Mihai Eminescu – Peste vîrfuri


Atît de mult s-a scris/ spus despre Eminescu și, adesea, atît de prost, atît de clișeizat și lozincard, încît mă abțin să măresc și eu inflația de vorbe goale. Prefer să postez acest mic poem perfect, care îmi place foarte mult, această capodoperă de mici dimensiuni…

Peste vîrfuri

Peste varfuri trece luna,
Codru-si bate frunza lin,
Peste ramuri de arin
Melancolic cornul suna.

Mai departe,mai departe,
Mai incet, tot mai incet,
Sufletu-mi nemangaiet
Indulcit cu dor de moarte.

De ce taci, cand femecata
Inima-mi spre tine intorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mïne vreodata?

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Mihai Eminescu – Peste vîrfuri

  1. Vasilica Ilie zice:

    Ce frumos! Mi-am petrecut copilăria cu versurile lui Eminescu, m-am îndrăgostit în tinerețe pe versurile lui și m-am înțelepțit cu filosofia din versurile și textele lui. Este bine că din anul 2010, ziua de 15 ianuarie, ziua de naștere a marelui poet, s-a declarat Ziua Națională a Culturii Românești.

    Apreciat de 4 persoane

    • eduardantoniu zice:

      Mai bine ca o mascheaza sub asa titulatura. In schimb nimeni nu spune ca era instabil emotional si xenofob. Un loser.

      Apreciat de 1 persoană

      • Vasilica Ilie zice:

        Fiecare este liber să-și spună părerea, dar, rămân la ceea ce spunea Grigore Vieru despre detractorii lui M. Eminescu: „M-a îngrozit faptul că românul și nu străinul a ajuns să ridice mâna asupra a tot ce aveam mai sfânt”.

        Apreciat de 2 persoane

      • Asta e un reductionism penisibil, Edi…

        Apreciat de 2 persoane

      • Scepticus Scepticus zice:

        90% din cei care trăiesc pe aceasta planeta sunt instabili emoțional. Ceilalți 10% sunt deja internați într-un azi psihiatric. A te împotrivi celor care te calcă in picioare se cheamă azi xenofobie.

        Apreciat de 4 persoane

      • vesbac zice:

        Îl acuză de xenofobie tocmai cei cărora Eminescu le cere să se comporte cu românii exact așa cum românii se comportă cu nația lor!!! De exemplu: era oripilat de interdicția impusă minoritarilor de propria lor religie, – de a accepta căsătorii cu „goimii” autohtonii!? – Fără alte comentarii!

        Apreciat de 1 persoană

  2. Dr. Dr. Christian W. Schenk zice:

    UND WENN…
    (Și dacă…)

    ​Und wenn am Fenster Zweige wehn
    ​Und wenn die Pappeln rauschen,
    ​Ist’s, dass ich dich soll ewig sehn
    ​Dich nähern, mit dir plauschen.

    ​Und spiegeln Sterne sich im See
    ​Erhellend bis zum Grunde,
    ​So ist’s zu lindern Sehnsuchtsweh,
    ​Gedanken mir gesunde.

    ​Und wenn die Wolken weiter ziehn
    ​Und glänzt der Mond in Blässe,
    ​Dann ist’s, dass ich in meinem Sinn
    ​Ich deiner nicht vergesse.

    Trad. Christian W. Schenk

    Apreciat de 5 persoane

  3. Mihai zice:

    Geniu învingător peste toate vârfurile

    Apreciat de 1 persoană

  4. Traducerea mea (în clasic modern, unde regula e-ului mut dispare): De ce nu-mi vii

    Pourquoi ne viens-tu pas ?

    Vois-tu, les hirondelles s’en vont,
    Les feuilles se meurent et tombent en rond,
    Les vignes se drapent de brume et toi…
    Pourquoi ne viens-tu pas, pourquoi ?

    Oh, viens encore, viens dans mes bras
    Et mon regard t’adorera,
    Viens, que j’appuie ma tête, serein,
    Contre ton sein, contre ton sein !…

    Te souviens-tu comme, amoureux,
    Nous promenions nos pas, à deux,
    Que sur mes bras, avec émoi
    Je te portais… oh, tant de fois !

    Combien, au monde, de femmes belles
    Aux yeux qui lancent des étincelles,
    Mais aussi nobles qu’elles le soient –
    Aucune comme toi, aucune comme toi !

    Sous ta lumière de sainte étoile
    Mon âme fleurit et se dévoile
    Plus belle, plus pure jour après jour,
    Oh, mon amour ! Oh, mon amour !

