Liviu Antonesei – Jurnal din celulă și ogradă (37). Jumătatea norocoasă a Europei


Despre cum fascismul va face un pas înapoi de pe 15 mai, dar și despre norocul de a fi est-european, fără a pierde din vedere faptul că ne vom putea bucura trei zile pe deplin de drepturile și libertățile constituționale. Deci, jurnalul merge mai departe…

Fascismul face un pas înapoi

Cum știu cei care mă cunosc, nu mă uit la televizor de aproape nouă ani. Cînd fac vreo excepție, extrem de rar, nu deschid giganticul meu smart TV, ci caut o emisiune transmisă online. Azi, am făcut o excepție ca să-l ascult pe Ficus cum ne anunță „relaxarea” de după 15 mai. Dar vorba lui, nu despre relaxare va fi vorba, doar că parte din binele pe care a pretins statul să ni-l facă cu de-a sila, va trebui să ni-l asigurăm singuri, cum e normal la ființele mature, chiar și nevaccinate. Încercînd să adopte un ton cald, cu șansele de succes pe care le cunoaște, a vorbit vorbe, a spus în fapt chestiuni tehnice despre care putea vorbi la fel de bine Pînză de Corabie, ca șef executiv al stării de urgență sau, poate, mai potrivit Minte Oblică, că doar erau chestiuni sanitare, nu de politică externă! Dar mă rog, a vrut el să vorbească și a vorbit! În ce mă privește, sînt două lucruri demne de interes. Primul este că, după două luni de la intrarea în vigoare, discriminarea fascistă pe criterii de vîrstă dispare de pe 15 mai. A doua că dispare declarația pe proprie răspundere pentru deplasările în interiorul localității de domiciliu. Bun, asta nu era atît o chestie fascistă, cît numai o tîmpenie birocratică, care sper să ajungă în iadul hîrțoagelor, dacă așa ceva există. Dar rămîn în continuare necesare declarațiile pentru deplasările între localități. Altă tîmpenie, dar nici o birocrație nu se desparte ușor de o hîrtie de ea inventată…

Pe mine, libertățile și restricțiile ce vor intra în vigoare de pe 15 mai mă lasă rece. Cum mie îmi place să stau în casă, nu m-a deranjat această măsură cît a funcționat ca recomandare, adică o săptămînă. După care a urmat proclamarea, mai întîi de președinte, apoi de Pînză de Corabie prin ordonanță militară, a discriminării fasciste pe criterii de vîrstă. Este singurul lucru care m-a deranjat. Nimeni nu și-a cerut scuze pentru acest arest la domiciliu discriminatoriu și ilegal. Faptul că de vineri voi putea ieși la orice oră nu mă mai poate bucura, rușinea stigmatizării rămîne încrustată în mine și nu o voi uita, nici ierta vreodată. Așa stau lucrurile. Prin urmare, pe 15, nu mă voi repezi entuziast pe străzi, cum vor proceda cei mai mulți dintre concitadini, ci voi rămîne acasă. Nu doar ca să mă auto-protejez de aglomerațiile care inevitabil se vor produce, ci și într-un fel de protest. Nu voi ieși în ziua dictată de Ficus și acoliții săi, ci o zi după, pentru că așa aleg eu!

Masca va fi obligatorie? Ei și? Eu am purtat-o mereu, m-am și obișnuit atît de mult cu ea încît nici nu mă mai vedeam fără! E drept, cînd văd în jurul meu numai mascați, am senzația că trăiesc într-o lume post-apocaliptică sau că joc într-o distopie întrupată. Iar pe cei fără măști îi privesc cu suspiciune, mă gîndesc că fie vor să „zădărnicească” – de unde naiba au luat cuvîntul ăsta? -, fie că beneficiază de vreun exces de imunitate. Dar poate că așa este! Dacă sîntem într-o lune post-apocaliptică, dacă a căpătat corp vreo distopie gîndită de vreun autor de SF…

Jumătatea norocoasă a Europei..

