Har Cerului, ultima zi de Crăciun m-a ajutat să scriu și al patrulea volet al acestui poem mai amplu, astfel încît munca nu s-a lungit pînă la anul, cum îmi era frică…
Sfîrșitul filmului. Partea cealaltă
Au trimis trei gealați să-i pună capcană,
pe doi i-a fulgerat cu degetele arătătoare,
iar pe ultimul l-a iertat, cineva trebuia să dea
tîrgoveților cumplita veste a grabnicei sosiri
a celui mai vestit pistollero din tot ținutul…
Au tras obloanele, au ferecat ușile și s-au
înarmat pînă în dinți, care cu un pistol, dar
cei mai mulți cu două, care cu puști cu
țeava tăiată, care cu carabine Winchester,
nu se știe de ce, unii purtau cuține, țepușe…
Pîndeau de după obloane, din poduri, unii
din clăile de fîn și din frunzișul copacilor,
erau zeci, poate mai bine de o sută, dar
le tremurau inimile în piepturi și li se mișca
arsenalul în mîinile ce păreau vînjoase, frica
îi cotropise pe toți, îi cuprinsese cu totul…
Bătrînul înalt și lat în spate merge încet,
încet, cu picioarele ușor depărtate, privea
pe sub borul larg, știa unde sînt și cîți sînt,
vedea prin pereți și obloane ca prin sticlă…
Bătrînul înalt și spătos pășește încet spre
capătul străzii prăfoase, cu picioarele
ușor depărtate, cu mîinile ridicate la șold…
Ajunge în dreptul clopotniței singuratece,
pivotează spre stînga, ridică arătătoarele
și trage din cădere, se aude sunet metalic,
restul e treaba ecoului, cei din ascunzători
n-au vreme să tragă, se prăbușesc, armele
le scapă din mîini, fînul și frunzele ard…
Ducipal e alături, respiră zgomotos, fornăie,
îngenunchează pe picioarele din față și
bătrînul încalecă, scoate din buzunarul șeii
pistoalele de argint și le agață la șolduri…
Bate calul cu palma ușor pe grumaz, apoi
se apleacă și-i șoptește iar ceva la ureche-
Ducipal bate din picioare pe loc, a mulțumire
și la semnul scurt din frîu își începe galopul –
în urma lor tropot de copite, înainte pustiul…
27 Decembrie 2021, în Iași
@ntonesei's blog 
Îmi pare rău, dar era inevitabil. Ați rezistat mult, dar orice are o limită. Acum să se descurce singuri.
Michael Shafir
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Cred că asta e la postarea anterioară,,,
ApreciazăApreciază
Întotdeauna, la sfârsitul unui film care mi-a placut, sper într-un „va urma”.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Acesta s=a încheiat, dar pot urma altele. Însă vor fi proiectate într-0 zi roate episoadele deodată…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
chiar ma gandeam ieri ca un cal nazdravan nu isi lasa stapanul singur…
ce pedeapsa mai mare poate fi, daca nu aceea de a ramane fara erou…
nici macar moartea cuviincioasa, naturala
în urma lor tropot de copite – o urma fugara, o legenda, dar despre cei ramasi, nimic
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Asupra lor tăcerea…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
da, niciun vis, nici o speranta, nici un inteles, de care, oricum, s-au temut, aducand armele
culmea este ca si din perspectiva din care obisnuiam sa privesc poeziile scrise de tine, aceea a eului, mesajul, de care spuneam, holistic, este unul adevarat si profund.
cand Eul ajunge la poezie, afectele, starile distructive sunt neputincioase, poetul si intuitia lui tasnesc in necunoscut, iar tot ce a fost marunt, rau, arde ca iarba si se asterne tacerea peste ele
sensul creatiei aici,
–
si uite cum instinctul vietii, cel animalic, cel care naste de multe ori frica, este depasit, de asumarea propriului destin
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Mulțumesc frumos. În căteva zilei le voi podta laolaltă, părțile se luminează între ele. Dar tu aisesizat deja asta…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ar fi bine să fie postate toate patru, într-o postare separată, am vedea mai bine ansamblul, povestea. Felicitări!
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Aata voi face în următoarele zile…
ApreciazăApreciază
Foarte frumos. Și ansamblul trebuie să fie spectaculos, când este citit în întregime. Cred că se citește dintr-o suflare. Dar e o evocare foarte… vizuală, mai ales pentru doctorii în western, printre care mă număr și eu.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc frumos. Postarea ansamblului e chestiune de zile…
ApreciazăApreciază
Frumos poemul, subscriu la ideea Nicoletei. Mi-a plăcut finalul:
”Ducipal bate din picioare pe loc, a mulțumire
și la semnul scurt din frîu își începe galopul –
în urma lor tropot de copite, înainte pustiul…”
Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc tare mult…
ApreciazăApreciază
Un film cu mai multe seriale,
și îndrăznesc să spun că fiecare
poate fi privit și analizat în parte,
ca un întreg.
Tocmai aici există plusul de valoare,
iar autorul știe foarte bine acest lucru;
De fapt penetrația fiorului din film,
în întregul său final, se distribuie proporțional pe seriale, fără să altereze Unitatea;
Camelia a intuit excelent această exegeză holistică, aducând-o în două rânduri în discuție, iar autorul,
cu buzunarele pline de secrete, ne țintuiește în scaune.
Numai așa vom putea să avem o imagine exhaustivă, adevărată asupra întregului film…
Iar fiorii de care vorbeam vor întregi
cum se cuvine plăcuta surpriză…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos…
ApreciazăApreciază
Renan spunea ca epopeea dispare pe măsura ce eroismul colectiv este înlocuit cu cel individual.
Mai mult decât un serial cu episoade eroice individuale, poemele se conturează, dpmdv, intr-o posibila epopee, istorie cu întâmplări fantastice, ieșite din comun și in care fiecare cititor se poate sau s-ar putea imagina. Un Ghilgames între tradiție și modernitate retine atenția, epicul conservator este stimulat cu derulări cinematografice. Cu atât mai interesant cu cât acest gen, uitat, abandonat legat cumva de marile teme ale umanității ( dreptate, justiție, adevăr…) are un sens fundamental in contextul unei căderi acelerate, unei atracții furibunde a autodistrugerii acesteia. Sigur, cum vin către noi, artistic vorbind, aceste concretizari tematice e greu de spus. Dar faptul ca s-au materializat atât de bine înseamnă ca exista necesitate și o capacitate de maestru pentru translatare. Modernismul ezitant pe formulări majore a fost depășit cu elegantă de eroul legendar. Jocul acesta între curentele fundamentale, gândirea filozofica preocupata și implicată in detaliu și ansamblu, cetatea vie, organica toate sunt in vizorul eroului venit din timpuri, din toate timpurile pentru ca eroi sunt in toate, sa atragă atenția. O epopee naturalizata cinematografic pe un timbru Tarantino.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc tare, unele gînduei asemănătoare îmi treceau și mie prin minte în vreme ce scriam. Pe la al doilea episod mam gîndit șa alrceva, nu neapărqt contreadictoriu, ceva ce voi dezvălui la postarea laolaltă…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Of, of! Iar nu-i pace sub măslini!:)
Acum nu stim cine era în clopotnița,cine a furat clopotul, scl
In cateva zile vom avea slites show-ul,și poate, chiar mărturisiri din culise, platou,..Iar Ducipal merită o epopee.
Multumiim frumos, Maitre!
M.floarea
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos. E după cum citește fiecare, opinia mea nu e privilegiată…
ApreciazăApreciat de 1 persoană