Atît de mult s-a scris/ spus despre Eminescu și, adesea, atît de prost, atît de clișeizat și lozincard, încît mă abțin să măresc și eu inflația de vorbe goale. Prefer să postez acest mic poem perfect, care îmi place foarte mult, această capodoperă de mici dimensiuni…
Peste vîrfuri
Peste varfuri trece luna,
Codru-si bate frunza lin,
Peste ramuri de arin
Melancolic cornul suna.
Mai departe,mai departe,
Mai incet, tot mai incet,
Sufletu-mi nemangaiet
Indulcit cu dor de moarte.
De ce taci, cand femecata
Inima-mi spre tine intorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mïne vreodata?
@ntonesei's blog 
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Merci.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos! Mi-am petrecut copilăria cu versurile lui Eminescu, m-am îndrăgostit în tinerețe pe versurile lui și m-am înțelepțit cu filosofia din versurile și textele lui. Este bine că din anul 2010, ziua de 15 ianuarie, ziua de naștere a marelui poet, s-a declarat Ziua Națională a Culturii Românești.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Mai bine ca o mascheaza sub asa titulatura. In schimb nimeni nu spune ca era instabil emotional si xenofob. Un loser.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fiecare este liber să-și spună părerea, dar, rămân la ceea ce spunea Grigore Vieru despre detractorii lui M. Eminescu: „M-a îngrozit faptul că românul și nu străinul a ajuns să ridice mâna asupra a tot ce aveam mai sfânt”.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asta e un reductionism penisibil, Edi…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
90% din cei care trăiesc pe aceasta planeta sunt instabili emoțional. Ceilalți 10% sunt deja internați într-un azi psihiatric. A te împotrivi celor care te calcă in picioare se cheamă azi xenofobie.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Îl acuză de xenofobie tocmai cei cărora Eminescu le cere să se comporte cu românii exact așa cum românii se comportă cu nația lor!!! De exemplu: era oripilat de interdicția impusă minoritarilor de propria lor religie, – de a accepta căsătorii cu „goimii” autohtonii!? – Fără alte comentarii!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
UND WENN…
(Și dacă…)
Und wenn am Fenster Zweige wehn
Und wenn die Pappeln rauschen,
Ist’s, dass ich dich soll ewig sehn
Dich nähern, mit dir plauschen.
Und spiegeln Sterne sich im See
Erhellend bis zum Grunde,
So ist’s zu lindern Sehnsuchtsweh,
Gedanken mir gesunde.
Und wenn die Wolken weiter ziehn
Und glänzt der Mond in Blässe,
Dann ist’s, dass ich in meinem Sinn
Ich deiner nicht vergesse.
Trad. Christian W. Schenk
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Merci…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Geniu învingător peste toate vârfurile
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Traducerea mea (în clasic modern, unde regula e-ului mut dispare): De ce nu-mi vii
Pourquoi ne viens-tu pas ?
Vois-tu, les hirondelles s’en vont,
Les feuilles se meurent et tombent en rond,
Les vignes se drapent de brume et toi…
Pourquoi ne viens-tu pas, pourquoi ?
Oh, viens encore, viens dans mes bras
Et mon regard t’adorera,
Viens, que j’appuie ma tête, serein,
Contre ton sein, contre ton sein !…
Te souviens-tu comme, amoureux,
Nous promenions nos pas, à deux,
Que sur mes bras, avec émoi
Je te portais… oh, tant de fois !
Combien, au monde, de femmes belles
Aux yeux qui lancent des étincelles,
Mais aussi nobles qu’elles le soient –
Aucune comme toi, aucune comme toi !
Sous ta lumière de sainte étoile
Mon âme fleurit et se dévoile
Plus belle, plus pure jour après jour,
Oh, mon amour ! Oh, mon amour !
L’automne entonne l’ultime refrain,
Et les feuilles tombent sur le chemin,
Les champs sont désertés, et toi…
Pourquoi ne viens-tu pas, pourquoi ?
ApreciazăApreciat de 6 persoane
La lune sur les cimes glisse,
Les arbres doucement frissonnent,
Á travers les branches qui bruissent,
Un cor tristement sonne.
