Nechifor Bugeac: Cum să vor’vești cu mâțele (TS Eliot)

Au fost mai întîi Dylan Thomas, apoi Baudelaire, pi urmă T. S. Eliot, carele iată vini den nou…

Cum să vor’vești cu mâțele
The Ad-Dressing of Cats
De TS Eliot
În tălmăcirea lui Nechifor Bugeac

Cetit-ai dar, destul, gândesc
Deaspre norodul pisicesc.
N-ai trebuință de tălmaci
Ca firea mâței s-o desfaci
Ai învățat podmol să știi
Că mâțele-s ca oamenii;
Ca mine și ca dumneata,
Velcare are mintea sa:
Dilie au la locul său –
Cum au lăsat-o Dumneđău;
Tot ce de-acestea-am deslușit
În stihuri poate hi vădit;
Truda au giocul le-ai aflat,
Știi numele ce li s-au dat,
Culcușul și-obiceaiele
Dar –
Cum vor’vești cu mâțele ?
Adu-ți aminte cătinel
Ce-am đis: O MÂȚĂ NU-I CĂȚEL

Știi bine : cei de neam câinesc
Par că mereu se gâlcevesc
Mult latră, prea puțin înșfac’
Cu duhul cânele-i sireac.
Nu vorovesc de câni precum
Acel de soi de preste drum;
Ci de acela – cum să-i đici –
Obicinuit: un măscărici
Ce n-are fală nice un strop,
Ba și mai mult – e cam neghiob.
Prea lesnicos e a-l învăța:
Iaște de-agiuns a-i gâdila
Bărbia, au – nu-i greu deloc –
Cu laba lui să dai noroc.
Numai atât de-ai făptui,
De-o chemi, potaia va veni.
Deci nu mă tem c-am să te-ațâț:
Un câne-i câne – UN MÂȚ E MÂȚ

Cu mâța, unii-au așăđat:
Nu vorovi neîntrebat.
Vroiești a ști părerea mea?
Ți-o đic: c-un mâț poți cuvânta
De știi că are-un tabiet:
Nicicând nu-l trage de șiret!
Adânc mă plec, și-i đic așa:
O, MÂȚULE! Măria-Ta!
Dar de-i mârtanul den vecini
(Ce-l văz la mine prin grădini),
Nu đic “pis pis”, nu đic nici câț,
Ci doar atâta: UITE-UN MÂȚ !
Đic unii c-ar hi Ioachim –
Pre nume încă nu ne știm.

Nainte de-a-ți îngădui
Un mâț ortacul său a-i hi,
A-l omeni-i cuviincios
Cu un castron cu lapte gros;
Danie fă-i, bine-nțeles
Den icre negre – nu prea des;
Den potârnichi au den șalău;
Velcine are gustul său.
(Știu un cotoi de-atâția ani
ce-nfulecă numai șoldani
Ci când ospățul au gătat
Lăbuța-și linge ne-apărat).
Deci are-un mâț, nemigilocit,
Direptul de a hi cinstit.
Ci numai când te lași de glume
Îl poți chema pre al său NUME.

Știi, dar, ca să o mulțămesti,
acmu cu MÂȚA SĂ VOR’VEȘTI

[În amintirea răposat Boiar Rizoiului]