Simona Neumann demisionează de la conducerea Asociației Timișoara – 2021


Doamna Simona Neumann şi-a anunțat printr-o scrisoare deshisă. publicată ieri. decizia de a renunța la funcția de director executiv al Asociației Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii. Motivele demisiei pot fi citite în scrisoare, eu voi reaminti doar contextul. Aceasta survine pe fondul unuot conflicte cu primarul urbei, stimulate de un fel de comando alcătuit din foști pupini ai luio Petrov. cel care a funcționat vreme de zece ani drept președinte al României sub pseudonimul Traian Băsescu. Rămași fără obiectul municii, membrii comandoului s-au apucat să facă ordine în viața culturală a orașului de pe Bega, încercînd să elibereze și ceva poziții ce li se par interesante. Mai întîi, cabala l-a afectat pe eminentul istoric Victor Neumann, directorul Muzeului de Artă, căruia i-a fost falsificat concursul și care se află în proces cu forul tutelar. Apoi, au început s-o hărțuiască și pe soția acestuia. Încerc să resping gîndul că aceste atacauri au și o dimensiune antisemită, dar îmi este greu…

27.12.2021

SCRISOARE DESCHISĂ

Stimați timișoreni,

Dragi colegi, parteneri de proiect

Dragi jurnaliști,

Vă scriu cu emoție și responsabilitate pentru proiectul pe care l-am coordonat în ultimii nouă ani în calitate de director executiv al Asociației Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii, dorind să vă informez că astăzi am trimis Președintelui Consiliului Director al Asociației, domnul Dominic Fritz, preavizul în vederea demisiei mele, urmând ca raportul meu contractual cu Asociația să înceteze începând cu 25 ianuarie 2022. Precizez că este alegerea mea personală la care am reflectat îndelung.

Proiectul Timișoara – Capitală Europeană a Culturii s-a confruntat în ultimii doi ani cu un climat de nesiguranță, caracterizat adesea prin decizii pripite și chiar contradictoriicu  angajamentele luate în perioada în care orașul participala concursul pentru titlul european sub umbrela Asociatiei.

Astăzi, după aproape un deceniu de muncă și rezultate concrete, motivația inițială care m-a determinat să accept procesul candidaturii și, apoi,gestionarea ProiectuluiTimișoara-Capitală Europeană a Culturii, care m-a încurajat să pun mereu în prim-planinteresul comunității și al orașului(chiar înaintea propriei persoane ce am fost adesea subiectul unor dezbateri inutile și fanteziste), s-a destrămat. Ceea ce înseamnă că misiunea mea în acest proiect, pentru care m-am întors la Timișoara în decembrie 2012, după o carieră internațională, se oprește aici.

Împreună cu oamenii de bună credință din comunitatea locală, parteneri naționali și internaționali, am parcurs nouă ani fantastici, cu multe provocări, ani în care ne-am bucurat de câștigarea prestigiosului titlu european. Apoi, ne-am concentrat pe pregătirea Programului Cultural, păstrâdu-i coerența și structura care au făcut ca un juriu de zece specialiști europeni să-l selecteze ca fiind cel mai bun.

Nimeni nu va putea șterge cu buretele rezultatele Asociației, ale comunității timișorene și ale partenerilor europeni. A venit timpul ca responsabilii proiectului să ia în considerare obiectivul final – anul 2023 și cei care urmează – pentru a valorifica această oportunitate unică pentru oraș. În anul capitalei culturale Timișoara va trebui să facă față cu succesși unui public european,iar pentru acest lucru va fi nevoie mai degrabă dedecizii constructive, luate cu onestitate și serenitate operațională redescoperită, decât de „salvatori” cu o viziune distorsionată asupra trecutuluiși una, deocamdată, neclarăîn ceea ce privește viitorul imediat.