    L’automne entonne l’ultime refrain,
    Et les feuilles tombent sur le chemin,
    Les champs sont désertés, et toi…
    Pourquoi ne viens-tu pas, pourquoi ?

    Apreciat de 6 persoane

  5. De pe Internet zice:

    La lune sur les cimes glisse,
    Les arbres doucement frissonnent,
    Á travers les branches qui bruissent,
    Un cor tristement sonne.

    Sa voix se perd dans le lointain,
    Petit à petit elle s’éteint,
    Berçant mon esprit et mon corps
    Du doux sentiment de la mort.

    Pourquoi refuser à mon coeur
    Le charme poignant de ta voix?
    Aurai-je à nouveau le bonheur
    De t’écouter chanter pour moi?

    (Traducere Jean-Louis Courriol)

    Apreciat de 6 persoane

  6. De pe Internet 2 zice:

    Sur les cimes s’en va la lune
    En faisant frémir les feuilles
    Et du bois le cor revient
    Chant d’amour et chant de deuil.

    On l’entend lointains fuir
    Et tout bas, de plus en plus,
    L’âme endolorie et nue
    Du désir de mort remplir.

    Tu te tais; mon cœur ravi
    Par tes sons te cherche encore…
    T’entendrais-je, tendre cor,
    Sonner jamais dans ma vie?

    (Traducere de Liliana Cora Foşalău)

    Apreciat de 5 persoane

  7. Amalia, ça ira? zice:

    La lune passe sur les pics,
    La forêt bat ses feuilles jaunes,
    Entre les branches des aulnes
    Le cor sonne mélancolique.

    Apreciat de 3 persoane

    • Pentru mine întrebarea? Nu-s sigura, dar raspund: nu, nu prea merge.
      În clasicul-clasic:
      la/lu/ne/pas/se/sur/les/pics 8
      la/fo/rêt/bat/ses/feuilles/jaunes 6
      en/tre/les/branches/des/aulnes 6
      le/cor/son/ne/mé/lan/co/lique 8
      Având în vedere numarul de silabe (citind în clasic vechi), s-ar parea ca e corect. Accentul însa face sa schiopateze versurile 2 si 3. Branches, la plural, nu prea face doua silabe, desi se poate forta. Si chiar si asa, citirea nu-i fluida decât la a doua, a treia încercare când întelegi în fine cum sa asezi silabele ca „sa iasa bine”, desi pentru autor/traducator pare evident.
      Versurile 1 si 4 au alt ritm decât 2 si 3.
      Mi-ar fi fost mai usor sa explic oral. 🙂
      Iar daca nu era o întrebare pentru mine, îmi cer scuze (nu-i prima oara când ma bag ca musca-n lapte).

      Apreciat de 4 persoane

    • Merci! zice:

      Que nous restions sur l’original.

      Apreciat de 2 persoane

  8. A.D. Defta zice:

    nec plus ultra

    Apreciat de 1 persoană

  9. Poate zice:

    La lune passe sur les pics,
    La forêt bat ses feuilles jaunes,
    Entre les rameaux des aulnes
    Le cor sonne mélancolique.

    Apreciat de 4 persoane

      • Et après zice:

        Loin au dehors, loin au dehors,
        Lentement, plus lentement,
        Mon âme triste, évidemment,
        L’adoucissante d’un soif de mort.

        Apreciază

      • Et après tout zice:

        Pourquoi tu te tais, quand charmé
        Mon cœur vers toi se transport?
        Sonneras, le tendre cor,
        Ou croyez-vous qu’il soit jamais?

