Radu nu mia fost doar coleg de generație, ci și un bun prieten, chiar dacă postrevoluționar ne-am văzut mai rar decît în anii optzeci. S-a afirmar ca unul dintre cei mai buni critici literari ai generații, iar după 1990, a devenit unul din cei mai străluciți jurnașiști din țară, cu o îndelungată activitate la Radio Europa Liberă, TVR, dar și în presa scrisă. Cartea sa Împăratul cu șapcă…, dedicată regimului Băsescu și camarilei sale politice și intelectuale, a devenit indispensabilă pentru toți cei care se vor apleca asupra acelei epoci complicate a istoriei noastre recente. A fost primită, desigur, cu ură de cei supuși analizei sale chirurgicale și cu interes și simpatie de spiritele libere, cele care au refuzat statutul de pupini băsescieni, îa altui om în ciuda recempenselor, a răsplății. Am mai pierdut un om liber, am mai pierdut un prietene. Ultima oară, ne-am văzut acum vrei trei – patru ani, la o evocare a altuui om liber, Luca Pițu, organizată de Sorin Antohi la Muzeul municipiului Bucrești. Era mai uscățiv decît îl știam, dar plin de vervă… RIP, Radu!
https://www.cna.ro/CRISTEA-RADU-CALIN.html
pS Dacă vreți să vedeți despre ce și cum sria Radu înu ultimii ani, treceți numele compelt în rubrica căutare de pe acest blog și veți vedea. În ultimii ani, am preluat multe din articolele sale, fie de pe blogul său, fie din alte locuri.
PPS Din multe motive, nu pot ajunge la București. Dar pentru prietenii care sînt de acolo sua pot ajunge, adaug aceste informații: Slujba de inmormintare pentru Radu este luni la ora 12 la biserica Spirea Noua (str. Puisor nr. 59). Inmormintarea la ora 13,30 cimitirul Ghencea civil…
@ntonesei's blog 
RIP, 🖤.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Azi am aflat. ☹️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu. M-am trezit cu știrea asta pe un sitepe care abia îl deschisesem…
ApreciazăApreciază
Vai, am o mie de motive să-mi pară rău… Da, chiar și cei liberi mor! Săi păstrăm în memoria noastră.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Da, frate Vasile, avem mii de motive să regretăm plecarea sa. Și nu-l vom uita cît mai sîntem pe-aici…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca biografia din link e incompleta. Macar decembrie ’89 nu l’a prins si pe el tot la „Viata studenteasca”, ulterior „Cuvantul”, impreuna cu regretatul Radu G. Teposu? RIP.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Alta mai completa nu am găsit…
ApreciazăApreciază
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De ieratat nu e mult, dar de odihnă are nevoie, demultă neodihnă a avut parte aici…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🛐🛐🛐🛐🛐🤔🛐😞
ApreciazăApreciat de 1 persoană
S-a mai dus unul ditre cei lucizi, și mă doare. Deși nu mi-a spus, se vedea pe el că suferă de cancer. Ultima oară ne-am întîlnit la Ateneu, să tot fie doi-trei ani. La revedere, Radu. Venim și noi negreșit.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
N-a spus nimanui, așa era el, foarte discret. Dar lucid, cum bine spui. Fătă îndoială că î
l vom însoți pînă la urmă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-a lovit vestea asta deși doar am comunicat cu RCC, ind și cînd.
Cancerul ma-si de viata!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, George, cancerul mă-sii de viață…
ApreciazăApreciază
Dumnezeu sa-l odihneasca. A fos un om valoros.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, fratele meu, a fost…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Același Radu, dar de data aceasta nu mai revine…
Aflu peste noapte că s-a stins un prieten foarte drag, critic literar, jurnalist și commentator politic de primă mână – Radu Călin Cristea. În urmă cu câteva zile îi trimisesem un mesaj. Știindu-l foarte prompt în reacții, m-am mirat că nu mi-a răspuns încă și plănuisem să-l sun în acest week end. Cum n-o mai pot face, răsfoiesc cu o mâhnire consternantă corespondența noastră din acest an și transcriu aici câteva fragmente.
21 aprilie, 2020
După ce i-am trimis linkul Vanghelis & Papas, i-am trimis și linkul cu Glykeria cântând O Gliki Mou Ear…
“Abia aștept să-l ascult. Pare o pepită.
În seara de Vinerea Mare, am deschis geamul și am dat boxele la puterea maximă, difuzînd acel imn bizantin interpretat de Irene Papas și Vanghelis. Am stins și toate becurile. Rezultatul a fost extraordinar. Toată strada vuia de imnul lui Roman Melodul. S-au aprins ici-colo, peste drum și în lungimea străzii, lumini prin case. Nimeni n-a spus nimic. Vreo trei tineri aflați în stradă s-au oprit și au ascultat imnul pînă la capăt. Au fost Paștele cele mai profunde din viața mea. Inclusiv slujba de la Patriarhie. Nu mi-a lipsit deloc, dar deloc asistența tradițională, cu fel de fel de fețe care mai mult îți distrag atenția. Ți-ar fi plăcut și ție.”
Revin,
Radu”
18 iunie
Vorbim despre cum se învârte lumea. Îmi cere niște detalii despre nebunia ce a cuprins America. I le dau, luînd-o de la început, adică din urmă cu multe decenii… Îmi răspunde. N-a mai apucat ziua de 3 noiembrie când o Americă mancurtizată prin incultură politică și prin eforturile unei extreme stângi cu apucături dictatoriale ar putea aduce țării o administrație sinistră.