Moștenirea pe care o las – reprezentând activitatea echipei pe care am coordonat-o cu onoare și responsabilitate – și care va rămâne timișorenilor și viitorilor gestionari ai celui mai important proiect al orașului după Revoluția din 1989 cum a fost el catalogat, include între altele:

  • câștigarea în septembrie 2016, sub conducerea mea, a titlului de Capitală Europeană a Culturii după două runde de concurs organizate la nivel național de Ministerul Culturii la care au participat 14 orașe importante din România;
  • Programul Cultural Timisoara 2023 cuprinzând un portofoliu consistent de proiecte originale dezvoltate în perioada 2017-2021și care au generat circa 1300 de evenimentemonitorizate de juriul de experți ai Comisiei Europene;
  • sute de parteneriate și sinergii locale și europene cu operatori culturali în care s-au implicat cu entuziasm instituții și asociații culturale, artiști independenți, școli, universități, mediul de afaceri, organizații sportive, precum și industriile culturale și creative; 
  • o excelentă reputație internațională și o rețea de contacte cu alte orașe capitale europene ale culturii prin facilitarea de către echipa executivă a  parteneriatelor cu manageri culturali, artiști, organizații, instituții și rețele internaționale cu profil cultural;
  • prezența Asociației la cele mai importante reuniuni culturale europene;  
  • peste 5000 de apariții în media, din care 95% favorabile; 
  • satisfacția a „85,7% dintre timișoreni care consideră că proiectul Timișoara 2023- Capitală Europeană a Culturii va ajuta la dezvoltarea orașului într-o măsură potrivită, în mare și în foarte mare măsură” conform celui mai recent studiu de impact al titlului elaborat de Institutul Intercultural Timișoara; 
  • o comunitate culturală locală mai puternică datorită plusului de finanțare în urma câstigării titlului;expertizei oferite de echipa Asociației în elaborarea conceptelor și a conținutului proiectelor derulate; sprijinului administrativ acordat de Asociație partenerilor culturali în gestionarea acestora;
  • pregătirea, împreună cu parteneri internaționali, a peste 500 de mediatori culturali, manageri și producători de evenimente;
  • continuarea proiectului și a activității Asociației în toată perioada de pandemie și adaptarea la condițiile sanitare impuse de această nouă provocare globală;
  • contribuția Asociației la elaborarea unei legi de finanțare a proiectului la nivel național și a metodologiei necesare aplicării acesteia de către Ministerul Culturii, lege prin care proiectul a devenit unul de importanță națională (Legea nr.198/2019);
  • asigurarea tranziției proiectelor către Primăria Municipiului Timișoara și, respectiv, Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, în perioada noiembrie 2020-iulie 2021.

Prin demisia mea doresc să las loc decidențilorpolitico-administrativi și reprezentanților oficiali în Consiliul Director al Asociației să se concentreze exclusiv pe asumarea obiectivelor ce le revin conform dosarului de candidatură câștigător și pe finanțarea și asumarea proiectului de importanță națională care are menirea de a schimba în bine destinul orașului.

Ceea ce a fost mult și greu a trecut și a fost pregătit din punct de vedere al Programului Cultural. Prin urmare, nimeni nu va trebui să înceapă de la zero, iar o finanțare așa cum a fost deja anunțată public de către autorități că se va întampla la anul – finanțare de care Asociația nu a beneficiat până acum în mod predictibil și nici la nivelul asumat la început –va atrageîncredereași a mediului de afaceri de a se implica prin sponsorizări. Finanțarea publică și privată va putea, astfel, oferi condițiile pentru ca operatorii culturali să continue pregătirea unuiprogram de succes în 2023 și a lăsa o moștenire solidă pentru viitorul Timișoarei, al României și al Europei. Timpul este acum elementul critic și nu mai trebuie irosit în discuții sterile.

