Mai este posibilă existența Marelui Premiu Național de Poezie? Update important!


gethumb.details

Nu-mi dau seama, ceea ce e sigur este că, după ce a plecat și a mers bine, fără mari scandaluri, în ultimii ani acestea se tot întețesc. A fost mai întîi cazul laureatului Gabriel Chifu, caz halucinant, problema nefiind aceea dacă vicepreședintele USR trebuia premiat, între altele în dauna lui Mircea Cărtărescu, ci dacă este cu adevărat un poet, fapt de care puzderie de lume se îndoiește. A urmat premierea unui critic foarte bun, dar ca poet, ceea ce iarăși pune probleme, este posibil să fie poet dar, vorba francezului „a ses heures” sau chiar „a six heures”. N-a ieșit scandal mare, că e greu să te iei de un critic literar cu autoritate și măcar niște merite clar literare avea. Însă, ceea ce s-a petrecut la această ediție a depășit orice limită. Practic, doi poeți de valoare, au fost făcuți laolaltă de rîs, fără ca unul dintre ei să aibă vreo vină. Și au fost și într-o situație falsă de adversitate. Sînt bucuros că poetul Constantin Abăluță, printr-un mail trimis pe o listă largă, deci public, din acest motiv îl voi și posta, spune clar că nu are ce să-i reproșeze lui Liviu Ioan Stoiciu, unul din destinatarii mailului. O situație halucinantă crestă nu de cei doi poeți, ambii laureați, dar în zile diferite!, ci de juriu și organizatori. Este inadmisibil că nimeni dintre membrii juriului și organizatori  nu i-au comunicat lui LIS situația de dinainte de a fi anunțat în grabă să vină la Botoșani pentru a ridica premiul. Poetului Constantin Abăluță i s-a retras premiul acordat pentru că, fiind octogenar și bolnav, nu avea cum să facă deplasarea la Botoșani. Ciudat, și la școală și la muncă există și absențe motivate de natură medicală. Premiul Nobel a fost acordat de zeci de ori, la toate categoriile, unor laureați care n-au putut sau pur și simplu n-au dorit să se deplaseze. Dacă prostia asta cu precizarea obligativității prezenței laureatului chiar există – nu știu regulamentul – e clar că trebuie eliminată. De altfel, membrii juriului și organizatorii fiind acolo, se putea face modificarea pe loc! Fără a mai umili un poet respectabil de o anumită vîrstă și bolnav. La 80 de ani, fără să fi dat înainte semne de boală, Emil Brumaru ne-a părăsit. Asta trebuia să riște Dl Abăluță. De altfel, în textul trimis pe listă, DSa spune că regulamentul ar trebui să excludă poeții bătrîni în general!

În sfîrșit, voi posta și un text al Dlui Dan Lungu, o scrisoare către organizatori, care atrage atenția că MONP riscă să cadă în ridicol și că trebuie făcut ceva pentru evitarea acestui pericol. Eu sînt mai sceptic, cine știe, poate că Premiul și-a trăit epoca de glorie. Scrisoarea Dlui Lungu este însoțită de declarații ale unor scriitori revoltați de întîmplarea aceasta sinistră. Cred că unele accente sînt deplasate, insultele la adresa Dlui Stoiciu fără măcar să-l întrebe și pe el cineva despre poveste. Abia aseară, LIS a postat pe blog propria explicație. Pe care o cred plauzibilă. Ca noi toți, are și LIS defectele sale, dar nu-l știu de mincinos…

Aici poemul Dlui Abăluță din Dilema

https://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/articol/zbenghiuri-pe-zapada?fbclid=IwAR0J8HqLTgt159DpdpI124ByN-TVHJPwLAqspD9tTc6T9EwEfMhE4dNFq00

Aici postarea Dlui Liviu Ioan Stoiciu de pe blogul propriu. Aș fi folosit altă formulă decît „scandalul Abăluță”, dat fiind că nu poetul a provocat scandalul.

https://liviuioanstoiciu.ro/o-minima-reactie-la-scandalul-afacerii-abaluta/

Aici scrisoarea Dlui Lungu împreună cu declarațiile unor scriitori:

http://revistatango.ro/dan-lungu-nu-lasati-premiul-mihai-eminescu-sa-cada-in-ridicol-101775

„Draga Liviu Ioan Stoiciu,

 Precum stii desigur, poezia dumitale mi-a fost intotdeauna aproape, ba chiar, acum multe decenii, impreuna cu prietenul Constantin Crisan, la cererea dumitale, ti-am prezentat a doua carte de versuri (dupa ce prima, ”La canton” facuse furori in lumea literara) chiar in orasul de bastina, Focsani.

