Mai este posibilă existența Marelui Premiu Național de Poezie? Update important!

Nu-mi dau seama, ceea ce e sigur este că, după ce a plecat și a mers bine, fără mari scandaluri, în ultimii ani acestea se tot întețesc. A fost mai întîi cazul laureatului Gabriel Chifu, caz halucinant, problema nefiind aceea dacă vicepreședintele USR trebuia premiat, între altele în dauna lui Mircea Cărtărescu, ci dacă este cu adevărat un poet, fapt de care puzderie de lume se îndoiește. A urmat premierea unui critic foarte bun, dar ca poet, ceea ce iarăși pune probleme, este posibil să fie poet dar, vorba francezului „a ses heures” sau chiar „a six heures”. N-a ieșit scandal mare, că e greu să te iei de un critic literar cu autoritate și măcar niște merite clar literare avea. Însă, ceea ce s-a petrecut la această ediție a depășit orice limită. Practic, doi poeți de valoare, au fost făcuți laolaltă de rîs, fără ca unul dintre ei să aibă vreo vină. Și au fost și într-o situație falsă de adversitate. Sînt bucuros că poetul Constantin Abăluță, printr-un mail trimis pe o listă largă, deci public, din acest motiv îl voi și posta, spune clar că nu are ce să-i reproșeze lui Liviu Ioan Stoiciu, unul din destinatarii mailului. O situație halucinantă crestă nu de cei doi poeți, ambii laureați, dar în zile diferite!, ci de juriu și organizatori. Este inadmisibil că nimeni dintre membrii juriului și organizatori  nu i-au comunicat lui LIS situația de dinainte de a fi anunțat în grabă să vină la Botoșani pentru a ridica premiul. Poetului Constantin Abăluță i s-a retras premiul acordat pentru că, fiind octogenar și bolnav, nu avea cum să facă deplasarea la Botoșani. Ciudat, și la școală și la muncă există și absențe motivate de natură medicală. Premiul Nobel a fost acordat de zeci de ori, la toate categoriile, unor laureați care n-au putut sau pur și simplu n-au dorit să se deplaseze. Dacă prostia asta cu precizarea obligativității prezenței laureatului chiar există – nu știu regulamentul – e clar că trebuie eliminată. De altfel, membrii juriului și organizatorii fiind acolo, se putea face modificarea pe loc! Fără a mai umili un poet respectabil de o anumită vîrstă și bolnav. La 80 de ani, fără să fi dat înainte semne de boală, Emil Brumaru ne-a părăsit. Asta trebuia să riște Dl Abăluță. De altfel, în textul trimis pe listă, DSa spune că regulamentul ar trebui să excludă poeții bătrîni în general!

În sfîrșit, voi posta și un text al Dlui Dan Lungu, o scrisoare către organizatori, care atrage atenția că MONP riscă să cadă în ridicol și că trebuie făcut ceva pentru evitarea acestui pericol. Eu sînt mai sceptic, cine știe, poate că Premiul și-a trăit epoca de glorie. Scrisoarea Dlui Lungu este însoțită de declarații ale unor scriitori revoltați de întîmplarea aceasta sinistră. Cred că unele accente sînt deplasate, insultele la adresa Dlui Stoiciu fără măcar să-l întrebe și pe el cineva despre poveste. Abia aseară, LIS a postat pe blog propria explicație. Pe care o cred plauzibilă. Ca noi toți, are și LIS defectele sale, dar nu-l știu de mincinos…

Aici poemul Dlui Abăluță din Dilema

https://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/articol/zbenghiuri-pe-zapada?fbclid=IwAR0J8HqLTgt159DpdpI124ByN-TVHJPwLAqspD9tTc6T9EwEfMhE4dNFq00

Aici postarea Dlui Liviu Ioan Stoiciu de pe blogul propriu. Aș fi folosit altă formulă decît „scandalul Abăluță”, dat fiind că nu poetul a provocat scandalul.