Doresc să le mulțumesc celor care au înțeles viziunea și potențialul acestui proiect atunci când doar puțini credeau că vom câștiga titlul, iar după aceea au avut curajul de a se implica în punerea lui în practică. Le mulțumesc colegilor cu care am lucrat în toți acești ani, membrilor Asociației care au sprijinit în mod constant acest demers, partenerilor, colaboratorilor din toate domeniile (cultură, arhitectură, urbanism, industria spectacolelor, educație, sport, industria HoReCa, turism, administrație, mediul de afaceri și cel medical), sutelor de voluntari, organizațiilor de tineret și studențești, instituțiilor de ordine publică, persoanelor de orice vârstă din oraș, din județ și din regiunea Banat, și nu în ultimul rând, jurnaliștilor care au urmărit subiectul în mod consecvent. Le mulțumesc și acelora dintre timișoreni care s-au alăturat pentru scurte perioade acestui uriaș demers. Contribuția fiecăruia a contat enorm! Nu întâmplător sloganul proiectului este „Luminează orașul prin tine!”.El se referă la oamenii care aduc lumină în jurul lor prin ceea ce construiesc, prin curajul, entuziasmul, profesionalismul și tenacitatea lor de a acționa în scopul binelui comun. Ei au fost inspirația mea de-a lungul timpului,una care mă va însoți oriunde mă vor purta pașii în viitor spre a construi proiecte de anvergură. 

În încheiere, vă doresc un an 2022 prosper, iar 2023 – anul capitalei europene a culturii – să fie ceea ce am visat împreună cu aproape un deceniu în urmă: un nou început în istoria Timișoarei.

Cu gânduri bune,

Simona Neumann

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Simona Neumann demisionează de la conducerea Asociației Timișoara – 2021

  1. Poetry855 zice:

    pacat.
    de cate ori vine un om cu viziune, lasa totul balta sa faca ceva bine, acolo unde nimeni nu se pricepe, concret si durabil, apar mustele la miere. la de-a gata.
    aceeasi poveste care nu se mai sfarseste, sa fie ca mine, sa fie la mine, sa ne zdranganim bilutele sa rasune, in loc de concentrarea pe obiectiv.
    unii fac si altii au.

    m-ai uimit cu ultima remarca. as inclina sa zic nu, pentru ca asa procedeaza cu toti, exemplu Drula. dar, cine stie…

    Apreciat de 3 persoane

  2. Gabriel Chiriac zice:

    Of, Of… De ce să meargă bine, când poate să meargă rău?

    Apreciat de 2 persoane

  3. Alexandru zice:

    Mare pacat, dar ce conteaza?! Jos profesionistii! Traiasca politrucii si haitele de interese particulare!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Dorin Tudoran zice:

    Maître,

    Nu-i de mirare. Apetitul unora de a controla dacă nu totul, măcar cât mai mult cu putință, este imens. Spre sfârșitul deceniului Băsescu, Aligică ne anunța că ei vor scrie istoria. Și se țin de cuvânt, profitând de apatia prea multora. Nu (re)scriu doar istoria, ci construiesc, în continuare, istorii din care să profite cât mai mult.

    În martie, îmi publicai un text – „Marsupiul lui Terente”. Pentru cei care nu l-au citit atunci ca și pentru cei care citindu-l nu au înțeles că trăgeam un semnal de alarmă, îmi permit să reproduc mai jos câteva fragmente.

    Teamă mi-e că dl Băsescu a fost pretextul, întâmplarea ce a scos la rampă condiția existențială a unor lepre, căci ce a avut rău băsismul înflorește, după cum vezi, și după ieșirea din scenă a fostului președinte.

    Astăzi, pupincuriști ai dlui Băsescu conduc din umbră până și entități culturale/literare/artistice ale căror conduceri oficiale (fie că nu înțeleg, fie că se fac a nu înțelege) devin pe zi ce trece niște triste unelte ale unor păpușari. O experiență proprie din acest an mă face să înțeleg foarte bine hotărârea dnei Neumann…

    Marsupiul lui Pazvante

    Spre sfârșitul domniei “împăratului cu șapcă”, unul din membrii camarilei sale ne anunța că tot ei vor fi cei care vor scrie istoria gloriosului deceniu. Oameni de cuvânt, asta și fac. Cuvânt cu cuvânt. Minciună cu minciună. Ifos cu ifos.

