André Breton – Verbul a fi

Poetul Adrian Grauenfels, unul din cei mai buni specialiști în avangarde din cîți cunosc, a avut excelenta ideensă traducă Verbul a fi de Breton în românește. Publica traducerea însoțită de o grafică „mixed media” realizatăde traducător…

• 

Verbul  a fi

de André Breton
 
Cunosc conturul general al disperării. Disperarea nu are aripi, nu se așează neapărat la o masă liberă, seara, pe o terasă la mare. Este disperare și nu întoarcerea unei cantități de fapte nesemnificative, ca niște semințe care părăsesc o brazdă pentru alta la căderea nopții. Nu este nici mușchiul care se formează pe o piatră sau spuma care se clatină într-un pahar. Este o barcă ciuruită de zăpadă, dacă vreți, ca păsările care cad și sângele lor nu are nici cea mai mică dimensiune. Cunosc conturul general al disperării. O formă foarte mică, definită de bijuteriile purtate în păr. Asta e disperarea. Un colier de perle pentru care nu se găsește nici o încuietoare și a cărui existență nu poate atârna nici măcar de un fir de ață. Asta e disperarea. Să nu intrăm în detalii. Odată ce începem să disperăm, nu ne mai oprim. Eu însumi sunt disperat de abajur în jurul orei patru, sunt disperat de ventilator spre miezul nopții, sunt disperat de țigara fumată de bărbații condamnați la moarte. Cunosc conturul general al disperării. Disperarea nu are inimă, mâna mea atinge mereu disperarea fără suflare, disperarea ale cărei oglinzi nu ne spun niciodată dacă e moartă. Trăiesc din această disperare care mă încântă. Iubesc acea muscă albastră care plutește pe cer la ora la care stelele zumzăie. Cunosc conturul general al disperării cu surprize lungi și subțiri, disperarea mândriei, disperarea furiei. Mă trezesc în fiecare zi ca toată lumea și îmi întind brațele pe un tapet floral, nu-mi amintesc nimic și mereu în disperare descopăr frumoșii copaci dezrădăcinați ai nopții. Aerul din cameră e la fel de frumos ca niște bețe de tobă. Ce vreme are vremea. Cunosc conturul general al disperării. E ca vântul din perdea care îmi întinde o mână de ajutor. Vă puteți imagina o asemenea disperare? Foc! Ah, sunt pe drum… Ajutor! Uite-i cum vin căzând pe scări… Și anunțurile din ziar, și panourile luminoase de pe canal. Grămadă de nisip, dispari, grămadă murdară de nisip! În liniile sale generale, disperarea nu are nicio importanță. Este o echipă de copaci care în cele din urmă vor face o pădure, este o echipă de stele care în cele din urmă vor face o zi mai puțin, este!

Traducere: Adrian Grauenfels

Un Icar disperat-AG mixed media cu scoici