Antonio Damasio – De ce este arta crucială pentru înțelegerea minții


th

Am mai văzut cîndva interviul acesta, probabil chiar la apariție, și l-am postat pe Facebook, unde mai bîntuiam pe atunci. Profit de faptul că l-am primit din nou – mulțumiri Dnei Mihaela Georgescu – și îl postez din nou. Pe de o parte, a rămas la fel de actual, pe de altă parte, acum am un public mai restrîns și mai calificat, autosectat, decît atunci cînd mă frecventau vreo 5000 de „prieteni”! Mi-am dat seama de acest lucru cu mai multe ocazii, ultima oară cînd am postat filmul, apoi și textul conferinței de la Craiova – Cum produce mintea opere. Dacă aș fi acum un tînăr pe cale de a-și alege o rută profesională, fără îndoială că aceasta m-ar îndrepta spre domeniul complicat și fascinant al neuroștiințelor…

http://www.huffingtonpost.com/2014/07/22/art-human-mind_n_5569280.html

Mai multe despre AD aici…

https://search.yahoo.com/search?fr=mcafee&type=C210US1377D20170608&p=Antonio+Damasio

Publicat în Fără categorie | 4 comentarii

Rîdem, e w end (5). Nu multe, dar bune!


De la prietenul meu arhitectul care își păstrează mereu anonimatul! Cu un desen „miraculos” de la scriitorul Cezar Straton…

tamiie

Examen la fizică, subiectul: fenomenul ionizării. La sfârşitul examenului, o blondă o întreabă pe colega ei de bancă din timpul examenului:

– Tu ai ştiut?
– Perfect! răspunde aceasta.
– Să-ţi dea Dumnezeu sănătate, zice blonda, înseamnă că am ştiut şi eu, pentru că am copiat cuvânt cu cuvânt de la tine.
Enervată şi îngrijorată, bruneta care ştiuse îi spune blondei:
– Cum ai putut face una ca asta, acum o să ne prindă şi o să ne pice pe amândouă!
– Fii serioasă, îi răspunde blonda care copiase, n-o să se prindă nimeni, pentru că am mai schimbat şi eu pe ici, pe colo. De exemplu, unde tu ai pus Ion, eu am pus Gheorghe!

Un tip vinde câinele. Cumpărătorul întreabă:
– Sănătos?
– Sănătos!
– Inteligent?
– Inteligent!
– Credincios?
– Cel mai credincios – a cincea oară îl vând.

– Şefu, mi s-a rupt lopata, ce să fac?
– Sprijină-te şi tu de betonieră, că nu mai avem lopeţi!

Soacra la discuţii cu ginerele:
– Costele, tu crezi că există viaţă după moarte?
– După a ta, sigur!

 

 

Aseară, nevastă-mea a lăsat un bilet pe frigider:

„Nu mai merge! Nu mai suport! Plec la mama!”.

Dom’le, nebune sunt muierile astea!

Am deschis frigiderul şi mergea perfect!

Pilotul:
– Doamnelor şi domnilor, tocmai am atins viteza de croazieră de 900 km/oră…
Şi apoi completează:
– Numai de decolat nu am reuşit încă…

– Dragă, ai nişte degete lungi şi frumoase, cânţi la pian?
– Nu, spăl eprubete.

 

 

– Mămico, dă-mi şi mie voie să înot în bazinul acela mare.
– Nu se poate, apa e foarte adâncă, e periculos.
– Dar tata de ce are voie?
– Tata e asigurat.

Înainte de nuntă te gândeşti că mai bună decât ea nu există.

Înainte de divorţ te gândeşti că mai rea decât ea nu există…

Şi de fiecare dată greşeşti!

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe o clădire din Londra a fost lipit următorul afiş:

“Înrolaţi-vă în armată la paraşutişti.

În ziua de azi e mai periculos să traversezi strada decât să te arunci cu paraşuta.”
Sub afiş cineva adăugase:

“Mi-ar plăcea să mă înrolez, dar biroul de recrutări e de cealaltă parte a străzii.”