O minimă reacție la scandalul „Afacerii Abăluță”

Aici scrisoarea Dlui Lungu împreună cu declarațiile unor scriitori:

Dan Lungu: Nu lăsați Premiul „Mihai Eminescu” să cadă în ridicol!

„Draga Liviu Ioan Stoiciu,

 Precum stii desigur, poezia dumitale mi-a fost intotdeauna aproape, ba chiar, acum multe decenii, impreuna cu prietenul Constantin Crisan, la cererea dumitale, ti-am prezentat a doua carte de versuri (dupa ce prima, ”La canton” facuse furori in lumea literara) chiar in orasul de bastina, Focsani.

Iar pozitia mea fata de situatia ambigua creata de un regulament pe care, oricat as incerca, nu-l inteleg, dar caruia, ca om civilizat, i-am dat intaietate in fata sentimentelor personale si m-am supus lui – pozitia mea, asadar, este aceea exprimata intr-o scurta scrisoare trimisa dlui. Gabriel Chifu imediat ce am luat numarul 2 al revistei Romania Literara.

Reproduc aici spre stiinta inceputul acestei scrisori:

Constantin Abaluta 

Către:CHIFU Gabriel

17 ian. la 23:24

Draga domnule Gabriel Chifu,

 Sunt tusat si va multumesc Dumneavoastra si Dlui. Cristea-Enache pentru publicarea unei cronici la cea mai recenta carte a mea, la numai o saptamana dupa ce v-o daruisem. Si de asemeni felicit pe cei ce au avut ideea corecta si ingenioasa de a temporiza disputele cu privire la premiul Eminescu ale Consiliului Local Botosani, pana cand lucrurile se vor lamuri, intr-un mod cavaleresc : publicand -echidistant – in acelasi numar texte despre cei doi posibili premianti.

Ca acest Consiliu Local Botosani, printr-un regulament ciudat care ii discrimineaza pe poetii batrani, cei ce nu se pot deplasa la jumatatea lunii ianuarie la polul frigului, legand in felul acesta subtila productie care este poezia performanta exclusiv de sanatatea trupului,– este o alta poveste pe care nu eu sunt chemat sa o rezolv.

 

Cu aceasta, dragul meu coleg, inchei acest text lamuritor pentru oricine este de bunacredinta si stie dintotdeauna inapetenta mea pentru scandal. Spun asadar, odata cu Ion Pop, cel ce a facut obisnuitul Laudatio la Premiul Eminescu, ca meritai intrutotul acest premiu – si dupa regulament, si fara regulament – caci opera dumitale constituie un focar de energie textuala si de dramatism omenesc.

Faptul ca mie mi s-a comunicat ca nu mai pot lua acest premiu pentru că n-am putut fizic sa fiu acolo, iar faptul ca dumitale nu ti s-a spus că inaintea dumitale fusesem votat eu – sunt detalii poate bulversante pentru fiecare dintre noi. Cred insa ca nu trebuie sa ne lasam doborati de efectele nedorite ale regulamentului, sa nu ne consideram ”victime” si sa ne vedem inainte de scrisul nostru. Ceea ce eu unul fac. Si nu ma indoiesc ca vei face si dumneata. Nu ne-a ”facut” pe noi doi un premiu, fie el chiar premiul Eminescu – poetul care ar fi fost si el, sunt sigur, deasupra unor regulamente. Poezia ar trebui sa uneasca, nu sa dezbine.

Acestea spuse, rog pe toata lumea sa-mi dea linistea necesara creatiei literare si plastice, domenii pe care incerc acum sa le finalizez cat mai expresiv.

Cu cele mai bune sentimente,

Dinu Abaluta

PS Poza am preluat-o de pe Ziarul de Iași, mulțumiri Edi Antoniu pentru semnalare.

Update – O declarație a patru dintre membrii ai juriului – Al. Cistelecan, Mircea Martin, Ion Pop, Cornel Ungureanu -privind situația de la premierea din acest an…

Premiul Naţional Mihai Eminescu: precizări şi mesaje de la membri ai juriului