Da, cel puțin cu prilejul acestei pandemii, Europa de Est pare să fi tras lozul cîștigător. Cifrele referitoare la numărul de infectați – care pot fi totuși afectate de numărul relativ mai mic de testări în unele din aceste țări -, dar mai ales cele privind decesele înregistrate sînt ridicol de mici prin comparație cu cele din partea vestică a continentului. De altfel, numărul deceselor este supraevaluat, toate statele europene, mai puțin Germania, au aplicat metodologia „recomandată” de OMS, care amalgama morții de COVID 19 cu cei al căror deces a fost provocat de bolile lor vechi și cronice. De asemenea, este necesară prudență în privința cifrelor raportate de o parte din statele ex-sovietice. Unele, precum Belarus n-au recunoscut nici pînă acum, existența unei epidemii, altele, Rusia și Ucraina, au recunoscut cu foarte mare întîrziere că exista o problemă sanitară pe teritoriul lor. Cu toate aceste precauții, cifrele rămîn ridicol de mici comparativ cu cele din Vest și din alte spații geografice ale lumii, peste Ocean, de pildă. Nu poți să nu te întrebi atunci de ce a fost închisă Europa de Est, de ce a fost arestată la domiciliu și de ce și-a autosabotat economia. Probabil din solidaritate europeană, că alt motiv este greu de găsit! Suedia, ca să dau un exemplu european, nu a trecut de faza recomandărilor și rezultatele sînt foarte departe de cele înregistrate în Marea Britanie, Franța, Italia, Spania și chiar Germania. Fără să închidă școlile, fără să-și blocheze economia. E ceva straniu aici? Nu, nu cred. Am mai comentat cei trei factori, stabiliți prin cercetări serioase, care par să-i fi favorizat pe est-europeni în lupta cu virusul – conformația specială a celulelor aparatului respirator, datorată climei reci, care face dificilă sarcina virusului de a se prinde de respectivele celule; vaccinarea BCG obligatorie în Est în vremea comunismului, în unele țări pînă prin 2000; rolul blocant al nicotinei, care pune un fel de barieră în calea virusului – și se știe că în Est proporția fumătorilor în ansamblul populației este mult mai mare decît în Vest. Prin urmare, pot repeta că sînt mîndru că sînt est-european, vaccinat BCG și fumător! Și mai este ceva care mi-a spus prietenul Valentin Feyns, medic de profesie, cu practică și în România și în State, ceva la care mă gîndesc de atunci – dacă nu cumva experiența dură a populațiilor din această parte a Europei, nu doar din timpul comunismului, i și istorică, le-a dotat cu o imunitate biologică și socială generală mai mare decît cea a populațiilor mai răsfățate de soartă, de istorie… De fapt, Valentin e doctor în chimie, cum mă avertizează, dar asta nu dăunează intuiției sale, nici eu nu sînt medic!

În încheierea acestui capitol, postez un grafic realizat de Dan Chiriac, în urma analizei datelor privind numărul deceselor atribuite coronavirusului în toate statele Europei de Est. Este vorba despre numărul de decese la 1 milion de locuitori. Sînt datele din 11 mai 2020, ora 11 și 11 minute. Ce bine și-a ales data și ora!

Trei zile de anomie

Datorită înțelepciunii deja proverbiale a lui Lucovid Mandolină și a bandei sale guvernamentale, de vineri pînă luni ne vom bucura de trei zile de anomie, vom ieși joi la ora 24 din legea stării de urgență și abia de luni va putea funcționa cea a stării de alertă. Bun, dar de ce? Pentru că înțeleptul guvern n-a fost în stare să trimită la timp proiectul de lege! Iar, în conformitate cu Constituția, nici un proiect de lege nu poate deveni lege în mai puțin de trei zile, pentru că sînt niște proceduri de parcurs, discutarea în comisiile camerelor, votul în plenul celor două camere, promulgarea de către președinte. Aș spune că parlamentarii, cei de la Senat pînă acum cînd scriu, s-au mobilizat bine, au adoptat proiectul, cu modificări care vor fi sau nu aprobate de Camera Deputaților, care este decizională. Puterea susține că unele din amendamentele adoptate de prima cameră ar exagera nivelul de liberalizare pentru momentul actual al epidemiei. Se poate, asta înseamnă că va crește rolul CD în adoptarea celei mai bune legi posibile, de asta și e decizională. În principiu, Parlamentul și-ar putea termina treaba mîine seară. Dar în cele trei zile de suspendare a legii de urgență/ de alertă vom fi în anomie completă? Nu, vom funcționa în condiții normale, de care n-am avut parte de două luni, sub protecția Constituției… Totul se află în responsabilitatea noastră – ne vom proteja singuri și tot singuri vom avea grijă de cei din jurul nostru. Ar putea fi cele mai frumoase zile din viața noastră, cum ar putea fi și cele mai dramatice. Dar asta depinde de noi, nu de politruci, nu de stat, nu de făcătorii de bine cu anasîna!

De e era nevoie de legea asta acum? Starea de alertă este cuprinsă în legea din 2004? Da, doar că acolo nu este prinsă decît situația actelor de terorism sau amenințarea unor acte de terorism. Înțeleg acum că lighioanele astea chinezești măcar nu sînt teroriști!

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Liviu Antonesei – Jurnal din celulă și ogradă (37). Jumătatea norocoasă a Europei

  1. Virgil Cosma zice:

    Eu mai adaug teoriei tale o convingere personală: noi, cei din Est, am rămas mai apropiați hranei și apei naturale. Cu alte cuvinte, suntem – iată avantaj al sărăciei – mai puțin sofisticați în a mânca alimente nefirești arealului pe care-l ocupăm. Plus cele spuse de tine, fac un tablou convingător.

    Apreciat de 2 persoane

    • Da, ey am pus factorii pentru care s-au făcut deja studii și am adăugat acum ceea ce discutasem cu Val Feyns, dar nu exclus ceea ce spui tu,,,

      Apreciază

    • Virgil zice:

      Cred ca aveti dreptate . Eu am diabet de tip 2 si pe aici prin Canada chiar am probleme in a gasi mancare care sa nu-mi creasca glicemia. Acu 2 ani am fost in romania si am stat la socrii la tara. am stat 2 saptamani Nu mi-am luat medicamentele de glicemie si cand m-am intors in Canada un parametru glicemic care masoara glicemia pe ultimile 3 luni era mai mic decat cele dinainte. Asta pentru ca am mancat pui din curte, lapte si branza de la vaca samd

      Apreciat de 1 persoană

      • Mai ales dacă ai stat la țară, sigur ai mîncat mult mai sănătos.Parametrul ăla se cheamă Hemoglobină Glicată, e cel mai bun pentru controlul glicemiei. Aparatele de testat îți dau rezultate punctuale. Indicatorul ăsta spune toată povestea pe trei luni…

        Apreciază

  2. dragavei zice:

    Stii ce-am remarcat, Liviule? In cele două jurnale de pe blogul tău – de pirit și de celula – ai o atitudine diferită: în primul erai calm, obiectiv, tratind chestiunea parca din exterior de parcă te socoteai doar ghinionist ca i-a casunat aluia pe tine; in ăsta de acum, iei situatia personal, ca pe o jignire anume destinată tie.
    Cred că de la discriminarea pe criteriul vîrstei, ți se trage deși om fi si noi, vîrstnicii, vreo doua milioane dacă nu și mai mulți.
    Astfel că n-avea cum fi cu dedicatie discriminarea aia. Era doar tot o măsură pripită, la-nceput, tîmpita rămînînd, ca mai toate cele proclamate de oamenii aia care nu mai stiu- de-or fi știut vreodată, și ma-ndoiesc serios de asta – să-și folosească propria minte pentru a găsi soluții potrivite pentru noi, nu bune pentru orice colț al lumii doar fiindcă așa a zis OMS.
    Ai motivat înflăcărarea de acum: nu te simți batrin; nu-înțelegi să fii tratat ca unul fara discernamint doar fiindcă ai trecut de 65.
    Ai subliniat permanent că voluntar ai adoptat metodologia de dezinfectare, c-asa ai fi făcut și fără recomandări militare.
    Dar cine te-ar contrazice? Cine ar crede că un intelectual sănătos, de nici 70 de ani, nu e capabil sa-si poarte singur de grija?
    Comitetul ala de urgență? Nu cred. Deși oamenii ăia au o viață grea de 3 luni încoace, sigur n-au avut intenția să jigneasca vîrsta a III-a. Ei doar au plecat după fenta, cum au făcut și cu izolarea, carantina, ca să dea bine in lume. Ba si-au aranjat și chestii, profitînd de puterile lor sporite, arătînd ca-i doare-n cur de noi toti, de țară, de cinstea obrazului.
    Adică, așa sînt ei. Si sînt de ironizat și de băgat in ‘ma-sa, nu-i de ce să ne facem inima rea din cauza lor. Sau e dar tot degeaba fiindca – asa cum ai si spus – a tunat si i-a adunat.
    Nu c-ar trebui să ne-nvatam cu raul ca viermele in hrean – desi nu prea avem incotro; dar macar să nu punem suflet, sa nu ne ofticam cind pe ei ii doare-n cur de toti si de toate, isi urmaresc interesul de a jecmani, neobosit.
    Nu i-am luat în serios, cu amenzile și zadarnicirea lor. Am umblat si-n toiul zilei, și al nopții- ba chiar si-n zori – că a trebui, nu de nebun. Cît despre măștile alea din fil.e cu timpiti, nu le-am folosit decît de forma, unde n-aveam cum face altfel. Nu vreau să jignesc pe nimeni dar e clar că oamenii ceilalti tot asa fac; de unde dracu sa poata plati sutele de masti necesare, si de unde sa si le procure? Cred ca sint miljoane de oameni care poartă aceeasi masca de macar saptamini bune, de nu chiar de luni. Fiindca unul din avantajele Estului e sa stii sa fentezi autoritatile, sa te pliezi pe logica lor de tembeli.
    Povestea unul o chestie din Moscova: luase taxiul și da să pună centura de siguranță. A sărit soferul pe el: Esti nebun, vrei sa ne opreasca Militia? Dacă ne vede cu centuri, crede ca cine stie ce avem de ascuns; ne opreste, ne cotrobaie, si macar o amenda rot iau, ca doar nu m-a oprit degeaba.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu stiu de ce crezi ca pun la inima, pur si simplu cum nu toleram comunismul, nu tolerez nici fascismul, fie el și practicat din prostie. Nici comuniștii nu erau, de altfel, geniali! Așa că aici am o luptă ideologică. Acolo era doar una cu prostia fudulă.. De unde și diferența de ton.

