Nu mai reușesc să țin șirul poemelor ample primite de la prietenul nostru, poate fi al șaseleasau al șaptelea, dar nu asta contează, ci faptul că șirul continuă la fel de bine! Lectură plăcută!
Eseu despre istorie
încercau să îmi scoată istoria din inimă
să mi-o așeze în loc de creier
să contabilizez ura lor
să repet
să nu ajung la un limbaj viu
până devin o măciucă ce întărâtă cuibul de viespi
le interzic, clovnul lor e în altă parte
puterea mea stă în respingere
chiar dacă îmi irosesc viața
la finalul zilei mă spăl pe dinți
îmi fac un duș fierbinte
îmi zic: locul istoriei e în inimă
pentru halatele albe
pentru gulerele și mânecile lor murdare
inimile sunt o statistică
îmi pot amputa un picior
o mână
pentru halatele albe un picior
o mână o inimă un umăr
nu sunt decât statistică
mărturisesc, uneori de teamă desenez pe o coală inimi, desenez păsări pentru că le văd și le înțeleg
las desenul pe banca din stația de autobuz
până și insectele îmi sunt simpatice, până la un punct mă impresionează când pătrund în literatură
25-ul mă duce aproape de casă, nu de puține ori
în muzica motorului electric ațipesc
în lumina soarelui de aprilie rezem capul de geam
aprilie este luna din an ce merită visată
este cea mai frumoasă lună
ea împletește istoria cu prezentul
fete desculțe le pot descânta întâlnirea
totuși este cineva care le cunoaște taina
când ne-am mutat
o răpciugă vicleană și-a făcut galerii prin mica grădină
ne-a scos din rădăcini merii și o parte din zmeurii dăruiți cu grijă de nașii noștri
ei au vegheat la liniștea noastră
ne-au ținut la distanță
să nu vedem halatul murdar
mi-am zis
cârtița se răzbună
ea este misterioasă
mai misterioasă decât peștii
decât câinele
decât pisica
ea sapă fără odihnă
suntem datori
să ne imaginăm
o pajiște cu mușuroaie
gazonul este destul de moale, a devenit terenul de joacă al mâțelor
merii și zmeurii îl împrejmuiesc
așa se vede istoria
ca o pajiște cu mușuroaie
roua atârnă de firele de iarbă
trec zilnic prin mica grădină
pomii prind rod zmeura înflorește.
@ntonesei's blog 