Dorin Tudoran: „Care onoare îi doare?”

Publicat pe 22 mai 2024 de Liviu Antonesei

Două sînt temele principale abordate de Crisitan Teodorescu în acest interviu cu Dorin Tudoran – chestiunea nerezolvată, ba chiar nerezolvabilă cu această versiune a legii, a turnătorilor din vechiul regim, și „starea Uniunii”, a Uniunii Scriitorilor, desigur. Pentru a doua temă adaug și linkul articolului lui Cristian din același număr al revistei…

https://www.catavencii.ro/dorin-tudoran-care-onoare-ii-doare/

https://www.catavencii.ro/candidat-la-presedintia-a-ceva-ce-legal-nu-mai-exista/

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Dorin Tudoran: „Care onoare îi doare?”

  1. Anonim zice:
    22 mai 2024 la 9:22

    Varujan e și el septuagenar, nu? În timp, bănuiala s-a făcut certitudine – agățarea de scaun, putere, funcție – la vîrstă înaintată – e din demență senilă. Altfel, ai realiza ridicolul situației: te scoli gemînd dimineața dar, cum ai trecut peste momentul jenibil, ești în plenitudinea forțelor (comicului negru, aș zice). Ori: patronezi vigilent nesfîrșite adunări în plen, în timp ce-ți ticăie bombița aia cu ceas, de-ai zice infarct.

    Vorba ceea: moartea te caută pe-acasă, iar tu – o-nșeli cu președinția, veșnic tînără și ferice.

    Bine, asta a USR cred că miroase-a mort de ani buni!

    IR

    Apreciat de 2 persoane

  2. Emil zice:
    22 mai 2024 la 21:25

    Eu unul am o parere. Care este o decizie. Nici nu se pune problema de chestiunile clasice, oameni de talia Dlui Antohi nu intalnesti. Intr-atat sunt de rari. Dar sunt, slava Domnului! (nu aud clopotele, inca). Nu toti intelectuali, din fericire, mai ales ca nu am reusit niciodata sa inteleg ce inseamna sa fii intelectual intr-un conglomerat de practico-inerti, chiar daca foarte buni hermeneuti.

    Dar parerea mea este asta. Dl Tudoran a facut bine ca a acceptat decoratia (nu stiu gradul si valoarea intre decoratii), in fond Statul roman a facut intr-un final ce trebuia sa faca -sa mi se scuze indrazneala foarte rationala- inca de pe vremea Excelentei Sale, acea Excelenta unica. Asta nu inseamna ca unii care se constituie in statul fundamental (profund, ascuns, paralel, cekist ori doar analfabet foarte functional) considera ca a fost onorat de Stat. In masa decoratilor, ce sa mai zic, ei umbla cu onoarea ca si cum ar fi un prapor, sau steag pe care se proiecteaza de azi hora unirii fara rest.

    Dar. Dl. Tudoran a gresit fundamental ca a primit decoratia din partea unui personaj care a facut tot ce a putut, in sensul lui (mai mult nu ma aventurez, dar mai multul este foarte credibil, chestie de grup foarte orientat, la timp si fara ordine exprese), sa intrerupa, devieze, saboteze, distruga s.a. munca unor oameni care incercau sa nu fie accidentati pe motiv ca luptau cu armele detectivului istoric si arheolog sa dezlege si elucideze din crimele comunismului. Care se ocupau chiar de crimele comunismului, perpetuate pana azi de arma lor inteligenta foarte, oameni care inca mai traiesc.

    Dl Tudoran a gresit acceptand decoratia de la acest individ.

    Apreciază

  3. Anonim zice:
    23 mai 2024 la 6:41

    Nu a greșit – s-a conformat.

    IR

    Apreciat de 2 persoane

  4. Emil zice:
    25 mai 2024 la 21:17

    Normal, politicos in general dar mai ales in particular ar fi fost ca Dl’ Johannis sa ii fi decernat decoratia personal, la Washington, ca la Bucuresti era mai greu (fiind mereu plecat). Nu imposibil, dimpotriva. Ocazii erau, as presupune ca vor mai fi, inca, mai ales nu la Bucuresti.

    Dar a te conforma unui protocol nu inseamna neaparat ca accepti ceea ce vine la pachet cu acel protocol. Asta o stie foarte bine, prea bine, un cetatean Pascu, tartorul Comisiei de Etica si Deontologie din MAE, deci al MAE,

    dar nu am auzit pe nimeni care sa reproseze ceva lui sau altcuiva (afar de niste actionari in judecata din partea unor nemultumiti, judecati intinse pe ani, oportuna chestie ca sa isi mai pistoneze unii niste mici Titulesti, uneori chiar din „privat”) .

