Poetului Gelu Ungureau urnează să-i apară în cîteva săptîmîni un nou volum. Pînă ce va veni momentul sădau vestea cea mare, voi publica treptat cîteva poeme…
FURT, LA LIMITA CULPEI
Vai mie!
Nu mă recunosc.
Mă simt fără istorie,
fără trecut, fără-nceput,
fără definiție;
îmi caut înfățișarea credinței.
Poate mi le-a furat cineva,
din greșeală.
Am uitat numele străzii.
Vizibil stânjenit, doresc să-ntreb
un trecător:
să spună anul, luna,
ziua.
În amiaza mare
să-ntreb bănuitor, să audă
toată lumea:
„În curând va fi deschisă expoziția
mult așteptată?”…
Am rămas așa, dintr-o zi de Crăciun,
uitucă –
despre tot ce-ar mai putea
să vină…
@ntonesei's blog 
Frumos! Multumim!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E frumos…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Felicitări! Îl așteptăm cu drag! Un poet sensibil, prolific și de mare bun gust!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Este…
ApreciazăApreciază
Vă mulțumesc frumos, la toti cei care apreciati modesta mea scriere!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
***// dar aurea mediocritas nu poate fi capăt al drumului decât
pentru leneși comozi oportuniști speculanți fiindcă după ce ai
înțeles ce înseamnă conștiință și liber arbitru precum și ceea
ce implică de fapt acestea lucrurile se îndreaptă vertiginos
către opțiunea maximalistă privind responsabilitatea așadar dacă
ți s-au dat mulți talanți conform referentului evanghelic ori în
variantă seculară educația te-a cizelat într-o asemenea măsură
încât ai dobândit o flexibilitate intelectuală o capacitate de a
empatiza de nivel superior convergența de tip etic a acestora nu
poate însemna decât o hiperluciditate care în sens pesimist te
poate paraliza în demersuri iar în cheie optimistă te angajează
deplin fără niciun rest în comunitatea în care ți-a fost dat să
trăiești aici este o ironie pentru că evident n-ai ales timpul în
care să trăiești dar odată maturizat se presupune că ai ales în
deplină cunoștință de cauză liber și nesilit de nimic și de nimeni
să stai într-un loc anume astfel că fiecare manifestare a ta în
acel mediu de viață socială este importantă poate schimba dispoziții
bucura sau întrista mobiliza ori cenzura deci o dată în plus pică
scuza cu domnule eu gândesc și acționez strategic eventual pentru
posteritate nicidecum ești în pătrățica pe care în cea mai mare
măsură tu ai ales-o și orice faci se soldează cu reacții în acest
caz pendularea între nonacțiune și deliberare suplimentară până la
procrastinare devine o constantă a existenței trecându-ți mereu prin
cap cum poți deranja pe celălalt iar asta până ce totuși te hotărăști
într-un fel sau altul să acționezi exemplificând pe rând sau în grup
de câte două sau chiar trei cam toate școlile grecești de gândire cu
precădere stoicii scepticii sofiștii cinicii iar în accepțiune creștină
alegând să deraiezi la stânga în păcatele de obște decât la dreapta în
smintelile acelora care se cred deja mântuiți sau oricum având ei o
relație specială cu Dumnezeu și scrutându-mă am ajuns la aceste din
urmă concluzii deși percep mai mereu o neconcordanță între ceea ce
înțeleg și ceea ce simt lucru ce nu mă întristează ci tot senin rămân
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Incitant ermetismul! ȘI lunecarea cu autoironie, în amărăciuni reflexive, evitabil-inevitabile..
Cu profunzimi, poemele postate.Va mulțumim LA, GU.Mai ateptăm!
M.Floarea
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Va mulțumesc mult pentru aprecieri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
***// ei și-acum încep problemele exact ca-n viață pentru că
după ce stabilești niște lucruri despre indiferent ce temă
vine chestiunea receptării care nu e critică doar în privința
artei și-atunci nu prea mai contează mesajul ci acela care îl
transmite și-aici bineînțeles că intervin reguli și aranjamente
încât se aud anumite persoane deși vorbesc foarte multe acum
problema e cine hotărăște care sunt persoanele meritând să fie
băgate în seamă vai dar este pluralitate încurajăm diversitatea
și pe la spate se întâmplă ceea ce știm de la cain și abel asta
nu înseamnă că adam și eva au greșit fundamental deși au pierdut
paradisul însă viețuirea omenească e de fapt victimă a capriciilor
a unor conjuncturi și emoții ce schimbă existențe revenind ești
judecat mai nou după imagine exclusiv n-ai imagine nu exiști și
gata mesaje și giumbușlucuri formale vin abia după și cu toate
acestea seninătatea nu mi-o poate lua nimeni în pofida unor
înțepături așa funcționează lumea iar obiectiv constatând chestia
urâtă când se ajunge totuși la mesaj e răstălmăcirea voluntară
sau nu pentru că vă dau un exemplu frecvent discuți cu cineva
ceva la un moment dat impresia pe care ți-o face va înțepeni
comunicarea sau dimpotrivă îi va da aripi or dacă nu prea ai
dialog impresia nu se conturează și oricât de nu știu cum ți-ar
fi mesajul rămâne cum am stabilit deci tu nu exiști lasă că sunt
și binevoitori care te zugrăvesc în niște culori dar totuși de ce
ți-ai pierde seninătatea nu așa a fost lumea de la început ai
așteptări deosebite în era arbitrariului ascuns impersonal și
desigur timpul nepăsător hlizeala din spatele monitoarelor mail-
urile cu bășcăul gros la adresa individului pentru care ciudat e
un eufemism recomandarea unor pastile și lista poate continua dar
totuși de unde atâta surescitare n-ai zis că seninătatea este ceea
ce te definește ba da ai dreptate dar ai uitat comunicatul din
zilele trecute conform căruia asociația operatorilor de cu și în
logică anunța că definiția e altceva decât știai ce-i seninătatea
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Că bine zici Gabriel, după ce înghiți pastila recomandată, aștepți și mult și bine săi vezi efectul… care oricum nu va mulțumi pe nimeni!…
…apoi, altă pastilă, altă așteptare…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
(să-i)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu sesizez un tip de ermetism, nu ca la Ion Barbu, unul dat, egal pt toți, ci unul al existenței individuale, pandantă celei universale (legate prin simbilistica momentului, aici ales de poet fiind Craciunul, nașterea, nu moartea, viața cu ale ei, nu re-nașterea), personală și, deci, unică. Însă el e intâlnit, sub formă de mister, de lucru nespus, neexplicat, în toate cărtile lui GU! Este primul argument că e poezie.
De aceea, ca om, ca și Iisus în ipostaza sa pamânteană, palpabilă, poetul este suspus greșelii („din greșeală”), iar sacrul se regăseste (sau se pierde? Sau nu a fost conștientizat de actantul din poem?) în gestul minimal, firesc, al existentei sale.
Să vedem volumul (zise Toma 😁)!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos Liviu, ai prins corect si calificat mesajul!
vin., 4 feb. 2022, 09:33 @ntonesei’s blog a scris:
> liviu măţăoanu commented: „Și eu sesizez un tip de ermetism, nu ca la Ion > Barbu, unul dat, egal pt toți, ci unul al existenței individuale, pandantă > celei universale (legate prin simbilistica momentului, aici ales de poet > fiind Craciunul, nașterea, nu moartea, viața cu ale ei, nu r” >
ApreciazăApreciat de 2 persoane