Bursa este acel loc în care dimineaţa se întâlnesc două categorii de oameni:

cei care au experienţă şi cei care au bani.

Până seara, fiecare grup ia locul celuilalt şi pleacă acasă.

Sfântul Petru: Doamne, a venit un grup de atei la Tine.
Dumnezeu: Spune-le că nu exist.

 

 

O femeie, inginer de sistem, instala un calculator intr-o retea pentru  un
coleg de serviciu. Cand a venit randul setarii parolelor eal-a  intrebat
ce parola vrea sa folosesca pentru logare. Vrand sa o
intimideze, tipul i-a spus „penis”. Fara sa clipeasca, aceasta
i-a  introdus parola dorita, a reintrodus-o pentruconfirmare, dupa
care  era sa se prabuseasca de ras in fata monitorului.
Curios, tipul ise  uita peste umar si vede raspunsul calculatorului:
PASSWORD REJECTED…NOT LONG ENOUGH.

( Parola respinsă….nu este destul de lungă).

 

 

 

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Liviu Antonesei – Pămînt și ape. O viziune


Apar uneori rime în poeziile mele, sau aliterații? Așa este, dar nu e ceva premeditat, așa vin ele de capul lor, cînd se scrie o poezie sau alta. La culegerea ciornei pe computer, se întîmplă să le las sau să le elimin, să mai caut vreuna din motive, să spunem, de simetrie. Dar n-aș putea spune de ce se întîmplă într-un fel sau altul. N-aș putea învăța pe nimeni să scrie poezii!

20170625_182010

 

Pămînt și ape. O viziune

 

 

Cuvîntul depărtare e cald și umed

ca o placentă în care mai ai de stat sau

ca apa mărilor sudului în iulie, august –

cînd spui distanță vezi un fel de prăpastie

cenușie, albastru-cenușie, cu luciri metalice.

În depărtare întrevezi cuiburi de pescăruși,

smochini răsuciți și plini de rod, măslini,

rodii, roșcovi zîmbitori. Și pămîntul acela

alungit, parcă întins de la capete,

greu plutind între cele două mări…

Și nu, acum nu este insula! E cuvîntul acela,

născut din consistența sa vaporoasă,

cu sprijinul unui prefix aproape obscen.

 

Și acolo mereu m-am simțit stingher

și n-am jucat scena balconului, deși

de izvorul piesei eram mult mai aproape.

Și tot între ape, și tot între ape!

 

Cineva va veni din depărtare,

cuvîntul se va topi, de n-ar fi fost,

simbioză ciudată peste timp, peste ape,

care nu are, care are poate vreun rost,,,

 

Un rost, cu depărtarea în plexul solar,

unde credeau ei că e casa sufletului,

un sens închis în carne palpită

în melopee, în cînturile vechi,

care mereu vin cîte două,

din harpe, flaute, din naiul lui Pan

care plutește pe molcome valuri…

 

Și ne du pre noi în ispită!

 

 

22 Iulie 2017, în Iași

Publicat în Fără categorie | 15 comentarii

Rîdem, e w end (4). Reîntoarse…


…după ce au trecut oceanul pînă în California! Cu mulțumiri Dnei Juleitta Mihai. De asemenea, mulțumiri profesorului Septimiu Chelcea, pentru această poză care dovedește atît de elocvent teoria evoluționistă!

maimute

Intr-un magazin de carti un copil intreaba vanzatoarea:
– Aveti caiete in cerculet?.
– Nu.
– Dar lipici pentru clasa intai?
– Nu.
Un cumparator ce astepta in rand:
– Baiete, du-te si nu mai incurca lumea pe aici.
Baiatul pleaca. Cumparatorul spune:
– Dati-mi, va rog, globul Romaniei.
 

Soldat, tu nu ma auzi?
– Nu, domnule capitan.
– Cum ma nu ma auzi ca doar eu ma uit la tine.
 

Principalul rol al degetului mic de la picior este sa te asiguri ca toata mobila din casa este la locul ei.
 

O blonda la volan. La radio se aude:
-Ascultati Europa FM.
Blonda:
-Doamne, de unde stiu astia totul?
 

Un betiv se aseaza langa un felinar. Alt betiv aratand spre felinar, il intreaba:
-Ce-i asta,luna sau soarele?
-Nu stiu domnule,ca eu nu-s de prin partea locului.
 

In vestul indepartat, la mijloc de secol XIX, un pistolar beat intra intr-o carciuma, scoate pistoalele, se indreapta spre bar, priveste barmanul si spune:
– Daca misti, esti mort!
Barmanul, scarbit de viata, raspunde:
– Esti idiot, daca misc sunt viu…

 

 

Astazi am reusit sa ard 5000 de calorii… pacat si de cratita, ca a ars si ea.

 

 

Un avion se prabuseste intr-un cimitir. Politistii recupereaza 3000 de victime…

 

 

O planeta trecea pe langa planeta Pamant si o intreaba:

-Ce mai faci, soro? Nu te-am vazut de mult!

La care Pamantul zice:

-Nu prea bine, stii am Homo Sapiens…..

La care cealalta zice:

-Nu te ingrijora, o sa treaca….

 

 

Pentru ca memoria e de genul feminin, ma mai inseala uneori.

 

 

Pe un gard, în loc să scrie “Câine rău”, scria: “Există viaţă după moarte? Sari acest gard şi vei afla!”

 

 

Chuck Norris a făcut un Happy Meal să plângă.

 

 

I: Cum conving o fata sa fac sex cu ea?
R: Daca afli vreodata, xxxxxxxx@yahoo.com

 

 

I: De ce strange prezervativul?
R: Bine ca esti tu smecher

 

 

Semn rau: sa mergi noaptea in padure, in portbagajul unei masini.

 

 

Stiti varianta scurta de la SCRISOAREA 3?
– Tu esti Mircea ?
– Nu.

 

 

Pesimistul: – Femeile din barul asta sunt niste stricate.
Optimistul: – Asa sper si eu…

 

 

O doamna si-a pierdut poseta in agitatia de la cumparaturi. A fost gasita de catre un baietel cinstit, care i-a returnat-o. Uitandu-se in poseta, doamna a observat:
– Hmmm,… cand mi-am pierdut poseta aveam o bancnota de 100 de lei. Acum am 10 bancnote de 10 lei.
Baietelul a raspuns repede:
– Aveti dreptate doamna. Ultima data cand am gasit poseta unei doamne, nu avea maruntis pentru rasplata.

 

 

Cafeaua este o bautura magica.
O multime de copii au aparut pe lume numai dupa expresia: „Iesi la o cafea?”

 

 

– Azi mi-am luat husa pentru iphone!
– Dar tu nu ai iphone!!
– Eu iti spun tie ceva cand iti cumperi sutien?

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Rîdem, e w end! (3). Diverse, excelente!


Cu mulțumiri scriitorului Constantin Arcu, iar pentru ilustrația – de Alfredo Martireno, Cuba – profesorului Septimiul Chelcea. Da, un act de genrozitate nepopularizat, ce sens ar avea?!

alfredo martirena CUBA

M-a sunat un criminal si mi-a zis:

– Am rapit-o pe sotia dumneavoastra, iar acum o tinem ostatica. 50 000 de euro, sau n-o s-o mai vedeti niciodata!

– Bine, accept, i-am raspuns. Cand pot veni sa-mi dati banii?

 

 

Stau la bar in localul meu preferat. Deodata, intra pe usa cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata. Ma gandesc cum sa intru cu ea in vorba si comand o sticla de sampanie. Trimit chelnerul la masa ei, cu sticla si un biletel pe care ii scriu daca doreste sa bem sampania impreuna. Ea citeste biletelul si imi zambeste – ce frumoasa e ! – scrie ceva si imi trimite mesajul ei prin chelner.
Pe bilet sta scris: „Onorate Domn, daca as bea cu dvs. din aceasta sticla, ar trebui ca in garajul dvs. sa existe cel putin un Mercedes, pe contul dvs. cel putin un milion de euro, in pantalonii dvs. ar trebui sa fie 17 cm, iar o vila in Insulele Canare ar fi deasemenea de dorit.”
Citesc (?!), OK, si, ca un om educat si de caracter, ii scriu inapoi putin suparat: „Draga Doamna, in garajul meu se afla un Ferrari, un Porsche si un Mercedes, pe fiecare din cele 8 conturi ale mele se gasesc cate 2 milioane de euro, am case de vacante in Bali, Florida si Elvetia, insa niciodata – nici pentru cea mai frumoasa femeie din lume – nu mi-as taia 6 cm… Va rog, deci, trimiteti-mi sticla de sampanie inapoi! ”

 

 

– Parinte, recunosc, am incalcat sfaturile parintesti. Tata mi-a interzis sa mă duc la acea casă de desfrîu, dar eu nu am putut rezista şi i-am trecut pragul.

– Urît, fiule, urît! Şi, desigur, ai văzut acolo ce nu trebuia să vezi…

– Da, părinte… În primul rînd, l-am văzut pe tata!

 

Mergea un arab prin desert. Inaintea sa – sotia. Se intanesc cu un alt arab care il intreaba:
– Mahmud, de ce ii permiti unei femei sa mearga inaintea ta, doar in lege scrie ca femeia trebuie sa mearga DUPA barbat?
Mahmud raspunde:
– Scumpule, cand se scriau legile, drumurile nu erau minate…

 

 

– Domnişoară, îşi întreabă şeful secretara, ce faceţi, de obicei, duminica?
– Mai nimic, răspunse secretara.
– Atunci, aş vrea să vă amintesc că azi nu este duminică!

 

 

O profesoara a cerut clasei sale de elevi sa isi intrebe, fiecare, parintii care este cea mai relevanta poveste a familiei sale si care are o morala la sfarsit, urmand ca a doua zi fiecare dintre ei sa spuna povestea in clasa. A doua zi, in ora respectiva, Cristian a dat urmatorul exemplu:
– Tatal meu este fermier si crestem gaini. Intr-o zi, am mers la piata cu o gramada de oua asezate intr-un cos de nuiele impletite, cos asezat pe scaunul din fata al camionului. La un moment dat, camionul a lovit o groapa, iar cosul a cazut de pe scaun si toate ouale s-au spart. Morala povestirii este sa nu iti pui niciodata toate ouale intr-un singur cos.
– Foarte bine, spuse profesoara.
Urmatoarea a fost Maria, care incepuse sa povesteasca:

– Si noi suntem fermieri. Aveam 20 de oua care trebuiau sa fie clocite, dar numai 10 puisori au iesit. Morala: Sa nu iti numeri gainile inainte de a fi clocite ouale.

– Foarte bine, replica din nou profesoara, multumita de ce auzise pana aici.

Urmatorul a fost Horia, care a inceput si el povestea sa:

– Tatal meu mi-a povestit despre matusa Ana. Matusa Ana era inginer de aviatie in razboi, iar avionul ei a fost lovit. A trebuit sa aterizeze fortat pe teritoriul inamic si tot ce avea la ea era o sticla de palinca, o pusca si o sabie. A baut toata palinca pentru a se pregati, apoi a aterizat in mijlocul a 100 de soldati inamici. Ea a omorat 70 dintre ei cu mitraliera, pana s-au terminat gloantele. Apoi a mai omorat 20 cu sabia, pana lama s-a tocit. Pe ultimii 10, i-a omorat cu mainile goale.

– Dumnezeule mare, spune profesoara ingrozita, si care ti-a zis tatal tau ca este morala?

– Stai departe de matusa Ana cand e beata!

