Carlo Cipolla – Legile prostiei


 

cipolla

 

Am mai postat acest text acum vreun an de zile și a avut, pe bună dreptate, succes. Acum, mi-a revenit textul de la Dl Dumitru Ion și m-am gîndit că e foarte nimerit să-l reiau – în fond, prostia este eternă, iar vigilența noastră ar trebui să nu fie nici măcar o clipă slăbită, nici măcar față de prostia din noi, cu care sîntem îndeobște mai îngăduitori. De data aceasta, voi posta și linkul către articolul dfin Wikipedia, dedicat acestui remarcabil economist și gînditor italian… De fapt, linkurile către ediția engleză, dar și către cea italiană.

https://en.wikipedia.org/wiki/Carlo_M._Cipolla

https://it.wikipedia.org/wiki/Carlo_M._Cipolla

 

Legile prostiei – Carlo Cipolla

Un articol incitant al unui economist cunoscut, despre cât de periculoși pot fi proștii și dacă poți să lupți cu ei.
Italianull Carlo Cipolla (istoric și economist) a argumentat foarte bine natura prostiei. Anii lungi de cercetări, l-au ajutat să formuleze cinci legi universale, funcționabile în orice societate. S-a dovedit că prostia în sine este cu mult mai periculoasă decât ne-am obișnuit noi să credem.

  Prima lege a prostiei – Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.
Sună ca o banalitate și un snobism șters, dar viața ne dovedește contrariul. Oricât de mult nu ați aprecia pe cineva, vă veți ciocni de următoarea situație: omul care arăta deștept și rational se adeverește a fi un idot nemaiîntâlnit. Proștii apar întotdeauna în cele mai nepotrivite locuri și la cel mai nepotrivit moment, ca să dea toate planurile peste cap.

A doua lege a prostiei – Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale.
Ani de observări și experimente m-au adus la concluzia că oamenii nu sunt deopotrivă: unii sunt proști, alții nu, și acestă calitate este de la natură și nu depinde de factorii culturali. Omul este prost așa cum este roșcat sau are grupa I de sânge. Așa s-a născut – după voința Celui de Sus, dacă vreți.
Educația nu are nimic în comun cu probabilitatea de a avea un anumit număr de proști în societate.         Acest lucru a fost dovedit de nenumărate experimente în universități, pe cinci categorii: studenți, lucrători de birou, personal de serviciu, personal din administrație și profesori. Când am analizat grupul personalului slab calificat, numărul proștilor s-a dovedit a fi mai mare, ceea ce mă și așteptam (Prima lege) și dădeam vina pe condiția socială, sărăcie, izolare, educație insuficientă. Dar, mergând mai departe pe scara socială, același raport l-am văzut printre lucrătorii cu muncă de birou și studenți.
Și mai impresionant a fost să se constate aceleași cifre și printre profesori – nu contează că am luat profesori din provincie sau din universități: același procentaj dintre profesori s-au dovedit a fi proști. Am fost atât de uimit de rezultate, încât am hotărât să fac experimentul și pe elita intelectuală, a laureaților premiilor Nobel. Rezultatul a confirmat super-puterea naturii: același număr de laureați au fost proști.
Ideea pe care o lansează legea a doua este greu de acceptat, dar numeroasele experimente confirmă că avem dreptate. Feministele susțin legea a doua, pentru că aceasta spune că proaste printre femei sunt tot atâtea cât și printre bărbați. Locuitorii țărilor din lumea a treia se consolează cu faptul că țările dezvoltate nu sunt chiar atât de dezvoltate. Concluziile legii a doua sperie: vă veți integra în înalta societate britanică sau vă veți muta în Polinezia, împrietenindu-vă cu vânătorii de capete locali; vă veți închide în mănăstire sau vă veți petrece restul vieții în cazinouri, în prezenta unor femei decăzute – oriunde veți fi nevoit să vă ciocniți de același număr de idioți, care (Prima lege) vă va depăși așteptările.

Legea a treia a prostiei – Prostul este acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii actantului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el.
Legea a treia presupune că toți oamenii se împart în 4 grupuri: naivi (N), deștepți (D), infractori (I) și proști (P).
Dacă Vasile acționează în așa fel încât suportă pierderi, dar îi aduce beneficii lui Petru, atunci el face parte din categoria naivilor (Zona N). Dacă Vasile face ceva care îi aduce beneficii și lui, și lui Petru este deștept, pentru că a acționat deștept (Zona D). Dacă acțiunile lui Vasile îi aduc beneficii numai lui insusi, iar Petru are de suferit de pe urma lor, atunci Vasile este infractor. Și, în final, dacă Vasile se află în Zona P, sunt pierderi de ambele părți.
Nu e greu de imaginat amploarea daunelor pe care le pot provoca proștii, nimerind la conducere și având autoritate politică și socială.
Dar, trebuie specificat ce anume îl face pe un prost periculos.
Oamenii proști sunt periculoși pentru că oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportament irațional. Un om deștept poate să înțeleagă logica infractorului, pentru că infractorul este rațional – el pur și simplu vrea să primească cat mai mult câștig, cu toate că nu este suficient de deștept ca să câștige singur. Infractorul este previzibil, de aceea poți face sistem de apărare.
Să prognozezi acțiunile unui prost nu poți; el îți va face rău fără vreun motiv, fără scop, fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Nu aveți tehnici de a anticipa atacul lui. Într-o confruntare cu un prost, cel deștept se lasă pe mâna prostului, o ființă întâmplătoare, cu reguli neînțelese de deștepti.
Atacul prostului, de obicei, te ia prin surprindere. Chiar și atunci când atacul este evident, ți-e greu să te aperi de el, pentru că nu are o structură rațională. Despre asta a scris Schiller: “Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși.”

A patra lege a prostiei – Deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor.
Să fii deștept și să uiți că ai de-a face cu un prost, în orice moment al zilei, în orice loc și în orice circumstanțe înseamnă să comiți o eroare care te va costa foarte scump.
Naivii din zona N nu pot recunoaște de obicei pericolul proștilor din zona P, ceea ce nu e de mirare. E de mirare faptul că proștii sunt subestimați și de deștepți, și de infractori. În prezența unui prost, ei se relaxează și se bucură de superioritatea lor intelectuală, în loc să se concentreze și să ducă pierderile la minimum atunci când prostul va trăzni ceva.
Un stereotip răspândit – că prostul își dăunează doar lui însuși. Nu. Nu trebuie să confunzi proștii cu naivii neajutorați. Niciodată nu faceți alianță cu proștii, imaginându-vă că-i puteți folosi pentru propriiile beneficii – dacă veți face așa, pesemne că nu înțelegeți natura prostiei. În acest fel, le oferiți proștilor un câmp pe care pot să facă tot ce vor și să aducă daune mari.

A cincea legea a prostiei – Prostul este cel mai periculos tip de personalitate.
Prostul e mai periculos decât infractorul. Rezultatele acțiunilor unui infractor perfect – o simplă trecere a bunurilor materiale de la un om la altul. Societății nu-i este nici mai cald, nici mai frig de la asta. Dacă toți membrii acestei societăți ar fi fost infractori ideali, ea ar fi putrezit încet, dar nu ar fi fost o catastrofă. Întreg sistemul ar fi fost redus la transferul de bogăție în favoarea celor care acționează de dragul acesteia și, luând în considerare că toți ar fi fost infractori, sistemul s-ar fi bucurat de stabilitate. Acest lucru poate fi ușor observat la țările unde conducerea este coruptă, iar cetățenii mereu încalcă legile.
Atunci când în scenă intră proștii, tabloul se schimbă. Ei aduc pagube, fără a avea beneficii. Bogăția este distrusă, societatea trăiește în sărăcie.

Istoria ne arată că, în orice perioadă, țara progresează atunci când la conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți, care să rețină proștii activi și să nu le permită să distrugă ceea ce au creat deștepții.
Într-o țară în regres, proștii sunt la fel de mulți, dar la conducere observăm o creștere a numărului de infractori proști printre ceilalți cetățeni – naivi prostuți. Această schimbare cu siguranță crește urmările distructive ale acțiunilor proștilor și toată țara se duce de râpă.

 

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Carlo Cipolla – Legile prostiei

  1. Vasilica Ilie zice:

    Îmi aduc aminte că atunci când aţi postat textul, m-a inspirat şi am scris şi o schiţă umoristică:

    Vasile şi păcatele

    Vasile moare la o vârstă când tocmai devenise bunic şi se bucura de o viaţă frumoasă şi îmbelşugată alături de vrednica şi credincioasa lui soţie. Jale mare în familia numeroasă! Ce e drept, Vasile a fost un om onest, bun familist, şi-a iubit nevasta cu care a avut cinci copii: trei fete şi doi băieţi, toţi la casele lor, acum. De asemenea, a fost un om foarte chibzuit şi un bun inginer specialist în secţia de turnătorie a uzinei Vulcan. La vreo câţiva ani după revoluţie uzina s-a desfiinţat, şi, fiindcă deţinea un teren primit de la stat şi-a construit o casă frumoasă iar copiii au învăţat carte şi toţi au ajuns bine. Mai avea câţiva ani până la pensie şi îşi deschisese un service auto cu unul din fii (chiar lângă casă, având destul teren). Avea şi o anexă, separată, a unei spălătorii de maşini, la stradă. El se ocupa de spălătorie, fiul de service-ul auto. Afacerile mergeau înfloritor…
    *
    După ce a fost îngropat, sufletul lui a ajuns în faţa lui Dumnezeu pentru a fi judecat după faptele făcute pe pământ şi apoi repartizat în Rai sau în Iad. El se considera un om deştept, astfel că, ajungând în faţa lui Dumnezeu, smerit, îi puse o întrebare:
    – Doamne, am o nedumerire şi vreau să o lămuresc în faţa Ta, numai Tu ştii Adevărul Absolut.
    – Spune, fiule!
    – Ştiu că deşi ne-ai creat după chipul şi asemănarea Ta, în realitate, nu toţi suntem la fel nici fizic, nici în modul de a gândi.
    – Sigur, gândeşti ca un om înţelept şi un om înţelept este şi deştept.
    Vasile nu-şi mai încăpea în suflet (că piele de unde, dacă a fost înhumat!?) de bucurie că Dumnezeu a observat că este un suflet deştept.
    – Şi atunci, Doamne, dacă eu am fost deştept pe pământ şi am făcut-o pe prostul în faţa deştepţilor, am făcut păcate?
    – Cum adică?
    – Să presupunem că toți oamenii se împart în 4 grupuri: naivi (N), deștepți (D), infractori (I) și proști (P). Vă aduc la cunoştinţă că nu eu am făcut ceastă împărţire şi explicaţiile de rigoare, ci le reproduc după eseul cunoscutului scriitor de pe pământ, Liviu Antonesei, intitulat „Invitat Carlo Cipolla – Legile prostiei sau Prostia (va) conduce lumea…”
    Să explic mai clar:
    “Dacă Vasile acționează în așa fel încât suportă pierderi, dar îi aduce beneficii lui Petru, atunci el face parte din categoria naivilor (Zona N). Dacă Vasile face ceva ce îi aduce beneficii și lui, și lui Petru este deștept, pentru că a acționat deștept (Zona D). Dacă acțiunile lui Vasile îi aduc beneficii numai lui insuşi, iar Petru are de suferit de pe urma lor, atunci Vasile este infractor. (I) Și, în final, dacă Vasile se află în Zona P, sunt pierderi de ambele părți.”
    – Bună împărţire. Aşa, şi?
    – Dacă eu am avut pe pământ carnet de revoluţionar de pe urma revoluţiei din decembrie şi nu am participat la revoluţie, dar cu un martor mincinos, care se numeşte Petru, am obţinut carnetul, cum mă consideraţi că sunt?
    Se gândeşte Dumnezeu ce se gândeşte, şi, conform grupurilor de oameni pomeniţi de Vasile, zise:
    – Păi, te-aş băga la categoria “I”, adică, la infractori, pentru că Petru este un martor mincinos şi a suferit de pe urma ta, bănuiesc.
    – Doamne, vă grăbiţi să mă categorisiţi aşa pentru că şi Petru a avut avantaje de pe urma mărturiei mincinoase. Pentru a depune aceste mărturii eu i-am promis că îl răsplătesc, şi după ce am devenit revoluţionar cu patalama la mână, l-am răsplătit cu avantaje materiale.
    – Aha, şi acum vreţi să spuneţi că faceţi parte din categoria D, adică deştepţi.
    – Da, amândoi. Dar trebuie să vă mai mărturisesc ceva: avantajele materiale (teren, casă şi bani) le-am primit de la statul român. Aşa că, eu am avut avantaje de pe urma acestora şi statul a pierdut.
    – Dacă mă gândesc bine, statul face parte din categoria naivilor (N)?
    – Cam aşa ceva, Doamne! Am păcătuit rău?
    – Măi, Vasile, tu-mi încurci toate iţele! Lasă-mi răgaz câteva zile să mă gândesc dacă o să te opresc în Rai sau te trimit în Iad.
    După câteva zile, Vasile, în drum spre Dumnezeu, după câteva “ocheade” prin Rai, o întâlneşte pe Crinuţa pe care a iubit-o în tinereţe. Raiul era ceva feeric: multă verdeaţă, linişte, muzică, fluturi, flori, albine, ce mai, o fericire! Murise cu un an mai devreme şi arăta foarte bine. Lui Vasile i se “scurgeau”ochii după ea. Crinuţa era atât de frumoasă! “M-o fi iertat?” se întreba Vasile. Dar nici nu termină gândul că sufletul Crinuţei se şi arătă în faţa lui.
    – Ce faci Vasile aici?
    – Iaca, merg la Judecata de Apoi!
    – Mă mai ţii minte? Eu te-am iertat!
    – Sigur, îmi aduc aminte de tine! Chiar mi-aş dori să petrecem timpul în Rai! Depinde numai de Dumnezeu!
    – Ok! Îţi doresc mult succes!
    Vasile îşi aminti, cum, în tinereţe a ademenit-o pe Crinuţa, a profitat de ea, spunându-i că o iubeşte şi o ia în căsătorie, apoi a abandonat-o pentru alta. Avea mustrări de conştiinţă şi nu ştia cum să-i spună lui Dumnezeu de acest păcat pe care îl uitase la prima întâlnire.
    – Doamne, mai am un păcat!
    – Care este, Vasile?
    – Doamne, am păcătuit cât am fost tânăr! Mi-am bătut joc de o fată, fecioară!
    – Vasile, te înţeleg, dar, pentru început, te trimit în Iad să îţi dai seama de greşelile tale şi după un timp te primesc în Rai ţinând cont că ai fost un om deştept, conştiincios şi fidel familiei..
    Spăşit, Vasile fu luat pe sus de un slujitor al lui Dumnezeu şi dus în Iad. Trece un an, trec doi, mai mulţi. Nici o veste de la Vasile. Peste ceva timp, Dumnezeu află că Vasile, conştiincios ca şi pe pământ, revoluţionează Iadul. Se apucă să facă proiecte, a muncit zi şi noapte să aducă îmbunătăţiri traiului din Iad. Toate invenţiile lui au făcut ca toţi păcătoşii să trăiască fericiţi şi în armonie.
    Când Dumnezeu îşi dădu seama că Vasile l-a uitat, puse mâna pe telefon şi îl ceru pe Vasile la telefon:
    – Vasile, te aştept în Rai, cu multă dragoste!
    – Doamne, după toate invenţiile mele din Iad, înregistrate la OSIM, cu părere de rău, te refuz.

    Apreciat de 1 persoană

  2. mihaidg zice:

    Am vazut ca si Liviu Drugus are un serial despre prosti. Le monde din seara asta are un supliment medical dedicat unor descoperiri recente privind efectele saraciei asupra dezvoltarii intelectuale sau mai precis asupra cortexului, neuronilor… Prefer o asemenea perspectiva celei a desteptilor. La cite prostii fac oamenii destepti, proshtii au cel putin o scuza.

    Apreciat de 1 persoană

    • Păi, pe mine prostia m-a preocupat inca de pe vremea Serilor Dialog, In rest, marile prostii nici nu pot fi facute de prosti, ei pot face prostioare, ci de cei destepti. Cam din motivul ăsta o carte de eseuri de-a mea se chema O prostie a lui Platon…

      Apreciază

  3. Pingback: Despre universul etern al prostiei – Sindicatele Naționale SINPEN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s