C. P. A. – Ecaterina Fodor: Caiet de lecturi – Doine și balade

Acum vreo lună, am regăsit-o pe poeta Ecaterina Fodor după decenii în care nu avusesem noutăți despre ea. Am postat atunci un prim poem amplu din ciclul Caiet de lecturi, un poem inspirat de celebrul roman al lui Bulgakov, Maestrul și Maragreta. Public acum un al doilea poem din același ciclu, un poem care îmi place la fel de mult. Lectură plăcută! Ilustrația, propusă de autoare, este un detaliu din Portalul Milei din gaudiana Sagrada Familia…

Caiet de lecturi – Doine și balade

Zgomot

De farfurie spartă –

Declarație de război la Știri.

Așteptând ordinul de încorporare…

Deja orice teamă dusă precum

O turmă de oi

Căutând primele fire de iarbă.

Cafeaua din ceașca albastră

(Se va sparge

Cât de curând, ceașca:

Cer spart,

Mare spartă)

În singurătate, în despărțire.

Gândul oarecum amuzat

La păstorii din poveste,

(uneltiri, lăcomie, începutul

Oricărui război:

Constelația lui Cain

și cea a lui Abel,

se văd atât de clar

de Sânziene)…

O amintire școlărească

Precum gustul corcodușelor verzi

La marginea drumului.

Epifanie…

În timp  ce ordinul de încorporare

Stă deschis

Pe masa din bucătărie,

Între felurite fărâme

Și urme de cuțit,

(Deschisă larg,

ca poarta iadului).

Semne și premoniții

În crăpăturile pragului

(trebuia reparat –

Își zise cu resemnare).

Albine și grâu încolțit,

Făpturi neștiutoare

Decare trebuie

Să se despartă,

Cu tot dorul din lume –

Un fluier tăcut…

Păstorul și cerul înstelat,

Cu turma lui cuminte,

Cu mirosul de cimbrișor

Strecurat în cusăturile cămășii,

Cu licurici

Luminând chipurile copiilor

Plecați după fragi.

Biserica lui simplă,

Din trei ramuri de brad,

Cu trei păsări,

Cu trei răni șiroind rășină…

Satul devenit orașul,

Devenit ruina Troiei,

De negăsit sub

Straturile de veri și ierni,

Și rădăcini,

Și cioburi anonime.

Drumurile Păstorului

Și ale turmei sale,

La fel de anonime.

Unele trebuie să fi dus

Până la porțile Cetății

Demult incendiate.

Tot mai aproape războiul,

Poți să îl citești în palmă

Ca orice altă linie,

Hotărâtă dinainte..

Cerneala

Din ordinul de încorporare,

Prelinsă pe degete,

Căutându-și albia în liniile

Cele mai subțiri,

Ai zice că izvorăște din sânge…

Au plecat demult bunicile

Care ghiceau în cafea

Numai noroc,

Vedeau acolo câte

Un leandru înflorit,

Semn de călătorie,

Ținuturi străine.

Caseta cu ațe, alături –

Ascuns, un nasture de uniformă,

Un fel de descânt

La Ce ți-e scris.

(Fotografii

În rame aproape destrămate,

Cu retușuri naive,

Bunicii din alte războaie,

Alte uniforme,

Nu apare și

Prețioasa pâine

Din tranșee –

O răsuflare peste

Lumânările de Înviere)

Hotare, împărțeli,istorii oficiale…

Trista invidie întoarsă către

Vânt, nori, semințe de păpădii,

Ciocârlii, praf,

Nu pot fi împărțite,

Nu le prind grănicerii,

Ferice de ele.

Alt gând, de astă dată

Despre pridvor:

Un loc prietenos

Pentru plecări,

Pentru întoarceri,

Pentru zgomot de conversații

Pentru mușcate înflorite

Mângâietor de roșii,

Pentru vrăbii curioase.

Și dintr-o dată,

Numai pulbere,

O undă cenușie

Stinsă încet

În fundalul cu ruine.

(Întâmplarea văzută

De sus,de sub nori,

Deasupra oricărei credințe).

Singura poartă în picioare,

Poarta Raiului

Acoperită de iederi,

Cărăbuși, pui de șopârle

Ascunși sub frunze,

Cu lacătul ruginit,

Nepăzită de nimeni,

Uitată,

Un ținut nerevendicat.

Aruncată pe cărare,

O hârtie mototolită,

Purtată va fi

Precum ciulinii

În lâna oilor,

Din ținut în ținut,

Din deal în alt deal.