Aveam de ceva vreme acest excelent epitaf villonesc, dar îîl păstram pentru momentele critice, cînd nu aș fi avut o baladă la îndemînă. Acum n-am primit vreuna de la excelentul traducător, Dl Adrian Vasiliu, de vreo două săptămîni. Dar sper că n-a părăsit proiectul acesta atît de frumos. Deocamdată, Villon așa cum îl știm, împăcat cu viața, cu soarta, cu moartea..
Catrenul ce-l făcu Villon când fu condamnat la moarte
Sunt chiar Franҫoys, cam derbedeu
De prin Paris- Pontoise sunt eu
Și-n ștreang afla-va gâtul meu
Cât curul poate fi de greu.
Și-n ștreang afla-va gâtul meu
Cât curul poate fi de greu.
Un simpatic semn de…onoare! Super!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, da, este!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Inca nu aveau ghilotine…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
S-a grăbit poetul…..
ApreciazăApreciază
Spre surprinderea mea nu numai francezii au folosit ghilotina. In anii 30 au folosit-o si naziștii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu e motiv de surpriză, se socoteau revoluționari…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trăiască ”Bunicu” lui Brumaru, a cărui ștreang a fost Reparata…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trăiască!
ApreciazăApreciază
Unul din dezavantajele curului mare. Si una din rarele ocazii când nu se aplica dictonul „capul face curul trage”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vom vedea .. a zis orbul ( folclor din Cnaan)
ApreciazăApreciat de 1 persoană