Pe 19 Noiembrie, aniversăm împlinirea a o sută de ani de la nașterea Monicăi Lovinescu. Poate pentru că am citit un articol despre aniversare, m-am gîndit cam toată ziua la ea, la cele cîteva întîlniri de care am avut parte, prima la Paris în toamna lui 1990, celelalte cîțiva ani mai tîrziu, la Iași și Fălticeni, locul în care s-a născut tatăl său, marele critic și istoric literar Eugen Lovinescu. Am vrut să și scriu, fie despre semnificația operei și activității sale, fie despre amintirile mele. Nu am reușit decît să notez lucruri dezlînate. Și. iată, din nou mă salvează fratele Dorin, cu aceste rememorări tulburătoare…
https://www.tudoran.net/post/aceast%C4%83-monic%C4%83-de-necrezut
@ntonesei's blog 
Esti un privilegiat! Dar stiam ca esti! Eu am cunoscut o prin carte si unde. Memoria acestui om sa ne fie aproape si vie mereu! Acum ma duc sa vad ce scrie la linkul pus maestrul Tudoran.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, cumva sînt, sînt fericit că i-am întîlnit pe ea și pe Virgil…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Absolut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am revenit dupa ce am citit! Super text, un elogiu curat! Absolut mi a mers la inima!!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, între multele sale calități, Dorin are și un extraordinar dar al evocării…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mie personal mi-a făcut bine lectura articolului evocator al domnului Tudoran, ca și răspunsul unicei Monica Lovinescu. Da, a avut un destin… un destin, o taină…Câți mai avem așa ceva acum?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici măcar nu sunt anonim…iar m-am incurcat în adrese de mail: Gela Enea
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum, a apărut numele!
ApreciazăApreciază
Am apărut iar anonim… Gela Enea…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sub numele de Anonim… sunt Gela Enea. ..
ApreciazăApreciază
Aș redacta, dar nu se poate…scuze.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Dorin!
ApreciazăApreciază
Mi-a plăcut textul domnului Tudoran și sunt bucuroasă că trăiesc aceste vremuri să vă știu (pe dv. domnule L. Antonesei cât și pe autorul textului), și mă gândesc că generațiile tinere nu vor mai scrie cine a fost Monica Lovinescu pe care o ascultam pe undele ”Europei Libere”, că a fost unica fiica a marelui Eugen Lovinescu, că avea și o voce inconfundabilă. Mi-a plăcut și scrisoarea Monicăi Lovinescu trimisă domului Tudoran. Mulțumim pentru text autorului cât și pentru preluarea lui, L. Antonesei! Vă doresc multă sănătate, să vă mai citim.
Vasilica Ilie
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc și eu. Multă sănătate, de asemenea…
ApreciazăApreciază
Oamenii cu destin sint atît de puțini… Iar mulți și-l îndeplinesc/urmează necunoscuți, din umbră. Ceea ce e normal, deși pare contra-intuitiv (în aceste vremuri „social media”-iste chiar mai mult). Pentru că nu celebritatea o urmăresc. Norocul nostru că de unii mai aflăm/ îi mai auzim/ îi mai citim!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, așa este…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumim în astfel de momente privilegiate și pentru fiecare prilej de a vă citi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc și eu…
ApreciazăApreciază
Totuși, toată acea veselă pare goală …
ApreciazăApreciază
Pingback: Pretextul si Contextul « (b)Arca lui goE
Firescul era o minune. Nefiind un initiat in tainele unor prietenii pe care doar ideile in care tragi cu tunul le pot justifica, ma bucur ca am trait (citind) sa mai simt ceea ce as fi numit odata firescul romanesc.
Nu comentez mai mult.
In schimb imi permit sa comentez la faza cu vamesul. Vedeti Dvs., Domnule Tudoran, si azi vamesii sunt doar niste maini ectoplasmatice ale celor care nu cuvanta.Nu au voie, dar nici nu vor (indiferent ce!), ca isi pierd brusc aura. Si nu are legatura cu Schengenul.
Poate conteaza, Monica Lovinescu si vocea sa la soparlica nu imi este necunoscuta, de atunci, mai ales ca afost dublata ulterior de cineva care a trait prin ea, prin ei, monici.
Asta insemna sa fii, iar daca te mai recunosteai, in romanesc, minunat. Acum nu mai este o preocupare, doar poate o exgarerae.
ApreciazăApreciat de 1 persoană