    La protocol sunt perfecti tipii. Stiu ei de ce, chestie de impachetare vrei-nu vrei. Ei asa gandesc, cei mai multi accepta implicitul.

    Deci conformarea la un protocol nu inseamna ca accepti si restul decat daca nu te pronunti deloc asupra a ceea ce poate ramane implicit, neexplicitat, poate neagreat.

    Dar desigur asta nu e treaba mea, e de multa vreme lucrarea unora care se pricep foarte bine la asemeena chestiuni deontologice si protocolare si in general diplomatice la un inalt nivel. Asa ca ma abtin sa mai comentez, ma voi ocupa sa citesc cartea lui Mircea Raceanu ca sa stiu totusi despre cum merg inca treburile in asemenea sfere splendide.

    Apreciat de 1 persoană

    • Liviu Antonesei zice:
      25 mai 2024 la 21:25

      Despre care ditre cărțile lui MR este vorba?

      Apreciază

      • Emil zice:
        25 mai 2024 la 21:32

        O carte care incepe cu decembrie 1988, intalnirile protocolare si absolut obisnuite cu niste cetateni americani de la ambasada, apoi schimbarea la fata a tuturor prietenilor, mai ales cei care erau diplomati cum sunt eu parasutist (trimis de Neagu Djuvara ca sa aiba ce sa regrete, apoi, toata viata).

        Infern 89.

        Apreciat de 1 persoană

      • Liviu Antonesei zice:
        26 mai 2024 la 5:39

        Merci. Da, o știu.

        Apreciat de 1 persoană

      • Emil zice:
        25 mai 2024 la 21:54

        Chestia cu „Povestea unui condamnat la moarte” nu este deloc o gluma. Nici in cazul sau, nici al altora.

        Dar nu ma incanta deloc sintagma, mai ales ca am cunoscut oameni care pretindeau asta (ca si ei au patit-o), dar ca ar fi fost uitati. Desigur ca eu nu am crezut niciodata asta decat in ceea ce priveste foarte putine persoane. In general personalitati care nu si-au dorit niciodata, nici nu au imaginat ce inseamna sa ajungi intr-o asemenea postura absolut imposibila.

        O sintagma care este de evitat, mai ales ca, nimeni nu ar crede, se pare ca s-au nascut noi povesti de acest gen, in ultimii ani

        . Imposibil de comparat cu ce a fost atunci, in anii aceia ai dictaturii demente. Nu intamplator au incercat sa o reconstituie, deloc aleator, asta a fost proiectul si este proiectul de tara, doar sa o faca mai „umana”.

        Dar da. Mai exista inca, da, condamnati la moarte, oficial, dupa cate stiu eu. Neoficial se vor descurca diplomatii sa explice, sigur, este o poveste irepetabila.

        Apreciat de 1 persoană

      • Emil zice:
        26 mai 2024 la 4:21

        Cartea care are o prefata de Radu Ioanid, o postfata de Adrian Cioroianu. 2009.Curtea Veche.

        Nu stiu daca mai exista loc de indoieli (oricat de scrupulosi ar fi unii, nu e cazul, nici macar pedant). Nu stiu cum este tipul, dar cartea este o aberatie. Ceva mai prost nu am citit in ultimele 2 decenii, asa ca la un moment dat am cedat. Astea sunt aberatii, ce zice tipul. Factual o fi ceva adevarat, in realitate nu conteaza.

        Poate ca unii sunt idioti si le place, mie nu imi place. Desi pot fi idiotizat, cum ar veni, si va veni, romanii isi iubesc mica lor lume, asteapta un dictator. Dar ei decid, ei vor fi veseli, nu ma bag in marile afaceri ale democratiei mondiale.

        Dar idiotenie mai mare nu am vazut de multi ani, nu ca asta, vreau sa zic. Nu am mai ajuns la lista lui Raceanu, stiu ca toti erau organe. Dar azi, cate sunt? Unde sunt? Universitati, ONG-uri, biserici, la stat era deja clar. In realitate nu are sens.

        Vreau sa spun ca, din perspectiva mea, este ceva ce am de gand sa imi mentin, nu este o simpla parere,

        orice asociere intre acest Raceanu si politruciilui nu pot fi asociati cu Dl. Dorin Tudoran.

        In rest, fericire, pace, prosperitate. Le doresc. Dar mai ales ce isi doresc toti, dar nu vor spune niciodata. Poate ca au dreptate.Bine.

        Apreciat de 1 persoană

      • Liviu Antonesei zice:
        26 mai 2024 la 5:41

        Nu, nu pot fi asociați…

        Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.