William Shakespeare: Sonetul CIV

Se anunță o adevărată zi de vară… Marele Will, împreună cu excelentul său traducăr, poetul Adrian Vasiliu, se apropie la umbră aducînd cu ei un nou admirabil sonet. Lectură plăcută.

Sonetul CIV1

To me, fair friend, you never can be old,

Tu mie n-ai să-mi pari bătrân nicicând,

Fiindcă de când privirea ți-am privit,

Splendoarea ți-ai păstrat. Trei ierni la rând

Pădurile-a trei veri au desfrunzit;

Trei primăveri al toamnei galben dar

L-au căpătat, din câte am văzut;

Trei Prieri s-au topit în Cireșari

De când eu numai tânăr te-am știut.

Splendoarea-i precum limba unui ceas,

Ce fură din ecran abia simțit;

La fel, părând același c-ai rămas,

De fapt te schimbi și sunt dezamăgit.

Așa fiind, voi nenăscuți, să știți:

Splendoarea a murit până să fiți.

În românește de Adrian Vasiliu

1. Și despre acest sonet se speculează că ar fi un sonet „datat”, în sensul că ar fi fost scris fie în anul 1599, fie în 1604. Pentru argumentele numerologice ale datării, trimitem la site-ul https://shakespeares-sonnets.com/index.php, Sonnet CIV.