Iar pozitia mea fata de situatia ambigua creata de un regulament pe care, oricat as incerca, nu-l inteleg, dar caruia, ca om civilizat, i-am dat intaietate in fata sentimentelor personale si m-am supus lui – pozitia mea, asadar, este aceea exprimata intr-o scurta scrisoare trimisa dlui. Gabriel Chifu imediat ce am luat numarul 2 al revistei Romania Literara.

Reproduc aici spre stiinta inceputul acestei scrisori:

Constantin Abaluta 

Către:CHIFU Gabriel

17 ian. la 23:24

Draga domnule Gabriel Chifu,

 Sunt tusat si va multumesc Dumneavoastra si Dlui. Cristea-Enache pentru publicarea unei cronici la cea mai recenta carte a mea, la numai o saptamana dupa ce v-o daruisem. Si de asemeni felicit pe cei ce au avut ideea corecta si ingenioasa de a temporiza disputele cu privire la premiul Eminescu ale Consiliului Local Botosani, pana cand lucrurile se vor lamuri, intr-un mod cavaleresc : publicand -echidistant – in acelasi numar texte despre cei doi posibili premianti.

Ca acest Consiliu Local Botosani, printr-un regulament ciudat care ii discrimineaza pe poetii batrani, cei ce nu se pot deplasa la jumatatea lunii ianuarie la polul frigului, legand in felul acesta subtila productie care este poezia performanta exclusiv de sanatatea trupului,– este o alta poveste pe care nu eu sunt chemat sa o rezolv.

 

Cu aceasta, dragul meu coleg, inchei acest text lamuritor pentru oricine este de bunacredinta si stie dintotdeauna inapetenta mea pentru scandal. Spun asadar, odata cu Ion Pop, cel ce a facut obisnuitul Laudatio la Premiul Eminescu, ca meritai intrutotul acest premiu – si dupa regulament, si fara regulament – caci opera dumitale constituie un focar de energie textuala si de dramatism omenesc.

Faptul ca mie mi s-a comunicat ca nu mai pot lua acest premiu pentru că n-am putut fizic sa fiu acolo, iar faptul ca dumitale nu ti s-a spus că inaintea dumitale fusesem votat eu – sunt detalii poate bulversante pentru fiecare dintre noi. Cred insa ca nu trebuie sa ne lasam doborati de efectele nedorite ale regulamentului, sa nu ne consideram ”victime” si sa ne vedem inainte de scrisul nostru. Ceea ce eu unul fac. Si nu ma indoiesc ca vei face si dumneata. Nu ne-a ”facut” pe noi doi un premiu, fie el chiar premiul Eminescu – poetul care ar fi fost si el, sunt sigur, deasupra unor regulamente. Poezia ar trebui sa uneasca, nu sa dezbine.

Acestea spuse, rog pe toata lumea sa-mi dea linistea necesara creatiei literare si plastice, domenii pe care incerc acum sa le finalizez cat mai expresiv.

Cu cele mai bune sentimente,

Dinu Abaluta

PS Poza am preluat-o de pe Ziarul de Iași, mulțumiri Edi Antoniu pentru semnalare.

Update – O declarație a patru dintre membrii ai juriului – Al. Cistelecan, Mircea Martin, Ion Pop, Cornel Ungureanu -privind situația de la premierea din acest an…

https://www.observatorcultural.ro/articol/un-mare-poet-nedreptatit/

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Mai este posibilă existența Marelui Premiu Național de Poezie? Update important!

  1. Ion Fercu zice:

    Of, of, of, of, of, of, of, of, of, of……………….

    Apreciază

  2. Julien Caragea zice:

    Scuze, dar este ca în bancul ăla crud, cu somalezii…. Vine unul cu ajutoare, le aduce un camion încărcat cu alimente.
    – Da de ce sunteți, mă, băieți, așa de slabi?
    – Păi, suntem slabi fiindcă noi nu mâncăm nimic!
    – Așa? Și-i apostrofează, părintește, cu degetul: Nu mâncați nimic, nu primiți nimic!
    După care demarează în trombă.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Gabriela Gavril zice:

    Cu cât o cultură e mai puțin dezvoltată, cu atât scandalurile sunt mai numeroase, luptele pentru recunoaștere mai ridicole… Regret tot mai mult că nu am rămas în zona științelor exacte.

    Apreciat de 2 persoane

  4. vasilegogea zice:

    …comic și trist!
    …acum Premiul Eminescu se acordă prin… Ordonanță de Urgență!
    …dacă e atît de imperios obligatorie prezența laureatului, propun să se acorde premiul doar poețolor cu domiciliul permanent în Botoșani!