Sa voix se perd dans le lointain,
Petit à petit elle s’éteint,
Berçant mon esprit et mon corps
Du doux sentiment de la mort.
Pourquoi refuser à mon coeur
Le charme poignant de ta voix?
Aurai-je à nouveau le bonheur
De t’écouter chanter pour moi?
(Traducere Jean-Louis Courriol)
ApreciazăApreciat de 6 persoane
Sur les cimes s’en va la lune
En faisant frémir les feuilles
Et du bois le cor revient
Chant d’amour et chant de deuil.
On l’entend lointains fuir
Et tout bas, de plus en plus,
L’âme endolorie et nue
Du désir de mort remplir.
Tu te tais; mon cœur ravi
Par tes sons te cherche encore…
T’entendrais-je, tendre cor,
Sonner jamais dans ma vie?
(Traducere de Liliana Cora Foşalău)
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Prefer traducerea Lilianei Cora Foşalău, mai fluida, mai poetica.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La lune passe sur les pics,
La forêt bat ses feuilles jaunes,
Entre les branches des aulnes
Le cor sonne mélancolique.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Pentru mine întrebarea? Nu-s sigura, dar raspund: nu, nu prea merge.
În clasicul-clasic:
la/lu/ne/pas/se/sur/les/pics 8
la/fo/rêt/bat/ses/feuilles/jaunes 6
en/tre/les/branches/des/aulnes 6
le/cor/son/ne/mé/lan/co/lique 8
Având în vedere numarul de silabe (citind în clasic vechi), s-ar parea ca e corect. Accentul însa face sa schiopateze versurile 2 si 3. Branches, la plural, nu prea face doua silabe, desi se poate forta. Si chiar si asa, citirea nu-i fluida decât la a doua, a treia încercare când întelegi în fine cum sa asezi silabele ca „sa iasa bine”, desi pentru autor/traducator pare evident.
Versurile 1 si 4 au alt ritm decât 2 si 3.
Mi-ar fi fost mai usor sa explic oral. 🙂
Iar daca nu era o întrebare pentru mine, îmi cer scuze (nu-i prima oara când ma bag ca musca-n lapte).
ApreciazăApreciat de 4 persoane
daca ari fi fost „de/ branche /en /bran/che/ des/ aulnes”, al doilea branche, terminat în e mut, se putea desparti (înaintea unui cuvânt care începe cu consoana, e-ul mut „se citeste” si formeaza o silaba în plus; nu si atunci când urmeaza o vocala).
ApreciazăApreciat de 2 persoane
am gresit, se citeste de fapt astfel: de bran/che en/ bran/che/ des/ aulnes
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Que nous restions sur l’original.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
nec plus ultra
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da…
ApreciazăApreciază
La lune passe sur les pics,
La forêt bat ses feuilles jaunes,
Entre les rameaux des aulnes
Le cor sonne mélancolique.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
perfect!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Loin au dehors, loin au dehors,
Lentement, plus lentement,
Mon âme triste, évidemment,
L’adoucissante d’un soif de mort.
ApreciazăApreciază
Pourquoi tu te tais, quand charmé
Mon cœur vers toi se transport?
Sonneras, le tendre cor,
Ou croyez-vous qu’il soit jamais?
ApreciazăApreciază
Mon Dieu, pas du tout!!
„Loin au dehors, loin au dehors”, în afara de faptul ca nu suna frumos, e si greoi la pronuntare. Daca am spune „loin, encore plus loin dehors”, deja devine mai fluid, dar tot nu-i frumos; vreau doar sa arat diferenta. Lentement plus lentement, da, e perfect.
L’adoucissante??!! N’importe quoi! Verificati-i sensul! Soif e feminin: d’une soif de mort.
Însa toata strofa n-are sens, un francez n-ar întelege mare lucru.
Strofa urmatoare:
„mon cœur vers toi se transport”??? Serios? Conjugarea: il/elle se TRASPORTE! Dar nu-i frumos, n-are ce cauta într-o poezie, mon cœur s’envole, s’en va, te cherche, dar nu se transporte.
„Sonneras, le tendre cor,
Ou croyez-vous qu’il soit jamais?”