“Nu mă pricep la politica americană și nici la istoria SUA. Modelul american mi-a venit filtrat prin marii săi mesageri (scriitori, muzicieni, actori etc.). Era pînă la urmă o viziune strînsă, compact, în această splendidă diversitate. Am privit cu îngăduință balamucul din ultimele săptămîni. Am primit un pumn rău în plex văzînd un filmuleț cu coborîrea de pe soclu, în Saint Louis, a lui Cristofor Columb. Mi s-a părut că s-a stricat ceva profund și definitiv cu modelul acela american din capul meu. Columb înseamnă privirea peste mări, curajul, aventura, viziunea înaltă. Să evacuezi, tîlhărește, sufletul în piatră al acestei colosale figuri planetare la presiunea unor mancurți mi se pare imposibil de acceptat.
R.”
30 iunie
Împlinesc 75 de ani. Radu îmi scrie și-mi trimite un link spre un text pe care mi l-a dedicat. Bineînțeles, textul îi aduce nu puține înjurături:
“Dragul meu Dorin,
Mă gîndesc că, poate, n-ai răsfoit presa, așa încît îți trimit eu un prim gînd de bucurie. N-am gîndit, doar am scris așa cum mi-a venit pe suflet despre minunata ființă care-mi ești. Te sărbătoresc de peste mări și țări ca pe un prieten care îmi este foarte drag.
Ai grijă de tine și de fetele tale! În țara ce te-a trădat mai e o mînă de prieteni printre care mă număr care te prețuiesc, cum ar zice Suzănica, la justa ta valoare.
Te îmbrățișez.
Același,
Radu”
Aflând că în aceeași zi am fost decorat, deși are un dinte foarte ascuțit împotriva Președintelui, Radu îmi scrie cu umor, temându-se că aș putea declina onoarea ce mi se face:
“Uraaaaaaaaaaaaaaaaaa! Să fie primit! Să nu bombăni că e foarte bine! Vezi, dracul nu e întotdeauna negru, poate fi și tricolor! Felicitări! Un muritor care te salută, Radu.”
28 august
Îi trimit formatul electronic al volumui “De bunăvoie, autobiografia mea” gata de tipar la editura Amphion. Radu e prompt:
“Bravo, nene!”
14 aprilie, 2020
Radu este foarte mândru de fiica lui, Anastasia. Din când în când și cu mare discreție, mă ține la curent cu un proiect sau altul al Anastasiei, îmi cere o părere, o sugestie;
“Dragul meu Dorin,
Dacă nu e cu supărare, dacă ai timp și (măcar un mic) chef, te-aș ruga ceva. Fiica mea duce în cîrcă 3 masterate deodată. Fiecare se va încheia cu o dizertație de cca 150-200 de pagini. Una din temele de dizertație se referă la disidența anticomunistă din România. Are și am ceva idei, dar cam fanate. Te-ar bate cumva vreo idee, ce socotești că s-a scris puțin (sau deloc) despre această disidență? Ce unghi ai alege? Ce accente ar trebui să înglobeze tema? Știu că rugămintea mea pică prost în aceste zile de reculegere și iartă-mă pentru asta. Dacă poți să-mi sugerezi ceva o să fie primit. Dacă nu – nu-i niciun bai.
Cu drag, Radu”
Astăzi, Anastasia are nevoie de sprijinul moral al prietenilor tatălui ei, mai ales că javre care nu-I pot ierta că le-a imortalizat în pagini necruțătoare pentru slugărnicia oferită “împăratului cu șapcă” (aka informatorul/colaboratorul Securității cu numele de cod “Petrov”), “sicofanți care între timp reciclați în alte direcții greșite” au redeschis tirul împotriva lui Radu, imediat ce au auzit de moartea lui.
14 iunie
Sorin ne reamintește că s-au împlinit cinci ani de la plecarea lui Luca. Radu răspunde:
“Dragii mei,
S-a nimerit să particip la acel dialog. Ar fi fost pe placul lui Luca. E reconfortant să vă văd pe voi, prietenii cei mai apropiați ai lui Luca, cum îi vegheați memoria și i-o împrospătați cu atîta grijă.
Același,
Radu”
17 septembrie
Unul dintre noi, prieteni ai lui Radu, ne spune că suntem datori prietenului nostru gesturi memoriale așa cum am făcut-o și pentru prietenul nostru Luca. Sunt sigur că o vom face. Dar deocamdată să-l rugăm pe Dumnezeu să-i ofere lui Radu liniștea pe care a pierdut-o din ce în ce mai profund în această lume pe care a părăsit-o.
ApreciazăApreciat de 6 persoane
Mulțumesc frumos, Dorin pentru aceste mărturii, care ni-l aduc în memorie pe Radu așa cum îl știm. Și, fără îndoială, vom izbuti cîndva, cumva să-i omagiem prezența în această ume. O prezență rară, nepreșuită..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…și fratele meu… RIP…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, Petru, fratele nostru…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
R.I.P.
Dumnezeu sa il fericeasca!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Istoricul Victor Neumann îmi scrie într-un mail:
Dragă Liviu
Regret și eu dispariția lui Radu Călin Cristea, un scriitor și jurnalist de primă mână.
Nu l-am cunoscut, dar i-am prețuit pentru spiritul critic-rațional, pentru analiza foarte bine documentată și interpretările credibile privind orientarea intelectuală a României postcomuniste.
Împăratul cu șapcă e o carte de referință pentru a înțelege crizele multiple ale ultimelor două decenii, dar mai ales enorma problemă a unui segment întins al inteligentsiei române constant obedientă în relația cu puterea. E o carte-mărturie a unei epoci.
I-am citit multe articole, era unul dintre cei puțini care aveau întotdeauna de spus ceva memorabil. La fel ca vouă, îmi pare foarte rău că a dispărut prematur.
Dumnezeu să-l odihnească.
Victor
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dumnezeu să-l aibă-n pază și să-l ocrotească!
ApreciazăApreciază