Rockul brazilian, pana de net, tipul de la cablu, fără a uita de internetcafe…

Am dormit mai mult astă-noapte, la trezire mă simțeam chiar bine, mi-am băut prima cafea, am deschis netul, am răspuns la niște mailuri și comentarii de pe blog, mă pregăteam să postez despre rockul brazilian și, pac!, pană de net. Am încercat să sun la deranjamentele RDS/ RCS, n-am reușit vreo două ore, am rugat un prieten, el a reușit, am primit un sms de la firmă că e defecțiune în cartier și mă anunță cînd se rezolvă. Am terminat de citit romanul lui Houellebecq, deși voiam să mai lungesc lectura, am reluat recitirea „portretului din tinerețe” al lui Joyce, am mîncat, dar m-am săturat de lectură și am ieșit după un internet cafe. Am constatat că nu mai există așa ceva, cel puțin nu în cartierul meu. Pe scări, la etajul al doilea, un tip de la cablu lucra la cutia de distribuție a etajului, cu o altă cutie plină de becuri roșii care sclipeau. De altfel, simpatic și amabil. L-am întrebat dacă e mort internautic tot cartierul și mi-a spus că este vorba despre blocul meu, ceea ce nu mă miră, dacă mă gîndesc la cum se adună norocul în vremea din urmă! Bun, m-a asigurat să va fi gata azi, ceea ce sper să se împlinească. Scriu asta de la un computer prieten, înainte de a merge la aniversarea cumnatului meu. Cînd ajung acasă, postez și rockul acela brazilian…