Ce-ati vrut sa spuneti? „Va suna, tandrul corn / Sau credeti voi (că) să fie pentru totdeauna/pe veci?” Asta se întelege.
Si chiar si prima-prima strofa, când am zis perfect m-am referit la ritm si rima; dar „La forêt bat ses feuilles jaunes” nu-i corect, caci în franceza nu se spune bate vântul, bate clopotul, etc, deci n-are acelasi înteles. La forêt frissonne sa feuille, poate.
„En faisant frémir les feuilles”, cum zice Liliana Cora Foşalău, e frumos, are si acea allitération – consoana f care se repeta…
Gata, ca nu-s o fire calma, ma enervez repede. Si-apoi, macar de-as fi platita!
Nu va închipuiti ca un dictionar e de-ajuns ca sa traduci poezie! Poezie!!
Ati scris poezie clasica în româna? As fi curioasa…
Si eu fac greseli, îmi mai trebuie vreo 40 de ani, cel putin, pâna sa ma simt à l’aise cu franceza si de obicei nu „dau lectii”, dar m-ati provocat. 🙂
Pace! Toate bune!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Je n’ai pas écrit ni en français, ni en langue roumaine. C’était justement une provocation. Ça se voit? Je vous demande mille excuses.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Am cugetat (la mine procesu-i mai lung) si venisem sa va cer scuze eu.
Îi cer scuze de asemenea d-lui Liviu Antonesei, ca ne-am însirat boarfele în ograda domniei sale ca la noi acasa.
Pentru întrebari, ceva sfaturi – daca ma pricep – oricine-mi poate scrie, nu mult si nu des, pe mail:
amalia.achard@gmail.com
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aici e un spațiu al libertăâii…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
C’est que je ne suis ni roumain, ni français. Donc, je m’épanche: Je suis amoureux de vôtre belle langue grâce à Eminescu, puis, à un certain moment, je me suis entiché de la langue française juste à cause de Cioran. En plus, j’ai découvert par hasard ce blogue antonesien libre. Ça me vénère? Non, j’en suis sûr, ça ne me vénère pas!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Dans ce cas, c’est tout à votre honneur de vouloir vous imprégner des deux cultures !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta este!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos! Mulțumim!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu stiu daca sfânt ar fi cuvântul potrivit (Vieru).
Dar ceea ce este alarmant este faptul ca încercăm cu orice preț sa înlocuim valori cu altceva. Schimbarea fie de dragul schimbării, fie de necesitatea ideologiei este toxica. Valoarea consacrata, recunoscuta, rămâne valoare, chiar dacă vremurile, moda, ideologia sunt altfel. Eminescu este creator de scoala artistica, fondator al modernismului, este și un ultim mare clasic, dovada ca între curente, ideologii artistice exista curgere, continuitate și salt. Spuneam într-un eseu ca ar fi dezirabil sa facem obiectiv diferența între om și creator, artist. Altfel riscam sa nu mai citim nimic, sa nu mai ascultam muzica, sa nu mai vizualizam arta plastica. Sigur, am dori ca artiștii sa fie…sfinți. Nu sunt. Ca oameni au opinii, convingeri, scăpări și sclipiri. Ziua culturii, a limbii este ziua numitorul comun, numărul întreg. Fractiile urmează după, mâine, de exemplu. De aceea, Eminescu, Arghezi, Ureche, Blaga, Preda, Sorescu, dar si Bogza, au permis apariția lui Cărtărescu, Iaru, Bodiu, Antonesei, Popescu, lista este pur și simplu redusa la ceea ce mi-a venit cel mai repede intr-o înșiruire care se cere amplu expandata. Sunt absolut de acord ca repetarea unor stereotipuri calificând importanta unui creator sau altul, lăsând în semiobscur fără justificare un altul e total neproductiva, injusta. Dar momentele cheie din cultura, din orice cultura, pe lângă o critica constructiva ar trebui si semnalate, ca valoare. Sau sa inventam, eventual, o alta istorie a literaturii, orice, astăzi, se poate. Prea…orice.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevar grait-ai, draga Elsa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană