Rîs post-electoral (2). Bancuri evreiești

Tot ce-i bun ia sfîrșit! Postez acum cel de-al patrulea episod și ultimul din masivul transport de bancuri evreiești primit acum aproape o lună de la Bușdozeristul Furibund. Și o glumă grafică de la Dorel Schor…

La ghicitoare

Soţia lui Moişe vine de la ghicitoare.
– Moişe, ghicitoarea mi-a spus că nu mă mai iubeşti.
– De ce dai bani pe lucruri inutile, eu ţi-aş fi spus asta pe gratis.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Schimbări în căsnicie

D-nul şi d-na Primămcoilici stau la masă. D-na oftează:
– Cât te-ai schimbat… La începutul căsătoriei renunţai la toată
mâncarea şi stăteai de vorbă cu mine… Iar acum…
– Dar şi tu te-ai schimbat, ai devenit o bucătăreasă perfectă…
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
Accidente

Şmil: Săptămâna trecută neveste-mii i-a intrat în ochi un fir de nisip
şi a trebuit să meargă la doctor. M-a costat două sute de şekeli.
Haim: Asta nu-i nimic. Săptămâna trecută neveste-mii i-a trecut prin
faţa ochilor o vitrină cu o haină de blană şi m-a costat două mii de
şekeli.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
O fi ştiind doamna ceva?

Doamna Şmilovici îşi atârna rufele pe frânghie, când clevetitoarea ei
vecină s-a apropiat de ea şi i-a spus:
– Îmi pare rău că trebuie să ţi-o spun, dar gurile rele susţin că
soţul dumitale se ţine după fete. La vârsta lui! Are şaizeci şi cinci
de ani, nu-i aşa?
– Da, are şaizeci şi cinci de ani. Ei şi ce dacă aleargă după fete? Şi
câinii aleargă după maşini. Şi când prind câte una, parcă pot să
şofeze?
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
Banii

Moşe, un tip vesel de felul lui, părea în dimineaţa aceea mohorât şi supărat.
„Ce-i cu tine”, îl întrebă Şloime, „ai necazuri?”
„Nevastă-mea”, se plânse Moşe. „Toată ziua îmi cere banii”.
„Dar pentru ce îi trebuie atâţia bani?” – se miră Şloime.
„De unde să ştiu”, răspunse Moşe. „Până acum nu i-am dat nici un şfanţ”.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Costumul

Iankel îi vinde lui Iossel un rând de haine pentru fiul său.
-Calitatea întâi? Întreabă Iossel.
-Lână pură, marfă solidă, fără moarte…
Plouă de trei săptămâni. Îi vede Iankel pe cei doi îndreptându-se spre
magazinul său, şi, tragedie, pantalonii de abia îi ajung băiatului
până la gleznă, vestonul cu chiu cu vai îi acoperă mijlocul… dar
Iankel nu-şi pierde cumpătul:
– Hei, îl strigă el pe Iossel, să nu-i fie de deochi lui fiu-tău, ce a
putut să crească în astea trei săptămâni!
–––––––––––––––––––––––––––
Noroc la cărţi…

– Îngrozitor ce ghinion poate să aibă Cohen. Ieri seară şi-a pierdut
toţi banii la cărţi. Până la urmă a mizat-o şi pe nevastă-sa.
-Şi?
– Nenorocitul a câştigat.
––––––––––––––––––––––––––––––––-
Datoria

Iossel şi Smil sunt la bancă tocmai în momentul în care o bandă irupe
în sala de aşteptare şi îi pune pe toţi să stea cu mâinile sus şi
încep să adune banii. După ce termină cu casele de bani, încep să
scoată banii din buzunarele clienţilor. Iossel i se adresează celui ce
pare să fie şeful bandiţilor:
-Aş putea să-mi las jos mâna? Ştiţi, eu am reumatism….
Banditul, care îşi dă seama că Iossel nu e periculos, şi – la urma
urmelor – este şi el om, îi permite. După care Iossel îşi băgă repede
mâna în buzunar, scoate de acolo o mie de franci şi îi întinde lui
Smil:
– Ţine-i, ţi-i datoram, şi mă gândeam că era cazul să ţi-i restitui…
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Invers

Şmuel este în proces cu Şelbaum şi îi vine ideea să-i trimită un cadou
judecătorului, dar avocatul său încerca să-l descurajeze s-o facă:
– Ar fi ultima prostie; voi pierde, cu siguranţă, procesul şi rişti să
fii urmărit pentru încercare de corupţie…
Procesul se desfăşoară şi Şmuel îl câştigă. Avocatul său, încântat de
sine şi sigur că elocvenţa sa i-a adus victoria, îi spune lui Şmuel:
– Ei bine, eşti mulţumit? Nu-i aşa că am avut dreptate să te sfătuiesc
să nu cumva să-i trimiţi judecătorului un cadou?
-Dar i l-am trimis…
-Cum? Ai făcut-o, totuşi…?
– Da, numai că am pus cartea de vizită a lui Şelbaum…
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
Epitaf pe o piatră de mormânt
– Raşela, acum crezi că eram bolnav?
–––––––––––––––––––––––––––––––––-