Paul Cozighian – 21 Decembrie 1989, București

Publicat pe 13 ianuarie 2022 de Liviu Antonesei

Am primit de la Cristian Dan Ionescu, căruia îi mulțuesc, acest set de secvențe filmate de Paul Cozighian în după amiaza zikwi sw 21 Decembrie în zina Pieței Universității – Inter. Primul grupaj cuprinde momente din intervalul 12, 30 – 16, 30, iar al doilea acoperă intervalul 21, 20 – 22, 20, deci înaintea mascrului. Imaginile sînt needitate.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la Paul Cozighian – 21 Decembrie 1989, București

  1. A.D. Defta zice:
    13 ianuarie 2022 la 8:08

    Pro memoria… ce repede uitam…

    Apreciat de 2 persoane

  2. Radu Mârza zice:
    13 ianuarie 2022 la 8:19

    Doamne, ce momente……..

    Apreciat de 1 persoană

  3. Amalia Achard zice:
    13 ianuarie 2022 la 9:08

    Mai simt si azi emotiile de-atunci. Am avut o sansa dar am cam dat-o-n bara, mi se pare.

    Apreciat de 3 persoane

  4. eduardantoniu zice:
    13 ianuarie 2022 la 10:16

    Nu stiu daca am mai impartasit si asta aici. Pe la sfarsitul anilor ’80 aveam, in institutul in care lucram – si o traducatoare, care monpoliza telefonul (fix, evident, pe atunci). Cu greu o urnea directorul de acolo. Probabil de aia, ca eram greu de gasit, inginerul sef de atunci al Tehnotonului, Emil Kloetzer (stins toamna trecuta la 79 ani, urmat de sotzie la o luna dupa aceea) se referea la noi ca fiind noi deci „institutul unde se lucreaza de la 9 la 2 [14:00, adica]”. Cat se tinuse aia de traba, tot traducand manuale de utilizare, ajunsese sa stie si limbaj de programare BASIC (Beginners All Purpose Symbolic Instruction Code – Cod de instructiuni cu simboluri de uz general pentru incepatori). Mai nou, insa, atunci, directorul imi mai dadea mie de tradus, ca nu se mai putea intelege cu aia. Odata, parca in octombrie ’89 chiar venisera in institut niste oameni in haine de piele negre si il escortasera si pe director si pe traducatoare afara din institut si o colega a intrebat jumatate in gluma daca directorul se mai intoarce. Au revenit totusi dupa cateva ore si evident n’am aflat nicj ce mai fusese chestia aia atunci. Directorul insa, ajuns prefect de judet in ’92, chiar a afirmat la un moment dat postdecembrist ca a colaborat in calitate oficiala cu securitatea. Ok, deci asta era Dorina (Dora) Ercutza. Cu 2-4 ani in urma de atunci fusesem coleg de munca si cu sotzul ei in prima mea slujba la Tehnoton. S’a intamplat sa’l ajut la carat niste mobila, ulterior si invers, ne’am mai si vizitat reciproc apoi. Ok, deci in 21 decembrie ’89 dupa amiaza fumam agitat pe sala la intrarea institutului. M’a vazut Dora, m’a intrebat ce am. „La Bucuresti se trage in populatie”. – „Foarte bine, lasa, asa, bine le face golanilor!”. Am inlemnit. Pe 23 decembrie o vad eu pe ea plangand pe sala, o intreb ce are si isi cere atunci scuze de cum reactionase. „Stii, am si eu pe cineva sus acolo si mi’e frica pentrusoarta persoanei”. Cand ma uit mai bine la ea, semana leit la chip cu generalul ghips Victor Athanasie Stanculescu, a carui poza apucasem s’o vad deja in primele ziare „libere”. Dora avea o fiica tuciurie, pe nume Lavinia Stanculescu, asta mica avea, cred, vreo 10 ani pe atunci, nu semana cu niciunul dintre ei doi, care erau amandoi blonzi si inteleg ca era a unui arab de fapt si probabil de asta parintii dintr’un sat din Bacau ai lui Mircea Ercutza, sotzul ei, nu fusesera de acord cu casatoria asta, taiasera legaturile cu el si de aia ajunseseram sa ne ajutam unul pe altul oameni initial complet straini, asa ca in anii ’80. Am compilat toate astea si in clipa aia am inteles totul. Pashtele mamei ei de viata, deci eu avusesem de’a face cu o turnatoare in chiar persoana nepoatei generalului Stanculescu, fara sa stiu si cine stie cate mai spusesem si de fatza cu ei. Nu mai stiu cand in ’90 a disparut din institut si n’am mai auzit vreodata de ea. Mircea vad ca e pe la Bucuresti acum in alta relatie dar ea pe unde o fi, daca mai e, nemaiputand de bine, cred, cine stie ce rau si cui o mai face.

    Apreciat de 4 persoane

  5. seahorse zice:
    13 ianuarie 2022 la 15:30

    Mulțumesc pentru evocare. Ne luase valul…
    Entuziasmul a cam pierit pe moment când au început să tragă în mulțime.
    Dar greșala fatală a fost, cred,, masacrul orchestrat cu sânge rece la Timișoara.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Liviu Antonesei zice:
    13 ianuarie 2022 la 15:48

    Nici cu madacrul de la Inter nu mi-ar fi rusine…

    Apreciază

  7. ontelusdangabriel zice:
    13 ianuarie 2022 la 16:10

    ***// dezmărginiri
    și stupoarea celui care
    la capitolul trei o mică neconcordanță între timpul verbului utilizat și sugestia echivocului
    însă per ansamblu
    derogările de la
    când lansând pe cer interesante lampioane cu vădita intenție de a destabiliza combustibilul nuclear
    comisia rogatorie își va începe lucrările în cel mai oportun moment
    dintr-un legitim scrupul metodologic
    nu mai calculați hârtia consumată în construcția acelor avioane
    copiii apreciază gestul mărinimos
    iar accesul prin ușile rabatabile
    conjectura
    orice tratare cu iz romanțios
    conducând fără niciun dubiu la escaladarea
    teatrul de operațiuni s-a mutat deja
    constituirea grupului pentru roți dințate
    strict necesare mistria
    rindeaua
    fierăstrăul
    și inegalabilul poloboc
    atenție totuși la cuie ciocane șipci
    aparținătorilor nu li s-a mai adus apa zilnică
    astfel că au început să bată din picioare
    apoi în pereți
    niciun semn că
    cine a crezut în semiotică
    doar acela
    în rest liniște
    entelehia brazdei

    Apreciat de 1 persoană

  8. Anonim zice:
    13 ianuarie 2022 la 16:31

    Liviu Antonesei- Da, asa este…Dar eu ziceam de primum movens, de care aflam de la Europa Libera si dam in clocot…
    Mfloarea

    Apreciat de 1 persoană

  9. Poetry855 zice:
    14 ianuarie 2022 la 4:59

    nici in bloc nu stiai cu cine stai. cand au inceput sa traga soldatii in bloc, adica cu arma indreptata fix parca spre balconul nostru, dar de fapt era spre cel de dedesubt, am inlemnit. apoi au venit si au spart usa.
    am intrebat soldatii proptiti in scara blocului,
    dar ce v-a venit sa trageti in oameni, degeaba?
    cum, domnisoara, daca au inceput sa traga din apartamentul de la 5? a murit soldatul de la poarta unitatii
    cine sa traga, colo sta un ofiter de aviatie cu sotia si 3 copii.
    or fi stat, noi cand am spart noi usa, la un sfer de ora, apartamentul era gol.

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.