    Apreciat de 2 persoane

  5. vasilegogea zice:

    Dragă Liviu,

    am citit cu atenție declarațiile la care trimit link-urile puse de tine. Înțeleg bine pozițiile cel puțin incofortabile în care au fost puși cei doi laureați (căci, doi rămîn: unul „refuzat”, altul „onorat”). Ar fi destule de spus. Dar am hotărît de ceva timp să nu comentez premiile literare. Nu mă pot abține, totuși, să nu constat că cea mai „dadaistă” dintre declarații este cea semnată de cei patru membri ai juriului: „pentru a nu tulbura grav desfăşurarea evenimentului” (ce limbaj de lemn, Dumnezeule!), aceștia au îngăduit, totuși, ceea ce „este inacceptabil”! În baza unui regulament de negăsit, a unei cutume incerte, dar mai ales, a unei „decizii a preşedintelui Uniunii Scriitorilor, consultat în acest sens”!
    Cum singuri observă cei patru onorabili jurați, la noi precum „în nici o situaţie similară din lume…”

    Apreciat de 2 persoane

  6. N. Coande zice:

    Asadar, presedintele juriului, N. Manolescu, nu era acolo, nefiind deplasabil, dar a putut lua decizia telefonic in defavoarea dlui Abalutza (dixit Ion Pop).
    Un nedeplasabil a decis impotriva altui nedeplasabil (din motivele aratate). Mai mult, a votat nedeplasat (probabil in favoarea nedeplasabilului). Hai sa radem nedeplasat!
    Noi suntem dadaisti in toate, apreciez la superlativ melodrama asta!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Dana (Mara) zice:

    Din toata gilceava aceasta a inteleptilor care ma depateste eu am ramas cu un gind senin citind poemul acesta superb – Zbenguieli in zapada. Si ” ce premiu mai mare decit sa fii copil”…?
    Desertaciunea desertaciunilor,, toate sunt desartaciune (Eclesiastul 1.1).
    In ivrit – הכל הבלים הכל הבל
    Pacat ca doi poeti sensibili si cu totul deosebiti sint pusi in aceasta situatie penibila.
    Tot asa in stitul meu impaciuitor tin mintea ca acum citiva ani spuneam si pe blogul domnului Todoran ca nu stiu de ce vizez asa o mare masa rotunda, poate ca masa tacerii lui Brincusi la care sa stea laolalta impacati pina in cele mai adinci pliuri ale sufletului oameni de cultura pe care nu putem decit sa-i iubim sau respectam, dupa caz; sa spunem la intimplare – Ana Blandiana, Ileana Malancioiu, Nina Cassian, Mariana Marin, Mircea Cartarescu, Liviu Ioan Stoiciu, Nicolae Manolescu, Vasile Gogea, Constantin Abaluta, Paul Goma, Dorin Tudoran, Ioan Grosan, Liviu Antonesei, Vladimir Tismaneanu, Gabriel Liiceanu, Michael Shafir, Nicolae Breban, Gabriela Adamesteanu, Andrei Plesu, Cezar Ivanescu, Mircea Dinescu, Marin Preda, Nora Iuga, chiar si Andrei Cornea si Adrian Paunescu si multi, multi altii. Poate este o prostie, dar macar in vis este posibila o impacare universala…Mai putin in lumea literatilor care este plina de orgolii. Si poate este normal sa fie si asa.
    Numai bine. Poate sint mai melancolica dar ieri am citit un fragment din impresiile doamnei Gabriela Adamesteanu din anii @romantici 90 cind a avut un accident de masina destul de sever si ca totusi pentru acele idealuri a fost atit de aproape de moarte. Iar acele idealuri nu erau si ale noastre?

    Apreciat de 1 persoană

    • cersenin45 zice:

      Scuze, poemul zbenghiuri pe zapada nu zbenguieli cum am fost tentata sa citesc la prima lectura. Este ca in drept unde conteaza orice virgula sau cum citim banalele si/sau. Daca va incarca spatiul blogului puteti sterge filmuletul cu morometii 2.dar nu am putut rezista tentatiei de a-l impartasi pentru cei care nu au avut ocazia sa il vada, mai ales cei plecati din Romania. Mie imi place mult, ar fi interesant sa aflam si parerea domnului Victor Rebengiuc care a avut generozitatea sa raspunda de citeva ori pe valorosul dvs. Blog care era o adevarata platforma de dezbateri sincere. Moromete 1 este antologic, dar si Horatiu Malaiele este foarte bun si reuseste (dupa cum frumos surprinde doamna Ana Blandiana in cronica din rev 22 la acest film) sa-l aduca asa de firesc in modernitate, actualitate.
      O zi buna si senina.

      Apreciat de 1 persoană

  8. InimaRea zice:

    Premiul ar rebui dat cui ajunge primul la Botoșani, Startul să se dea pe 15 ian dimineața-n zori. Se poate da și pentru poezie deși-i pentru oportunism.
    LIS arată rău în poza asta. E cum ar fi hotărît Stăpînul ”Dă-i-l, atunci, ăluia!”
    Dar cel mai rău arată juriul, și-asta – de mulți ani. Parcă-s înhămați la droșca lui Manolescu – și ăi de hăis, și ăi de cea.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.