      Apreciază

      • dragavei zice:

        Ar fi de discutat cu fascismul asta, cred că e supraevaluat și folosit în exces
        Eu am tolerat comunismul – folosesc termenul tău desi-i exagerat, de parcă era a la carte să trăiești în comunism ori nu. Drept e că unii au fugit de el, poate că lor să li se potrivească termenul.
        L-am tolerat fiindcă n-am putut sa-mi las copilul de izbeliște.
        Eram la Belgrad, în mai 1978. Colindam orasul, că n-aveam altă treabă pe acolo. Si mi-a dat prin cap: Ce-ar fi să ma duc eu la ambasada franceza, si sa le spun alora ca eram persecutat politic, c-asta era poezia ca sa te ia de suflet.
        Era duminică dupa-masă, m-am dus într-un parc si-am luat o cafea, sa cuget mai bine.
        Era plin de copii, mi-am amintit de fii-mea- cum plîngea de mama focului că pleca tata de acasă pentru cîteva zile. Si-am hotărît să tolerez comunismul, mai ales pe Ceausescu – pe care l-aveam la suflet încă din 1971, cînd cu Tezele de la Mangalia.
        Apoi, mi-am dat seama că n-aveam de tolerat ci de-ndurat; că nu puteam schimba eu regimul cîtă vreme zice Ivan niet.
        Intors acasa, am facut posibila intelegerea ruso-americana: beam Krepkaia și fumam Kent. Ei, a durat ceva pînă s-au înțeles aia dar puteam zice ca eu am pornit procesul? Puteam zice-n gind, cui dracu sa-i fi spus că dibuisem calea căderii comunismului?

        Apreciat de 3 persoane

      • Mie o singură dată mi-a trecut prin cap plecare, dar după căderea comunismului! Eram la Orly, după aproape două luni de bursp la Paris și nu-mi venea nici să mă întorc, nici să rămîn. Așa că m-am amețit bine cu bere dpruită generos de un barman care sosise acolo după Mineriadă. Apoi, m-am suit în avion și de atunci nu am mai avut vreo ezitare din astea, m-am întors mereu fără angoase….

        Apreciat de 2 persoane

  3. ontelusdangabriel zice:

    imnul 237

    Apreciat de 1 persoană

  4. vasilegogea zice:

    „Libertate”, „liberare” – dar, în „porții mici, cu penicilină”!

    Apreciat de 2 persoane

  5. Tot nu reusesc sa pricep cum ai rabdat stoic discursul lui Ficus, chiar daca mai calm si mieros.

    Apreciat de 1 persoană

  6. mihaidg zice:

    Ficusul tau n-a proftat de ocazie sa mai zica ceva de PSD? Altfel, bune pagini de jurnal, la mai mare

    Apreciat de 1 persoană

  7. dragavei zice:

    Prelipceanu e pe post de bou, acolo. Dar sa-l vezi pe CTP, cum se alianță ca cioara-n lat! Ajunse și ăsta guru de aur, da pe goarna aia fioroasă numa’ literă de evanghelie.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.