        Apreciază

      • Mon Dieu, pas du tout!!
        „Loin au dehors, loin au dehors”, în afara de faptul ca nu suna frumos, e si greoi la pronuntare. Daca am spune „loin, encore plus loin dehors”, deja devine mai fluid, dar tot nu-i frumos; vreau doar sa arat diferenta. Lentement plus lentement, da, e perfect.
        L’adoucissante??!! N’importe quoi! Verificati-i sensul! Soif e feminin: d’une soif de mort.
        Însa toata strofa n-are sens, un francez n-ar întelege mare lucru.
        Strofa urmatoare:
        „mon cœur vers toi se transport”??? Serios? Conjugarea: il/elle se TRASPORTE! Dar nu-i frumos, n-are ce cauta într-o poezie, mon cœur s’envole, s’en va, te cherche, dar nu se transporte.
        „Sonneras, le tendre cor,
        Ou croyez-vous qu’il soit jamais?”
        Ce-ati vrut sa spuneti? „Va suna, tandrul corn / Sau credeti voi (că) să fie pentru totdeauna/pe veci?” Asta se întelege.
        Si chiar si prima-prima strofa, când am zis perfect m-am referit la ritm si rima; dar „La forêt bat ses feuilles jaunes” nu-i corect, caci în franceza nu se spune bate vântul, bate clopotul, etc, deci n-are acelasi înteles. La forêt frissonne sa feuille, poate.
        „En faisant frémir les feuilles”, cum zice Liliana Cora Foşalău, e frumos, are si acea allitération – consoana f care se repeta…
        Gata, ca nu-s o fire calma, ma enervez repede. Si-apoi, macar de-as fi platita!
        Nu va închipuiti ca un dictionar e de-ajuns ca sa traduci poezie! Poezie!!
        Ati scris poezie clasica în româna? As fi curioasa…
        Si eu fac greseli, îmi mai trebuie vreo 40 de ani, cel putin, pâna sa ma simt à l’aise cu franceza si de obicei nu „dau lectii”, dar m-ati provocat. 🙂
        Pace! Toate bune!

        Apreciat de 2 persoane

      • Plus-que-parfait zice:

        Je n’ai pas écrit ni en français, ni en langue roumaine. C’était justement une provocation. Ça se voit? Je vous demande mille excuses.

        Apreciat de 3 persoane

      • Am cugetat (la mine procesu-i mai lung) si venisem sa va cer scuze eu.
        Îi cer scuze de asemenea d-lui Liviu Antonesei, ca ne-am însirat boarfele în ograda domniei sale ca la noi acasa.
        Pentru întrebari, ceva sfaturi – daca ma pricep – oricine-mi poate scrie, nu mult si nu des, pe mail:
        amalia.achard@gmail.com

        Apreciat de 1 persoană

      • Aici e un spațiu al libertăâii…

        Apreciat de 1 persoană

      • Mon problème zice:

        C’est que je ne suis ni roumain, ni français. Donc, je m’épanche: Je suis amoureux de vôtre belle langue grâce à Eminescu, puis, à un certain moment, je me suis entiché de la langue française juste à cause de Cioran. En plus, j’ai découvert par hasard ce blogue antonesien libre. Ça me vénère? Non, j’en suis sûr, ça ne me vénère pas!

        Apreciat de 3 persoane

      • Dans ce cas, c’est tout à votre honneur de vouloir vous imprégner des deux cultures !

        Apreciat de 1 persoană

    • elsadorvaltofan zice:

      Asta este!

      Apreciat de 1 persoană

  10. elsadorvaltofan zice:

    Nu stiu daca sfânt ar fi cuvântul potrivit (Vieru).
    Dar ceea ce este alarmant este faptul ca încercăm cu orice preț sa înlocuim valori cu altceva. Schimbarea fie de dragul schimbării, fie de necesitatea ideologiei este toxica. Valoarea consacrata, recunoscuta, rămâne valoare, chiar dacă vremurile, moda, ideologia sunt altfel. Eminescu este creator de scoala artistica, fondator al modernismului, este și un ultim mare clasic, dovada ca între curente, ideologii artistice exista curgere, continuitate și salt. Spuneam într-un eseu ca ar fi dezirabil sa facem obiectiv diferența între om și creator, artist. Altfel riscam sa nu mai citim nimic, sa nu mai ascultam muzica, sa nu mai vizualizam arta plastica. Sigur, am dori ca artiștii sa fie…sfinți. Nu sunt. Ca oameni au opinii, convingeri, scăpări și sclipiri. Ziua culturii, a limbii este ziua numitorul comun, numărul întreg. Fractiile urmează după, mâine, de exemplu. De aceea, Eminescu, Arghezi, Ureche, Blaga, Preda, Sorescu, dar si Bogza, au permis apariția lui Cărtărescu, Iaru, Bodiu, Antonesei, Popescu, lista este pur și simplu redusa la ceea ce mi-a venit cel mai repede intr-o înșiruire care se cere amplu expandata. Sunt absolut de acord ca repetarea unor stereotipuri calificând importanta unui creator sau altul, lăsând în semiobscur fără justificare un altul e total neproductiva, injusta. Dar momentele cheie din cultura, din orice cultura, pe lângă o critica constructiva ar trebui si semnalate, ca valoare. Sau sa inventam, eventual, o alta istorie a literaturii, orice, astăzi, se poate. Prea…orice.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s