Liviu Antonesei: He Pantanássa


De data aceasta, muzele m-au trezit dintr-un vis, pe care probabil tot ele mi-l provocaseră… Și a ieșit această transcriere, revăzută dimineață…

He Pantanássa





în cercul exterior al citadelei, un colț bucolic,

chiar idilic, flori smălțuite, parfumuri, umbrele

verzi-argintii ale măslinilor, pe pietrele zidului,

prin iarbă, numai șopîrla cu coada lungă ca o trenă

de regină din vremuri trecute, numai ea mișcă,

după un scenariu straniu, de nimeni cunoscut…





pe iarba gălbuie, veseli și relaxați, vorbeam nimicuri,

deodată, mi-ai spus vorbele rușinoase, neașteptate –

o emoție, un șoc, m-am trezit brusc, nu știu urmarea,

dar mereu te urmează coada ca o trenă de regină,

treaz, în reverie sau vis, mereu și mereu, fără răgaz,

un laț catifelat, invizibil, nu, nu există vreo scăpare!





26 – 27 Aprilie 2024, în Iași





Notă

He Pantanássa (gr) – Atotstăpînitoarea

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Liviu Antonesei: He Pantanássa

  1. Vasilica Ilie zice:

    ”(…) treaz, în reverie sau vis, mereu și mereu, fără răgaz,

    un laț catifelat, invizibil, nu, nu există vreo scăpare!”

    Sigur, și visele au rolul lor în a crea poezii. Felicitări!

    Apreciat de 2 persoane

  2. mihaidg zice:

    A murit Nic. Iliescu

    Apreciat de 1 persoană

  3. Radu Mârza zice:

    Foarte frumos! Mulțumim pentru împărtășire.

    Apreciat de 2 persoane

  4. vasilegogea zice:

    „treaz, în reverie sau vis, mereu și mereu, fără răgaz,

    un laț catifelat, invizibil, nu, nu există vreo scăpare!”

    „Scăparea” e, evident, în poezie!

    Apreciat de 2 persoane

  5. Anonim zice:

    felicitări pentru poemul cu trena.. (Virgil D)

    Apreciat de 2 persoane

  6. D.D. zice:

    Pentru că începutul e un oximoron, subtil, sfîrsitul închide cercul în același fel; de aceea scăparea există!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Anonim zice:

    Freudian privind, vis erotic. Poetic, romantism mirosind a erotism ca pudriera de argint a buncii – a vremuri fericite dar îndepărtate.

    Amintirea unei vieți fericite e un laț catifelat, da… Iar pentru tine, fericirea e-n insula ceaa. cu taurul în vitrina de piatră.

    Cu vise atît de bogate, starea de veghe e o povară tot mai grea, parcă. Fiindcă muzele se furișează-n iatacul tău ca niște cadîne.

    IR

    Apreciat de 2 persoane

  8. ionfercu zice:

    Seducătoare muzele🎩🎩🎩🎩

    Apreciat de 1 persoană

  9. Câteodată, tresar, nu se întâmplă tam- nisam, dar am tresărit, ați pus ceasul să sune! M-a trezit ta- man când trebuia! Felicitări!

    Apreciază

  10. Anonim zice:

    S P L E N D I DA!!!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.