Liviu Antonesei – Jurnal din celulă și ogradă (43). Statul polițienesc și presa de partid și de stat

Astăzi despre „cazul Kaufland” și despre cît de bine merg mînă în mînă primirea salariilor polițienilor, eliminarea transparenței din achizițiile publice „de urgență” și „ajutorul pentru presă” de vreo 200 de milioane de lei acordat de guvernanți… Jurnalul merge mai departe…

Statul polițist e pe cai mari!

Trei au fost loviturile de maestru ale actualei puteri cu prerogative excepționale pe mîna căreia au intrat cetățenii români de la începutul stării de urgență încoace: 1. Hotărîrea de guvern prin care achizițiile de urgență au fost „eliberate” de povara transparenței, 2. Mărirea salariilor a peste 60.000 de polițiști și 3. Acordarea unui sprijin sub formă de publicitate oficială, de vreo 200 de milioane de lei, presei năpăstuite de epidemie. Par diferite, dar sînt a naibii de asociate, de complementare. Pentru că laolaltă dau seama asupra felului în care este pus între paranteze statul de drept, drepturile și libertățile cetățenilor și se dă frîu liber hoțiilor din banii publici, care mereu devin explozive în condițiile „speciale” în care statul, prin reprezentanții săi desigur, își autoatribuie puteri excepționale. Voi discuta toți acești factori nu neapărat în ordinea cronologică în care au intervenit în viața societății noastre, dar încercînd să surprind, vorba unui clasic marxist și fost președinte, „sinergia faptelor”!

Purtătorii de cașchete și-au intrat în mînă foarte repede. Amenzi exorbitante pentru încălcarea, adesea imaginară, a prevederilor stării de urgență, de pildă 20.000 de lei unei bătrîne care nu avea declarația pe proprie răspundere completată conform, sau numai de 10.000 unui primar de sector și ibovnicei sale, care ieșiseră la plimbare cu bicicleta prin parcul închis. Cert este că aceste amenzi, mai mari sau mai mici, între 2.000 și 20.000 de lei, acordate mai „echitabil” sau de-a dreptul inechitabil, au adunat echivalentul a peste 120 de milioane de euro, de s-a speriat nu doar presa străină – cea aborigenă fiind de nesperiat!-, ci și instituțiile europene. Pînă la urmă, CCR le-a stabilit lipsa de constituționalitate, de temei legal. Că a existat un plan de amenzi, cum am afirmat de la bun început, a fost deja confirmat de mai mulți actori ai evenimentelor. Dar polițienii nu s-au afirmat numai prin amendarea fără frontiere, ci și prin comportamentul incalificabil față de cetățeni, prin sutele de persoane insultate și bătute, prin mitele și favorurile sexuale pretinse de unii, ba chiar și prin doi morți, unul împușcat și altul alergat, numai buni de adăugat cifrelor debile ale mortalității de coronavirus.

Eu aș spune că tovarășii cașchetarzi s-au descurcat destul de bine, de asta probabil s-au și repezit Pînză de Corabie și Lucovid să le mărească salariile. Sigur, motivul invocat a fost un act de dreptate, polițiștii locali au salarii mult mai mari decît cei care țin de Interne. Păi, dacă așa este – și este, pentru că puterile locale sînt la fel de nesimțite cu banul public – soluția, mai ales în condiții de criză economică ce devine explozivă, ar fi fost anchetarea modului în care au crescut salariile polițienilor locali, dar și ale celorlalți salariați ai primăriilor și consiliilor județene, nu această dreptate pe dos. În stilul ăsta, mă trezesc că îmi măresc ăștia pensia de cîteva ori și se apropie amețitor de pensiile adevărate, cele speciale! De care nu se ating, deși au la îndemînă o soluție care nu poate fi atacată nici de CCR, nici de mama acesteia, impozitarea! Cum să se atingă de pensiile speciale? Acestea sînt încasate de foști parlamentari, securiști de toate obediențele, militari, procurori, judecători, unii dintre ei și reangajați la stat sau la privat pe salarii la fel de nesimțite. Cum să se atingă de veniturile lor? Ei reprezintă baza reală de putere a oricărei puteri aparente care se va instala de-acum în România. Eu cred că de-acum băieții si-ar putea permite chiar și alegeri libere și corecte, fără amestecul serviciilor în viața partidelor și în cea electoral-politică, atît de trainică este această bază de putere!

Dar nu despre vreun act de dreptate a fost vorba în mărirea nesimțită a salariilor cașchetaților, ci de fidelizare. Sigur, ei s-au dovedit vrednici de încredere și pînă atunci, bocancii nu obișnuiesc să gîndească, dar să-i vezi de-acum încolo! De altfel, am avut cu toții ocazia să-i vedem la lucru grație unor filmulețe care îi arătau la treabă în ceea ce se numește deja „cazul Kaufland”, da, am văzut opt haidamaci tineri și musculoși năvălind peste un bătrîn ca să-l imobilizeze, cu lovituri, cu răsucitul mîinilor la spate, cu tot tacîmul. Dar voi discuta acest caz separat, pentru că nu ilustrează doar fidelitatea polițailor cu lefurile mărite, ci și ce anume înseamnă să cumperi presa exact cînd trebuie!

