fata de Dumnezeu (o oarecare neatentie a Lui nu s-a pastrat ca atare, a fost facuta disparuta de cei care predica monosilabic (in public), in extenso altfel (in privatul ramas secret), o superioritate bazata pe subiectivisme deloc straine de forma de organizare si de viata). Bazata pe sefi, patrimonial-prebentiali, cel mult demagogi, uneori populari, care nu-si pot ascunde fata hidoasa constanta, in ciuda nenumaratilor cu interes in machiere, deghizare, coafare si panegiric pentru luati in evidenta dintotdeauna.

    Caramitru insa a perseverat, a facut foarte bine. De-abia de la perseverenta lui am putea revedea secventa. Unei jene reciproce, care s-ar fi iubit daca nu exista cunoasterea de dincoace de scepticism (fundamental).

    Cioran ca Cioran, el stia ce stia, Caramitru este regretat pentru ca iluziile altora nu l-au facut sa renunte, niciodata.

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.