    Când cineva le-a tăiat calea, publicând o lucrare monumentală din care faptele lor, ilustrate cu/de dovezi, nu ieșeau tocmai bine, au cerut nu doar boicotarea lucrării, ci și boicotarea editurii care îndrăznise să publice cartea.

    Apoi s-au întors la discursurile despre dialog, societate deschisă, meritocrație intelectuală, responsabilitate civică etc. Acum declară că s-au retras în operă și se întreabă unde sunt, în lipsa lor, ceilalți intelectuali.

    Cu ale lor bune și ale lor mai puțin bune, ceilalți intelectuali sunt acolo unde au fost tot timpul și pe vremea când singurii intelectuali considerați “publici” erau cei ai coroanei cu cozoroc.

    Vezi Doamne, ei, retrașii, produc opere fundamentale, în vreme ce alții, care n-au găsit motive pentru a sluji la o curte a miracolelor îndoielnice, nu sunt în stare de nimic, nu produc nimic demn de atenție – vax albina!”

    Deplâng anii în care ura s-a instalat la nivel național, uitând că au participat la isterizarea discursului public. Un discurs care va dăinui multă vreme.

    Să te trezești implicat, în ajun de alegeri, în răspândirea falsei informații despre o casetă video conținând o partidă de sex oral de care ar fi beneficiat unul din candidați nu era un semn de ură, ci unul de duioșenie creștină, nu-i așa?

    S-ar fi sacrificat de dragul țării. Totuși, vulgul nerecunoscător i-ar fi ostracizat. Reproș tipic autodeclaraților dascăli ai națiunii care poartă în buzunare propriile busturi; și pe vreme bună, și pe vreme rea.

    Rescriu istoria recentă în cheie rolleriană. Poliloghiile lor includ nume de rezonanță care s-ar fi aflat alături de ei în camarila prezidențială. Unele nu s-au aflat și n-ar face rău să respingă îndoielnica onoare ce li se face azi.

    Își publică zilnic lista relațiilor. L-au citit și pe Cioran. L-au și înțeles? ”A te mândri cu relațiile tale înseamnă să recunoști cât valorezi fără ele.”

    După ce i-au cântat ode prezumtivei moștenitoare a tronului prezidențial, văzând că nu le pică de la ea ce așteptau, o numeau “târfă” pe Facebook. Speriați juridic, ștergeau postarea. La așa onoare, așa curaj.

    Nu erau îngrijorați că onoarea lor ar fi putut suferi de pe urma servilismului pe care-l practicau fără jenă, în schimb astăzi târăsc prin tribunale oameni care, amintindu-le una și alta, le-ar atinge în mod grav onoarea.”

    „Trei ar fi lucrurile pe care nu le-ar suporta, citez: ”lăutărismul, oportunismul și filistinismul”. Numai că ele îi suportă foarte bine. Pe unii i-au substituit printr-un miciurinism care, scăpat de sub control, a produs mutanți.

    Din dezgust pentru lăutărism, au scris osanale? Din dezgust pentru oportunism, au făcut din principiul giruetei un profitabil modus operandi? Din dezgust pentru filistinism, nu-și mai încap în piele de atâta suficiență poleită?

    De fapt, din lăutărism, oportunism și filistinism, au sărit cândva în marsupiul lui Pazvante. Au ”trasat” de-acolo liniile directoare ale gândirii publice. S-au încuscrit. S-au înmulțit. S-au clasicizat și imortalizat reciproc.

    Azi scot capul din marsupiu, așteaptă apariția altui Pazvante, dar au dreptate atunci când spun că etichetele care li s-au lipit pe frunte – ”pupini”, ”pupincuriști” – sunt mult prea nedreapte.

    Să le facem dreptate: niște lichele; nimic mai mult.”

    Apreciat de 3 persoane

Comentariile sunt închise.