Un nou poem primit de la prietenul nostru Nicolae, splendid poem, după cum ne-ași obișnuit. Lectură plăcută!
Tablou cu oraș străpuns de lumină
Lumina ce-mi străbate trupul e prinsă în pensula pictorului care întinde
Gheața subțire unde se perindă oamenii cu viața lor plină de nimic
Ieri la plimbare pe sub oraș am văzut prin soarele palid lumea de dincolo
Ceva ce este poate ascuns sau poate că nu privim destul de concentrat
O femeie cîntînd sau doar ascultând muzica unui bătrîn cu vioară
Doi bețivi certîndu-se dacă sufletele coboară sau urcă pe scara lumii
Paharul de vin clătinat pe o scîndură bătută de curenții mareici ai vieții
O promisiune plină de un roșu cum întîlnim adesea în casele parveniților
Chiar dacă între timp au căpătat ceva gust și comandă scumpeturi
Din depozitele orașelor mari devenite între timp moarte
Moarte lucruri aterizînd aici în nepăsarea sudică amestecate printre
Picioarele care îi poartă spre tărîmul unde vor ajunge cu toții cîndva –
În lumina străpunsă de sulițe a unui trup pentru care un mare maestru
A cheltuit atîta răbdare și un soi de senină nepăsare încîntătoare
Neglijent presărată peste capetele noastre din ce în ce mai invizibile
Tot mai mult de la o vreme încoace decolorate.
Un tablou contemporan plin de sugestii! Felicitări, Nicolae Coande!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu sunt anonim, sunt Gela Enea. Am uitat să scriu adresa de mail…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este!
ApreciazăApreciază
Foarte bun!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Este!
ApreciazăApreciază