„Cazul Kaufland” și moartea subită a presei

De fapt, formula e cumva exagerată, presa este muribundă de vreo zece ani, iar de la începutul epidemiei a intrat în moarte clinică. Care nu era cuminte, nu primea oricum publicitate de la firmele asociate puterii,  beneficiare ale afacerilor netransparente cu statul, unele site-uri mai erau închise sau amenințate cu asta, dar acum ceea ce se chema cîndva independența presei a primit o măciucă de 200 de milioane drept în moalele capului. „Cazul Kaufland” funcționează nu doar ca un revelator al noului look al polițienilor, ci și unul la fel de bun al stării acesteia. Arată-mi ce-ai scris despre caz și îți spun cîți bani ai luat de la stat! M-au amuzat pînă la rîsul cu lacrimi declarațiile unei frumoase doamne, patroană și șefă de revistă glossy, dar în același timp, politică, culturală și chiar religioasă, că publicația dumisale nu va cere și nu va primi nimic din acest „ajutor de stat”! Ar fi culmea să se repeadă la mizilicul de 200 de milioane cineva care știe atît de bine mecanismele finanțării directe și, mai ales, ale celei discrete. Probabil, mai sînt publicații care nu au acceptat această mituire pe față, dar nu au simțit nevoia să se bată cu pumnii în chiept, Niște naivi care mai cred că independența presei nu se vinde. Sau niște ambițioși care cred că aceasta nu se vinde atît de ieftin!

Am analizat cu atenție și filmulețele care relatează „cazul Kaufland”, adică versiunea scurtă și editată și pe cea lungă mai degrabă natur, dar și cam tot ce s-a scris despre acestea pe site-urile ziarelor, ale televiziunilor și pe cele independente. Și așa este, e destul să vedem ce s-a scris despre acest caz în diverse „organe” de presă ca să ne dăm seama la ce masă cîntă. În media independente, mult mai puține de cîte se laudă că ar fi, intervenția violentă a malacilor în uniformă a fost criticată, uneori chiar aproape la fel de violent, dar măcar numai prin cuvinte, nu și dupaci în cap, în rinichi și la coaste. Sînt cam aceleași care au criticat și măsura termoscanării. Unele dintre cele socotite quality au relatat destul de neutru sau cu ușoare accente cirice la adresa polițienilor. Dar din motive, să zicem, de „echilibru” au pus alături și speech-ul justificativ al lui Harap Alb sau acea laudatio a represiunii comisă de CTP! Așa a procedat, de pildă Adevărul și cîteva ziare locale consultate. Dar relatările cele mai mustoase, sînt produse de presa de partid și de stat, în frunte cu grupul Digi 24, care a fost mereu cu puterea, oricare era aceasta, dar de la începutul epidemiei încoace a devenit cea mai sonoră goarnă a guvernului. În frunte, pe site și la TV, cu fostul jurnalist negru în cerul gurii, care și l-a vopsit roz și și-a scos cu ciocanul colții de cîine de pază al democrației. Dacă un ins care lăuda minerii în iunie 1990 a fost vreodată așa ceva. De cînd cu bolnița, CTP nu încetează cu odele la adresa Ficusului, deși acesta e la fel de tern ca de obicei, nu se oprește din laudele la adresa măsurilor clar autoritare, iar simțul critic și-l desfășoară exclusiv la adresa poporenilor și a criticilor abuzurilor juntei care conduce acum țara. Și-a găsit un bun cal de bătaie în cei bătuți, arestați, amendați de polițieni la incidentul de la Kaufland. Un critic de film a descoperit chiar că relatarea video a fost editată, filmată de un profesionist etc. Și care ar fi problema? Este vreo lege care spune că cineaștii amatori trebuie bumbăciți de milițiști? S-o fi uitat el și la versiunea lungă a filmului? A văzut ochii vineți și fețele tumefiate ale protagoniștilor? Un alt apucat, de la un site probabil turcesc după nume, Fanatik, face o anchetă și descoperă că unul din protagoniștii nefericitei întîmplări a fost membru MISA. Iarăși, care este problema? S-a dat cumva ordin de zi pe unitate la bătut yoghini? Și să nu uit, același CTP se mira că oamenii implicați în poveste erau pregătiți, știau legile încpînd chiar cu legea fundamentală. Uitasem, lui îi plac cei care nu cunosc legile, nu-și cunosc drepturile și libertățile, se lasă duși ca mieii la tăiere și oile în strungă.

Rețeaua Kaufland trebuie închisă?

Lovitura de teatru a venit în seara zilei de 20 mai printr-un comunicat al companiei Kaufland în care, destul de amestecat, își cere scuze de la consumatori, susține că a foat victima unei înscenări și că, începînd din seara cu pricina la toate magazinele rețelei va fi scoasă termoscanarea! Hopa! La asta chiar nu mă așpteptam, dar dacă tot s-a întîmplat să intervină, trebuie să ne punem cîteva întrebări, pentru că avem un precedent, grav sau benefic, după direcția din care privești. Dacă grupul scoate termoscanarea, înseamnă că știe că e inutilă și ilegală. Dar autoritățile susțin prin toate goarnele lor – iaca era să-l uit pe judecătorul Cristi Danileț! – că e legală și folositoare! În acest caz, nu există soluție în afară de închiderea rețelei de distribuție pentru încălcarea legii și „zădărnicirea luptei cu epidemia”! Sau pot face ceea ce e normal, să retragă naibii termometrizarea și termoscanarea de la porțile fabricilor, instituțiilor, magazinelor etc. În fond, s-au vîndut deja peste 1 milion de scanere, comisioanele s-au încasat, prea multe nu se mai pot vinde că piața e saturată. Și așa, în afară de enervarea tot mai intensă și extinsă a populației, la alt efect nu ne putem aștepta. Eu spun că e momentul, DNA a început deja să ancheteze modul în care au fost făcute achizițiile „de urgență” la UNIFARM. MS din primele sute de milioane de lei cheltuite… Vor fi în aceste prime sume și banii cheltuiți pe măștile necofonrme cumpărate din China? Vom vedea, deocamdată Tolo nu are detalii.