Un poliţist încearcă sa oprească un automobil. Dar ignorând semnalele, maşina îşi continuă drumul, aşa că poliţistul trage un foc şi îl răneşte pe şofer. După încă o împuşcătură, îl răneşte pe pasagerul din dreapta. Apropiindu-se de automobilul oprit, el strigă:
– Bine că te-ai oprit! A treia oară nu mai trăgeam in aer…

 
Resursele umane de la Pentagon descopera ca in ultima vreme aveau prea multi generali. Se hotaraste ca acelora care vor sa se pensioneze, sa li se acorde pensionare anicipata cu toate facilitatile, plus un bonus special de 5000$ pentru fiecare centimetru al distantei, in linie dreapta, dintre oricare doua puncte de pe corp. Fiecare general avea dreptul sa indice punctele de preferinta.
Primul intra un general de aviatie, foarte suplu, cere sa fie masurat din crestet pana in varful degetelor de la picioare. Avea 1.95m. Pleaca cu un cec de 975.000$.
Al doilea vine un general de infanterie si cere sa fie masurat din varful degetelor de la picioare pana la varful mainilor intinse. 2.55m. Pleaca generalul cu un cec de 1.275.000$.
Intra si al treilea general, un zdrahon batran de la marina. Cand e intrebat cum sa fie masurat, asta zice: “Din varful penisului pana la testicole”. Mustacesc astia de la pensii intre ei, si ii atrag atentia ca generalii anteriori plecasera cu niste cecuri frumusele. Asta nu si nu, ca pe el sa-l masoare cum le-a cerut, ca barbat ca el nu e nimeni.

Ok, intra ofiterul medical sa faca masuratorile, ii cere generalului sa-si dea jos uniforma. Scoate ruleta, o pune pe varful organului si incepe sa masoare.
“Dumnezeule mare!” striga ofiterul. “Unde va sunt testicolele?”
La care, generalu’: “In Vietnam .”

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Liviu Antonesei – Partea ascunsă…


Mă gîndeam la sensul acela din aramică, sitra de-itskaia, dar am spus, în cele din urmă, să nu mai ascund chiar totul! În rest, e de la sine înțeles că habar n-am cum se scrie o poezie! Îmi vine îmn minte o imagine, un cuvînt, o impresie, iau un caiet și ceva se scris și o scriu, apoi o culeg rotunjind-o. După aceea, uneori, fac și eu ca Poe, dar și ca profesorii de literatură, încerc să aflu „ce-a vrut să spună poetul”!

Ei si Marco 1

 

Partea ascunsă

 

 

Nu e greu să scrii o poezie tristă,

e destul să-ți lepezi pieile de zi cu zi

și s-o lași să iasă din carne, din viscere,

din sînge, la suprafață…

 

E ușor să scrii o poezie veselă –

trebuie doar să îmbraci o piele

tatuată în culorile curcubeului

și s-o fluturi pe pagină.

 

E altfel cu poeziile prinse-n

capcanele blînde, aprige, ale melacoliei –

nici îmbrăcat, nici dezbrăcat,

nici călare, nici pe jos,

doar în voalul străveziu

din care se ridică încet, încet,

fără grabă, fără explozie, fără milă,

o blîndă sfîșiere de sine, de tine…

De mine?

 

 

20 – 21 Iulie 2017, în Iași

Publicat în Fără categorie | 10 comentarii

„România literară” și cea mai mare farsă literară a tranziției!


rllog

Nu, nu are rost să mă apuc să povestesc cele două articole. Recomand numai să le citiți în ordinea postării care o rspectă, de altfel, pe cea cronologică! Mai întîi, Un prozator român în subterana literară argentiniană din România literară și apoi Scurta dare de seamă… din Cațavencii.

 

http://www.romlit.ro/un_prozator_romn_n_subterana_literar_argentinian

 

http://www.catavencii.ro/scurta-dare-de-seama-despre-cum-inventat-un-scriitor-si-l-publicat-romania-literara/

 

Publicat în Fără categorie | 13 comentarii