William Shakespeare: Sonetul CI


Cred că în această frumoasă duminică de Paște, după-amiaza, se potriveșt un sonet de-al Marelui Will în măaistra traducere a poetului Adrian Vasiliu. Lectură plăcută!


Sonetul CI

O truant Muse, what shall be thy amends





O, chiulangioaică Muză, cum se poate

Să uiți de adevăr și de splendoare?

De-a mea iubire ambele-s legate;

La fel și tu, doar astfel ai valoare.

Răspunde, Muză: n-ai să-mi spui cumva

„Nu-i trebuie-adevărului culori,

Splendorii vreun penel, pentru-al picta;

Ce-i bun e bun și fără ajustări?”

Fiindcă-i perfect, nimic n-ai să mai spui?

Nu face asta, căci tu poți, de fapt,

Să-l faci să-și supraviețuiască lui,

Și peste veac să fie admirat.

Fă-ți treaba, Muză. Te învăț eu cum

Să-l faci mereu s-arate ca acum.





Traducerea: Adrian Vasiliu

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la William Shakespeare: Sonetul CI

  1. Anonim zice:

    O chiulangioaică „dată-n-Paște!”, ar fi zis un mare poet.

    Emil Belu, Montréal, Canada

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu