Asta e, rîdem (7). Cu Dorel Schor


Și trei dintre povestiriule sale umoristice atît de așteptate săptămînă după săptămînă. Și o ilustrație de sezon de la Dl Dumitru Ion, chiar acum sosită…

img-20190120-wa0004

 

NERVI DE CARTIER

 

Doamna Gurnişt ieşise teribil de nemulţumită de la coafor pentru că acesta îi scurtase prea mult părul la ceafă.

– Acum cine ştie câte luni o să treacă până o se dreagă ce a stricat neisprăvitul ăsta!

Intră bodogănind în casă şi găsindu-l pe Leopold senin, citind ziarul, îl luă în primire pe nerăsuflate: „Sigur că da… Ziarul şi televizorul! Dumnealui nu are familie, n-are soţie, n-are nimic. Dacă ar trăi mama, săraca, i-aş da dreptate, că doar ea mi-a spus că ce-am găsit la tine…”

– Dar bine, Matilduţa, îndrăzni Leopold. Cu ce-am greşit?

– Mai întrebi, domnule? Altele se cofează la Alexander sau la maestrul francez Henry… Numai eu trebuie să fac economie şi să merg la pârlitul de Jean chiorul. Nu mă scoţi la un restaurant sau la un spectacol, nu mi-am cumpărat o rochie de nu ştiu cât timp… Etc.

Leopold se retrase strategic în afara apartamentului, dar devenise un pachet de nervi. Îl zări pe Boris Glazpapier care era foarte bine dispus.

– Sigur că da, izbucni Leopold. Halal preşedinte de bloc ne-am ales. Iarba se usucă, uşa de la intrare stă fără clanţă şi tu zâmbeşti, încasezi taxa lunară şi eşti mulţumit… Halal!

– O să iau măsuri, spuse moale Boris, zău… ce ţi-a venit?

Leopold se simţi uşurat. In schimb Boris constată că îi creşte tensiunea. Îl văzu pe Şimon Şeinerovici care tocmai venea, fluierând, spre casă.

– Fluieră, fluieră, îl mustră cu severitate. Ţara arde şi baba se piaptănă…Matale parcă n-ai locui în casa asta.

– Dar eu cu ce am greşit? se bâlbâi Şimon. Ce s-a întâmplat?

– Auzi întrebare! strigă Boris furios. Pe luna trecută ai plătit? La muncă voluntară ai fost? Ştii numai să arunci chiştocuri de ţigări pe trepte, dar în ce hal a ajuns un bloc în care locuiesc numai intelectuali nu te interesează…

Boris mai continuă câteva minute cu critica, dar de fapt supărarea îi trecuse.

Trecuse… la Şimon! Acesta îşi aminti că nu a cumpărat iaurt pentru cină, se duse la cel mai apropiat magazin şi de cum intră îl luă în primire pe vânzător:

– Uite la ce preţ a ajuns iaurtul! Şi ce, ăsta e frigider? Te miri că totul se strică..

Băcanului îi dispăru zâmbetul amabil şi căută pe cineva să-şi descarce nervii.

Mă găsi pe mine:

– Vii să cumperi de doi bani, dar vrei să-ţi dau rest de la o sută. Toţi au pretenţii, vor lucruri bune dar să fie gratis dacă se poate. Numai răvăşiţi rafturile, dar cumpăraţi pe dracu…

El tăcu uşurat. Eu, în schimb… Sunt un om calm şi civilizat, dar nici chiar aşa. Unde naiba e coaforul care a pocit-o pe madam Gurnişt?  Unde se trezeşte dumnealui? Las’ că scriu acum o schiţă umoristică să râdă toată lumea de el!

 

 

 

APĂ DE PLOAIE

 

Plouă… Vremea asta mohorâtă, cu norii zdrenţuiţi atârnând pe firele de telegraf, mă indispune teribil. Nu degeaba spunea poetul că, în asemenea condiţii, îl apucă o tristeţe iremediabilă. Fenomenul e absolut general, indispoziţia e totală, să te mai miri că unii scriu versuri, că alţii vor să se sinucidă sau iau o poziţie somnolentă în parlament.

Iată-l de pildă pe Cutare. Îl cunosc numai din vedere, dar ne vedem aşa cam aproape zilnic, de câţiva ani, în staţia de autobuz. Salut, salut, uneori un ce mai faci, vorba aia… Astăzi se observă de la distanţă că e amărât din cauza ploii, că starea vremii îl indispune sută la sută.

– Ce mai faci? îl întreb ca să intru în vorbă.

– Bine…, răspunde el posac.

E clar că nu e bine deloc. Ce poate să fie bine?

– Eşti trist pentru că a pierdut echipa dumitale favorită? tatonez eu terenul, mai mult în glumă.

– Da’ de unde…, am jucat pe treizeci de buletine. Cu echipa mea am mers la sigur şi uite ce figură mi-a făcut… Dar nu-i nimic, trece.

– Ce face doamna? întreb politicos.

– Ah, nu ştii? se miră el. Suntem în divorţ. I-a sucit minţile un agent imobiliar… Cam de şase luni mănânc sandviciuri cu tuna de trei ori pe zi. Nu au absolut nici un gust… Omul se satură, crede-mă.

– Bine că nu ai probleme cu fiscul, îl încurajez eu cu mult tact. Cu fiscul e mult mai complicat decât cu nevasta. Nevastă mai găseşti…

– Cine spune că nu am probleme? pronunţă el rar. Am probleme şi încă cum! Mi-au recalculat o diferenţă care, împreună cu amenda, cu dobânda şi cu conexarea se ridică la de trei ori venitul meu oficial.

– Lasă că te descurci, îl asigur prietenos. Îeşi dumneata din buclucul ăsta. Bine că eşti săntos… Cum spune proverbul? Importantă este sănătatea. Fii matale sănătos, că restul…

– Proverbul spune, este el de acord, numai că uite ce se întâmplă: dimineaţa am nişte dureri de şale că abia mai pot coborâ din pat. La prânz  mă supără stomacul, probabil de la tartinele astea insipide, iar seara mă doare capul şi nu pot să adorm pînă mult după miezul nopţii.

– Ehei, dumneata stai bine, îl asigur eu competent. Am o mătuşă căreia i-a slăbit vederea până într-atât că nu mai poate să-şi facă ordine în hârtiile personale. Şi pe un vecin de-al meu, unul de la etajul patru, l-a pocnit cineva cu o sticlă în cap…Ce ştii dumneata? Sunt cazuri şi cazuri…, n-ai voie să te plângi… în plus…

– În plus am împrumutat nişte bani unui cumnat şi acum nu mi-i mai înapoiază. Nu vrea. Susţine că-l calomniez din cauza divorţului.

– Tipul divorţează?

– Nu el. Eu… El e cumnat din partea ei şi nu mai vrea pur şi simplu să-mi înapoieze banii. Nu mai spun că mi-a dispărut cartea de credit, mi s-a defectat televizorul, mi-au apărut furnici în bucătărie, liftul nu funcţionează, am început să chelesc, mi-au tăiat gazul, am două procese pe rol, sufăr de claustrofobie şi plouă… Plouă!

– Da, domnule, spun eu solidar. Te înţeleg foarte bine… Trebuie să sperăm însă că ploaia va înceta, cerul se va însenina şi temperatura medie va creşte.

– Şi până atunci, vrea el să ştie… Ce mă fac eu până atunci?

– Nu pune la inimă, îl sfătuiesc eu sincer. Nu da atenţie! Fii tare!… Fă-te că plouă!

 

 

 

NU PREA AVEM TIMP

 

Săptămâna trecută am fost la o nuntă. Şi pe cine credeţi că am întâlnit? Pe Manole, prietenul meu din copilărie. Nu-l mai văzusem de aproape un an, Chiar i-am spus-o, îmbrăţişându-l:

– Nu te-am mai văzut de aproape un an de zile. Ce-i cu tine? Pe unde trăieşti? De ce nu dai şi tu măcar un telefon?

– Parcă tu ai dat vreun telefon? mi-a întors-o el amabil. Adevărul este că am fost foarte ocupat anul acesta. În primul rând, poate nu ştii, am lichidat afacerea cu şerveţelele aromate pentru că e mare concurenţa şi m-am lansat în baloane flexibile. Copii sunt cei mai buni clienţi, baloanela alea sunt lunguieţe şi subţiri, poţi să le răsuceşti cum vrei… Şi se sparg! Ha, ha, ha! Afacerea prosperă.

– Orişicât, am acceptat, dar un telefon…

– In al doilea rând, am făcut o excursie de vreo două luni în orientul îndepărtat. Plus că vreo două săptămâni m-am pregătit înainte de asta, m-am documentat adică: geografia, monumentele, ce să îmbrac, ce să cumpăr, chestii din astea, mărunte dar îţi iau o mulţime de timp. Şi tu?

– Eu am fost trei zile la un congres ştiinţific în Honolulu, am mărturisit modest. Aşa că n-am avut timp să-ţi telefonez.

– Trei zile nu sunt două luni, mi-a reproşat Manole.

-Adevărat, am acceptat. Congresul a ţinut trei zile, dar ştii cum se întâmplă, dacă eram acolo am vizitat împrejurimile: Australia. insula Paştelui, Venezuela, Costa Rica şi Luxemburgul. După congres am fost foarte obosit. Până mi-am revenit, înţelegi, numai de telefoane nu mi-a ars…

– Ei, să lăsăm…Dar mai dă un semn de viaţă, fă-mi o vizită cu soţia, mai stăm şi noi de vorbă ca pe vremuri, la o cafea. Adevărul e că orişicât am fi de ocupaţi, pentru un vechi prieten trebuie să găsim timp.

M-am îndreptat spre masa mea şi i-am spus soţiei:

– Am stat acum de vorbă cu Manole. Aş vrea să ne facem timp o dată şi să-l  vizităm.

– Foarte bine, mi-a spus ea, locuieşte departe? În ce oraş?

– Ei, nu prea departe. De fapt, nici nu trebuie să luăm maşina, ajungem în zece minute pe jos. Locuim doar în acelaş oraş…Totul e să găsim timp!

 

Reclame
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Asta e, rîdem (6). Bărbați, femei…


Niște bancuri care, dincolo de umor, au și un fel de poeticitate. Poste pentru că au venit de la un poet, Adrian Alui Gheorghe, căruia îi mulțunesc. Și o ilutrație, la temă, pentru care îi mulțumesc Dlui Dumitru Ion.

facebook_1547419639366

– Ce este fusta ?
– Fusta este o pătură socială care acoperă un organ central, la care pot sa adere toți membrii, cu condiția sa nu traseze sarcini…

***

– Ai slăbit grozav! Ai o dieta noua?
– Da. Legume – cartofi, morcovi, sfecla…
– Le fierbi sau le prăjești?
– Nu, le sap!

***

– Cum ai reușit, domnule, sa intri in șanț?
– Păi, domnule agent, eram sub influenta ființelor psihotrope.
– Vrei sa spui „substanțelor”?
– Nu, nu, eram cu soacră-mea si nevasta in mașina.
***
Cred ca nu reușesc sa va schimb opinia, asa ca voi trece direct la înjurături…

***

– Dragul meu, ma iubești?

– Da.
– Cât ma iubești?…
– Oricât ar părea de ciudat.
***

– Dragul meu, crezi ca pentru aniversarea noastră, un litru de vodcă ajunge?
– Mie, da !
***

– Plouă rău afară, iar nevasta-mea a  plecat fără umbrelă.
– Nu va fie teamă, bănuiesc ca se va adăposti în vreun magazin.
– Tocmai de asta mi-e teamă!
***
Noaptea. Pe o strada întunecată merge o femeie,

iar de ceva timp e urmărită de un bărbat.

Femeia , ajungând la limita răbdării, se întoarce si întreabă:
– Domnule, de ce mă urmăriți?
– Acum că v-am văzut fața îmi pun si eu aceeași întrebare.
***
In drum spre teatru
– Ionele, ce ne facem, ți-ai uitat proteza acasă.
– Nu-ți face griji, draga, ca la Shakespeare și-asa nu se râde.
***
– Tati, ce este o ciocănitoare?

– O privighetoare după ce s-a măritat.
***

– Cum arata diavolu’?
– Câteodată atât de bine, încât îl ceri de nevastă.
***

Alcoolul ma ajută uneori sa uit de toate.
De exemplu, aseară la club, am uitat că-s însurat.
***
Pe ușa unei biserici stătea scris: „Daca ai păcate, vino înauntru”.
Dedesubt, se adăugase cu ruj de buze: „Daca nu, suna la telefon 89.89.999”.
***

Femeia este ca Google:  nici nu termini propoziția și deja  și vine cu presupusul.

* * *     * * *      * * *

 

 

Publicat în Fără categorie | 5 comentarii

Ce naiba să votezi?!


Pînă în 2004, am votat consecvent, am participat la campanii electorale, am instigat la vot. După ce Popeye și-a dat poalele peste cap, cu „soluția imorală” și alte minuni politicianiste, am decis să devin abstenționist. Decizia aceasta înțeleaptă în fgond, m-a ținut zece ani. Am revenit la ultimele prezidențiale și partlamentare. Între timp, mai avusesem două reveniri punctuale, pentgru doup persoane în care aveam încredere. Acum, am ajuns iarăși în situația de mă abține. La prezidențiale, nu mai am ofertă cam de la șase luni de la cele anterioare. Nu văd cum ar putea apărea vreo ofertă surpriză! La parlamentare nu e mai ușor. Partidele vechi, după ce au reușit oamenii acceptabli, mulți dintre ei fondatori, sînt alcătuite din infiltrați, profitori și guguștiuci. Intersantă este situația partidelor noi care nu mai par infiltrate, ci  create direct de securoi! Este cazul partidului în care a intrat Dl Cioloș, despde aflăm dintr-un lung și documentat articol al lui Marius Oprea că are drept eminență cenușie pe anchetatorul său de la Securitate din 1988, ancheta desfășurată asupra unuio grup de tineri scriitori brașoveni. Dacă Dl Cioloș știa asta, este greu să nu-l bănui de jocuri, nu știu exact de care, cu Secu de-a lungul vieții. Dacă nu știa, e un guguștiuc. Niciuna din cele două situații posibile nu sînt de natură să mă îndemne la vot. Într-o declarație făcută după articolul lui Marius Oprea, Dl Cioloș spune că nu știa nimic de fondatorii partidului, dacă așa este, își asumă  condiția deb guguștiuc. Poate să fac o excepție pentru europarlamentare, dacă Crin Antonescu e în fruntea listei. Am spus poate, nu e  nimic sigur.

Deci Dacian Julien Cioloș. Primul prenume mă trimite spre Vatra Românească și PUNR față de care, conform unor dezvăluiri, a făcut pasiuni în tinerețe. Plus relații,le obscure cu Vulpea. Al doilea penume ne trimite, desigur, spre un aoarece cosmopolitism și tehnocrație., pentru care n-am nici o simpatie cînd vrea să se substituie politicii efective, cît de dezamăgitoare ar fi aceasta..  A naibii ghem de contraducții!

Poate, în titlu, trebuia să scriu votez, la singular. Este opțiiune3a mea, pe care nu vreau s-o impun nimănui. M-am hotărît să nu mai instig nici la voit, dar nici la abstenționism. În fond, e treaba fiecăruia ce face și cum își va așterne, așa va dormi. Dacă mă uit însă la prezența tot mai redusă la alegeri din ultimii vreo 15 ani, precum și cea de la stupidukl referendum de anul trecut, mă tem că o mare parte din alegători nici n-ar avea nevoie de vreo instigare la abstenționism…

https://podul.ro/articol/eminenta-cenusie-din-spatele-partidului-lui-dacian-ciolos-este-anchetatorul-meu-de-la-securitate-3942.html?fbclid=IwAR2nT9H5c7kJXCoqnH4fCTFY81eKaBF_zsPLI7i20_4-kKGnIGsnpiyMiE8

Iaca, nimeni nu știe cine a creat PLUS, nici tehnocratul Vlad Voiculescu! Genial! Mulțumesc poetului Nicolae Coande pentru link, pentru primul mulțumesc altui poet și prieten William Totok…

https://www.hotnews.ro/stiri-politic-22922208-vlad-voiculescu-dupa-acuzatiile-lui-marius-oprea-partidul-plus-fost-infiintat-trei-tineri-avocati-nu-stiut-cine-sunt-parintii-lor-pentru-nu-avem-obiceiul-facem-dosare.htm

cdd430ed3c6da3319a64072c654f4e28.875x700_c

Publicat în Fără categorie | 47 comentarii

Asta e, rîdem (5). Multe și bune


Un frupaj masiv care a sosit aseară din două direcți, cam în același timp, de la Lucian din State și de la Radu din București. Ilustrația este tot de la ei…

image0048
– Salut, vecine! Nu am mai văzut-o de mult pe soţia ta, v-aţi despărţit?

– Nu, parchează…

 

Azi, când am ajuns acasă, nu mi-a venit să cred ce am auzit de la nevastă-mea şi anume că fiul meu de cinci ani nu e de fapt al meu! Am fost distrus! Ea mi-a spus că, altădată, să fiu mai atent pe cine iau de la şcoală!

 

– Alo, ce faci?

– Ard calorii!

– Adică faci gimnastică?

– Nu, îmi prăjesc nişte carne…

 

– Tată, pot să te îmbrăţişez?

– Nu mai am niciun ban. M-a îmbrăţişat mă-ta mai devreme…

 

Soţia către soţ:

– Merg la vecină pentru 5 minute! Te rog să amesteci în oală la fiecare juma’ de oră!

 

Am intrat în magazin să cumpăr salam, iar la casă observ un anunţ ”Ofertă specială, la un cumpărarea unei sticle de votcă, primeşti gratis 0,5 l de suc”… Şi aşa de tare mi-a venit o poftă de suc…

 

– Dragul meu, eu sunt pentru tine o femeie perfectă?

– Nu, iubire! Tu eşti cu mult mai mult!

– Cu cât mai mult?

– Cu vreo 20 de kilograme…

 

– Şi zici că ai prins un crap de peste 11 kilograme, fără exagerare?

– Fără.

– Şi cu exagerare?

– Nu ştiu, că nu l-am cântărit…

 

Nu că mă laud, dar pot să spun că sunt unul dintre cei mai bine văzuţi angajaţi de la serviciu! Trei camere de luat vederi stau pe mine.

 

Dacă nu reuşeşti să-ţi găseşti jumătatea, caută două pătrimi.

 

Toţi oamenii aduc fericire. Unii prin prezenţă, alţii prin absenţă.

 

Femeia are două scopuri în viaţă: să se căsătorească şi să arate necăsătorită.

 

Prietenie feminină este atunci când două femei se invidiază reciproc în tăcere.

 

Fantezia supremă a unei femei: să fie cu doi bărbaţi în acelaşi timp. Unul care să gătească, celălalt care să facă curăţenie.

 

– Iubito, plec la sală. Ai vrea să mergi cu mine?

– Îţi par grasă?

– Dacă nu vrei să mergi, nu mergi!

– Acum sunt şi leneşă?

– Calmează-te, dragă! Nu am insinuat nimic!

– Acum sunt şi isterică, nu?

– Nu am spus asta!

– Aha, deci sunt şi mincinoasă…

– Ok. Nu mergi!

– Stai puţin! Dar de ce vrei să te duci singur?

 

– Aveţi o nevroză endogenă, zise medicul. Cum vă petreceţi timpul liber?

– Stau acasă mai tot timpul…

– De ce nu vă găsiţi o femeie să ieşiţi cu ea în oraş, să vă distraţi? Nu v-ar plăcea?

– Ba da, mi-ar plăcea!

– Şi atunci de ce nu o faceţi? Sunteţi timid?

– Nu, dar nu mă lasă nevastă-mea!

 

Iar te duci la cârciumă, nenorocitule ?! Săptămâna viitoare trebuie să plătim întreţinerea!

– Şezi blândă, că mă întorc până atunci!

 

– Iarăşi te-ai îmbătat! Ieri am fost cu adevărat fericită văzându-te treaz…

– Da, dar astăzi e rândul meu să fiu fericit!

 

Doi prieteni se întâlnesc pe o stradă din Bucureşti:

– Salut, ce mai faci?

– Bine, am puţină treabă în Piaţa Romană.

– Păi şi ce cauţi în Piaţa Sudului?

– Loc de parcare…

 

– Aveţi gel de lighean?

– Poftim?

– Gel de lighean, aveţi?

– Poate gel de duş?!

– Nu, că eu mă spăl în lighean.

 

Urare strămoşească: „Sa ai parte de noroc exagerat, succese nemeritate şi bani nemunciţi!”

 

Dacă aţi scăpat telefonul în apă, puneţi-l într-un vas cu orez. În timpul nopţii, orezul va atrage chinezii care vor repara telefonul.

 

– Dansaţi?

– Da!

– Slavă Domnului! Credeam că v-aţi electrocutat…

 

– Dragul meu, mă iubeşti?

– Ce-ai făcut cu maşina, nemernico?- Salut, vecine! Nu am mai văzut-o de mult pe soţia ta, v-aţi despărţit?

– Nu, parchează…

 

Azi, când am ajuns acasă, nu mi-a venit să cred ce am auzit de la nevastă-mea şi anume că fiul meu de cinci ani nu e de fapt al meu! Am fost distrus! Ea mi-a spus că, altădată, să fiu mai atent pe cine iau de la şcoală!

 

– Alo, ce faci?

– Ard calorii!

– Adică faci gimnastică?

– Nu, îmi prăjesc nişte carne…

 

– Tată, pot să te îmbrăţişez?

– Nu mai am niciun ban. M-a îmbrăţişat mă-ta mai devreme…

 

Soţia către soţ:

– Merg la vecină pentru 5 minute! Te rog să amesteci în oală la fiecare juma’ de oră!

 

Am intrat în magazin să cumpăr salam, iar la casă observ un anunţ ”Ofertă specială, la un cumpărarea unei sticle de votcă, primeşti gratis 0,5 l de suc”… Şi aşa de tare mi-a venit o poftă de suc…

 

– Dragul meu, eu sunt pentru tine o femeie perfectă?

– Nu, iubire! Tu eşti cu mult mai mult!

– Cu cât mai mult?

– Cu vreo 20 de kilograme…

 

– Şi zici că ai prins un crap de peste 11 kilograme, fără exagerare?

– Fără.

– Şi cu exagerare?

– Nu ştiu, că nu l-am cântărit…

 

Nu că mă laud, dar pot să spun că sunt unul dintre cei mai bine văzuţi angajaţi de la serviciu! Trei camere de luat vederi stau pe mine.

 

Dacă nu reuşeşti să-ţi găseşti jumătatea, caută două pătrimi.

 

Toţi oamenii aduc fericire. Unii prin prezenţă, alţii prin absenţă.

 

Femeia are două scopuri în viaţă: să se căsătorească şi să arate necăsătorită.

 

Prietenie feminină este atunci când două femei se invidiază reciproc în tăcere.

 

Fantezia supremă a unei femei: să fie cu doi bărbaţi în acelaşi timp. Unul care să gătească, celălalt care să facă curăţenie.

 

– Iubito, plec la sală. Ai vrea să mergi cu mine?

– Îţi par grasă?

– Dacă nu vrei să mergi, nu mergi!

– Acum sunt şi leneşă?

– Calmează-te, dragă! Nu am insinuat nimic!

– Acum sunt şi isterică, nu?

– Nu am spus asta!

– Aha, deci sunt şi mincinoasă…

– Ok. Nu mergi!

– Stai puţin! Dar de ce vrei să te duci singur?

 

– Aveţi o nevroză endogenă, zise medicul. Cum vă petreceţi timpul liber?

– Stau acasă mai tot timpul…

– De ce nu vă găsiţi o femeie să ieşiţi cu ea în oraş, să vă distraţi? Nu v-ar plăcea?

– Ba da, mi-ar plăcea!

– Şi atunci de ce nu o faceţi? Sunteţi timid?

– Nu, dar nu mă lasă nevastă-mea!

 

Iar te duci la cârciumă, nenorocitule ?! Săptămâna viitoare trebuie să plătim întreţinerea!

– Şezi blândă, că mă întorc până atunci!

 

– Iarăşi te-ai îmbătat! Ieri am fost cu adevărat fericită văzându-te treaz…

– Da, dar astăzi e rândul meu să fiu fericit!

 

Doi prieteni se întâlnesc pe o stradă din Bucureşti:

– Salut, ce mai faci?

– Bine, am puţină treabă în Piaţa Romană.

– Păi şi ce cauţi în Piaţa Sudului?

– Loc de parcare…

 

– Aveţi gel de lighean?

– Poftim?

– Gel de lighean, aveţi?

– Poate gel de duş?!

– Nu, că eu mă spăl în lighean.

 

Urare strămoşească: „Sa ai parte de noroc exagerat, succese nemeritate şi bani nemunciţi!”

 

Dacă aţi scăpat telefonul în apă, puneţi-l într-un vas cu orez. În timpul nopţii, orezul va atrage chinezii care vor repara telefonul.

 

– Dansaţi?

– Da!

– Slavă Domnului! Credeam că v-aţi electrocutat…

 

– Dragul meu, mă iubeşti?

– Ce-ai făcut cu maşina, nemernico!A

 

Publicat în Fără categorie | 10 comentarii

Din Foișor – Ieșeni, ni se pregătește ceva


Da, gînduri provocate de o invitație – și respingerea acesteia – la un eveniment mai degrabă penibil… Asta e!

pg 5

Din Foișor – Ieșeni, ni se pregătește ceva

 

La început, am fost tentat să postez textul acesta în seria glumelor de week end, dar mi-am dat seama că umorul e mai degrabă negru spre lugubru. Am primit ieri, prin poștă, o invitație din partea primarului orașului, căruia îi făcea plăcere să mă invite pe 23 ianuarie, ora 18, în Sala Voievozilor de la Palatul Culturii, pentru a participa la recepția oferită cu prilejul promulgării Legii pentru declararea Municipiului Iași drept „Capitală istorică a României”. Am făcut ochii mari, dar am înțeles de ce își pierde președintele 150 de minute aici – va promulga legea cu pricina și va participa la sindrofia de după. Pe invitație, mai scrie că ținuta e costumul de culoarea închisă, că accesul în sală se oprește la 17, 30, că invitația este pentru o persoană și netransmisibilă. Am înțeles și de ce trebuia să fie tipărită, ca să mă lase bodyguarzii prezidențiali să intru în sală…

Am citit, am recitit, am rîs cu poftă, apoi am căzut pe gînduri – mă duc sau nu mă duc? Prima oară, m-am gîndit să mă duc, ca să-mi satisfac niște curiozități – n-am asistat vreodată la promulgarea unei legi, fie și a uneia la fel de ridicolă cum se întîmplă să fie aceasta. Apoi, mi-am spus – ce naiba să caut eu acolo? Să-i văd iarăși pe suficienții membri ai politrucimii locale și vîrful celei naționale?!  Așa că am decis matur că invitația le va urma pe celelalte din cutia cu invitații neonorate – una de la precedentul președinte care dorea să condamnăm laolaltă comunismul, deși nu mă însoțise în condamnare pe vremea cînd acela era viu și părea etern, alta de la actualul care mă invita la un ceai de lucru la Cotroceni, cu prilejul împlinirii unji an de mandat, multe de la oficialități locale și naționale, miniștri, parlamentari, primari, altele la nunți și botezuri din „high life”-ul local etc. S-ar putea să fie nevoie de o cutie mai mare, că invitațiile tot vin! Sigur, am și acceptat invitații, inclusiv de la Primărie, cînd mi s-a părut că miza e mai mare decît festivismul. Am făcut și greșeli – nu știu ce-am căutat la lansarea oficială a albumelor cu personalitățile Iașului, unde eram inclus în cel cu scriitorii. Sigur, eram vreo 8 – 10 scriitori acolo, dar pînă la 24?! L-am întrebat pe Al Călinescu de ce ne-au invitat. Mă tem că răspunsul său a fost corect – Ca să ne facă de rîs!

Bun, Iașul este, mai degrabă neoficial, „Capitala Culturală a României”, a ratat rușinos inegrarea în rîndul capitalelor culturale europene, dat fiind că gospodarii locului n-au fost în stare să facă un dosar/ proiect care să-i permită să intre măcar în selecția finală. Iar acum, vine ca un fel de premiu de consolare tichia aceasta de mărgăritar! Că altceva ce este? Prevede cumva legea niște măsuri care să acopere o formulă goală de sens? Habar n-am, dar am dubii. Și oricum nu contează! Să plecăm prin tunelul timpului și să ne oprim în urmă cu 160 de ani, momentul primei Uniri și cea mai importantă, fără ea nu existau nici celelalte, inclusiv una poreclită Mare. Atunci, prin acel gest curajos, Iașul a pierdut statutul de capitală, iar Moldova pe cel de țară. Sacrificii enorme. Miticii au promis o mulțime de gesturi compensatorii, ca să echilibreze cumva pierderile suferite de oraș și provincie. Din toste acelea, s-a împlinit una mare și lată – prima Universitatea din România s-a înființat la Iași. Și merge bine, măcar pentru standardele românești, deși în condiții de subfinanțare cronică, este mereu pe unul din primele trei locuri. Deci, din restul angajamentelor s-a ales praful de pe tobă…

Au vrut și comuniștii să ne facă un pustiu de bine, poate pentru că Dej era „moldovean de-al nostru”, dar și Ceaușescu l-a urmat în asta, mărind demențial ritmul industrializării și urbanizării forțate, procese care nu țineau seama nici de specificul local, nici de cel demografic, nici de resurse, nici de cerere, ci numai de tonele de oțel pe cap de locuitor. Am spus demografie, să nu uit exodul masiv al artiștilor, scriitorilor și savanților dinspre Iași spre București. Apăruse și o vorbă – de la Iași pleacă două drumuri, unul duce la București, altul la Eternitatea, cel mai mare cimitir al Iașului. Noroc că zona aceasta, mai ales segmentul de pe la Botoșani pînă la Bîrlad este explozivă, nu doar demografic în general, ci și din punctul densității de inteligențe și talente. Uitați-vă pe o hartă cum erau cele din cabinetele școlare – regiunea aceasta este suprareprezentată creativ, în vreme ce largi porțiuni de hartă sînt albe ca neaua! Se poate pune legitim întrebarea – dacă sînteți așa de deștepți de ce sînteți așa de săraci. Din păcate, răspunsul nu este chiar așa ușor, ceea ce este sigur este faptul că nu sîntem singurii vinovați.

În 1996, se întîmpla să fiu președintele Consiliului Județean. În prima vizită la Iași, președintele țării, Dl Constantinescu, însoțit de o delegație importantă, a prezentat public un plan de dezvoltare a Moldovei, redactat de Varujan Vosganian, care sintetiza o mulțime de proiecte ale județelor, municipiilor din zona. După ce președintele a prezentat promisiunile, am avut o intervenție destul de temperamentală, am explicat că nu aveam nevoie de salvatori, că ne salvăm și singuri, „prin noi înșine”, nu?, doar nu sîntem handicapați, dacă sînt rezolvate cîteva condiții de natură financiar-fiscal-bugetară. Și anume mărirea cotei defalcate care rămîne la fața locului din impozitul pe salarii și introducerea unei cote defalcate din TVA, pînă la urmă impozitul cel mai consistent și mai sigur, mai ales că, nu-i așa?, consumul se petrece la fața locului! Plus că este plătit de toți, de la nou născutul care are nevoie de pamperși pînă la decedatul care trebuie înmormîntat! A rămas ca în tren, sigur este că, atunci cînd am demisionat, motivul principal, catalizatorul mai precis, a fost acela că îmi mureau copiii instituționalizați de foame și a trebuit să fac apel la mila publică! În înțelepciunea sa, guvernul CDR a început procesul de descentralizare, a descentralizat obligațiile, dar nu și resursele!

Tot pe cînd eram președintele județului, erau mari discuții privind coridoarele de transport europene. Pe noi ne interesa Coridorul 6, care venea din adîncurile Balcanilor și, trecînd prin Iași, ajunge în Scandinavia! Au trecut peste 20 de ani, nu se mai aude ceva? Eu nu aud. Bun, aici pot fi de vină și europenii… Puțin după, dacă nu chiar în același timp, a apărut și povestea cu autostrada Iași – Tîrgu Mureș, care a fost aprobată și sărită din plan de atîtea ori că nu le mai știu numărul. În ultimii ani, au fost atîtea apeluri, proteste, petiții etc, așa că în mod firesc a apărut inițiatica civică pentru scoaterea Moldovei din subdezvoltare. Deși apreciez inițiativa, deși îi apreciez foarte mult pe majoritatea membrilor grupului care au creat-o, nu am fost la lansarea oficială. Din scepticism. Dacă voi vedea că mișcă un pic lucrurile, o voi sprijini cu toate puterile.

Bun, poate acum este limpede de ce nu țin să particip la sindrofia prilejuită de promulgarea altei legi bidon. Mă și întreb ce a cîștigat Moldova în cei 160 de ani de la Unire. Mi se pare că a reușit să cîștige multe pierderi!, a pierdut statutul de țară, a pierdut puzderie de oameni de valoare, a pierdut pe toată linia. Mă întreb cum de nu am ajuns autonomist și că am rîs de Partidul Moldovenilor al primarului Simirad. N-am ajuns, probabil, ca să nu mă vămuiască la sînge miticii cînd aș trece peste Milcov, alt motiv nu văd! Lăsînd puțin gluma, de ce s-au oprit cu regionalizarea la regiunile de dezvoltare și n-au mers mai departe spre o regionalizare veritabilă? Singura care poate conduce la ieșirea din  sărăcie. De ce? Păi, pentru că politrucilor le convine să țină toți banii la centru și să-i împartă clientelar și în funcție de calculele lor meschine politico-electorale… Vorba unui personaj din Această lehamite de Mircea Daneliuc:  „De douăzeci de mii de ani sărbătoriți numai eșecuri, tâmpiților!” Aferim!

PS E de la sine înțeles – sau sper asta – că prin „mitici” nu înțeleg populația onorabilă de la sud de Milcov, ci „pătura superpusă” alcătuită din politruci, administratori, lucrători – ce naiba lucrează ei de le scapă tendințele centrifuge? – din servicii etc. Care, de altfel, e compusă în proporție de 75% din „vinituri” din toată țara plecați spre Capitală în căutarea ciolanului…

 

19 Ianuarie 2019, în Iași

 

 

 

Publicat în Fără categorie | 34 comentarii

Asta e, rîdem (4). Glume creștinești…


Dar bibilite, aranjate, cu titluri, că doar vin de la prietenul nostru Cezar Straton. Și o ilustrație așa, mai comparativistă de la Buldozeristul Furios…

buldozer 1

 

Spovedanie. O tânără la spovedanie: – Părinte, eu… ăăă…….- Ştiu fiica mea ce ai făcut, că suntem prieteni pe facebook, am văzut poze, am citit ce ai scris pe wall… mi-a fost îndeajuns! – Şi ce trebuie să fac ca să fiu iertată, părinte? – Să dai like la 15 mănăstiri..

Lumânare. Doamna Ionescu mergând pe strada dă nas în nas cu preotul oraşului. – Bună ziua! Nu sunteţi dv.doamna Ionescu, cea pe care am căsătorit-o eu acum 2 ani? – Ba da părinte, eu sunt…- Ce mai spuneţi, cum o mai duceţi? Aveţi copii? – Suntem bine părinte, dar copii nu avem momentan.  – Ce păcat, zice parintele. Dar uite cum facem: săptămâna viitoare eu trebuie să merg la Roma la întâlnirea cu Papa şi aşa profit de ocazia asta şi aprind o lumânare pentru voi doi. Zis şi făcut. După câţiva ani buni se întâlnesc iar: – Ooooo, doamna Ionescu, ce mai faceţi? Ia spuneţi-mi, aveţi copii? – Da părinte, răspunde femeia, avem 3 perechi de gemeni şi încă 4 copii, în total avem 10. – Slavă Domnului, zice popa, ce minunăţie, ce miracol! Şi ia spuneţi-mi doamnă, ce mai face soţul dv? – Păi ce să facă…. acum este în drum spre Roma să vadă dacă poate să stingă nenorocita aia de lumânare.

Vampir. Două măicuţe mergeau cu maşina, când deodată apare pe parbriz un vampir, foarte mare şi urât. Măicuţă din dreapta, îi zice celei care conducea: – Dă-i cu aghiazmă! Dă ea cu aghiazma de la ştergătoare, dar nimic…Vampirul rămâne acolo. – Dă-i cu tămâie! Da maica cu tămâie, dar tot la fel… vampirul nici nu se clinteşte…Disperată că nu scapă de vampir, îi zice cea din dreapta: – Încearcă cu crucea! Scoate maica capul pe geam şi zice: – Tu-ţi crucea mă-tii, dă-te jos! P.S. Nu cunoaștem finalul.

Noroc.Trei tâlhari au prins în pădure o călugăriţă şi au violat-o. Aceasta, mergând mai departe, îşi face cruce: – Mulţumesc Doamne! Şi fără de păcat, şi pe săturate!
Sfat. Înțeleapta Maică Superioară din comitatul Tipperary era pe moarte. Măicuțele s-au adunat în jurul patului ei încercând să-i facă  situația ei cât mai confortabilă. I-au dat niște lapte cald să bea, dar ea a refuzat. Una dintre călugărițe luă paharul înapoi la bucătărie. Amintindu-și de o sticlă de whisky irlandez, primită  cadou de Crăciunul precedent, ea a deschis-o și a turnat o cantitate generoasă în laptele cald. S-a întors la patul Maicuței Superioare, i-a ținut paharul la buze. Mama Superioară a băut un pic, apoi un pic mai mult. Și tot așa, ea a băut din pahar până la ultima picătură. – Maică Superioară, noi, toate maicuțele, te rugăm să ne dai niște sfaturi din înțelepciunea dumitale acum, înainte de a muri. Maica Superioară  se ridică în pat cu un aspect pios pe fața ei și a spus: – Nu vindeți vaca aia !
Femeia. Cu cruciulița între sâni…și cu dracul în chiloței.

Popă. Un cetățean trece pe lângă un popă: – Să trăiți, părinte! – Cum vrei să trăiesc dacă voi nu mai muriți niciunul!?

Test.  O călugăriţă moare şi ajunge în Rai, unde este întâmpinată de Sfântul Petre: – Te cunosc, ai dus o viaţă virtuoasă, dar înainte de a te lăsa să intri  în Rai, trebuie să răspunzi corect la o întrebare:
– Care au fost primele cuvinte ale lui Adam când a văzut-o pe Eva, nudă sub Pomul primordial? – Ei,… asta-i bună! – Corect, poţi să intri!

Credință. Un creştin, un musulman şi un evreu vorbesc despre puterea religiilor proprii.
Creştinul: – Ştiu că religia mea e cea adevărată, căci aveam o secetă teribilă în ţară şi era să mor împreună cu familia, cînd am făcut rugăciuni şi atunci s-a întîmplat miracolul: în timp ce toată cîmpia era sub soarele arzător, pe terenul nostru cădea o ploaie torenţială. Totul de jur împrejur ardea sub soare şi pe terenul meu ploua. Din cauza asta, ne-am salvat familia mea şi cu mine. Musulmanul:
– Ştiu că religia mea e cea adevărată, căci eram în deşert şi m-a surprins o furtună de nisip. Era să murim eu şi cămila mea acoperiţi de dune. Abia puteam respira cînd s-a întimplat miracolul. Întregul deşert era o furtună de nisip, dar în jurul meu şi al cămilei mele a fost un calm total. Aşa am ajuns pînă la o oază şi ne-am salvat. Evreul: – Ştiu că religia mea e cea adevărată, căci mă plimbam în jurul casei mele într-o sîmbătă şi am găsit un portmoneu pe jos, plin cu bani, dar fiind sîmbătă nu puteam să mă aplec să-l iau. Atunci s-a întîmplat miracolul: peste tot era sîmbătă, dar în jurul meu s-a făcut brusc vineri..

Deosebire. Un rabin înțelept a fost rugat să explice care este diferența dintre un om cinstit și unul ticălos. Înțeleptul a răspuns: – Adevărul este că atât omul cinstit, cât şi cel ticălos săvârşesc tot timpul păcate, însă cu o deosebire: omul cinstit ştie că păcătuieşte cât trăieşte, iar ticălosul ştie că trăieşte cât timp păcătuieşte.

Preoți (catolici). ”Doar în ultimele decenii, sute de preoți catolici au mărturisit mii de infracțiuni sexuale săvârșite împotriva copiilor. În 2008,Biserica Catolică a plătit compensații de 436 milioane de dolari pentru abuzuri sexuale. Vârsta a peste o cincime dintre victime a fost sub zece ani. Nici măcar nu îndrăznim să ne imaginăm suferința pe care astfel de infracțiuni au cauzat-o în decursul a șaptesprezece secole, de când preoților le-a fost interzisă cu perversitate o viață sexuală normală, prin cel mai timpuriu decret papal cunoscut: ”Decreta” și ”Cum in unum” al papei Siricius (circa 385). Care este datoria morală față de victimele uitate ale acestei respingeri nechibzuite a sexualității umane de bază?” (Christopher Ryan, Cacilda Jetha – ”Sexul.Cum ne cuplăm, de ce înșelăm.”)

Bani. „Cînd e vorba de bani, toţi sînt de-o religie” (Voltaire)

Succes. Un enoriaș îi zice alarmat predicatorului: – În timpul predicii de azi mi–au furat portofelul și ceasul! – Aleluia! În sfârșit, văd că am început să  îi atragem pe păcătoși la biserică!

Macao. În urma scandalurilor sexuale din B.O.R., la jocul de cărți Macao nu mai ai voie să pui popă peste popă!

Evanghelie. Evanghelia a eșuat în România. Nu mă credeți? O găsiți la Costinești.

Orgasm. – Ce spune o ateistă cînd are orgasm? – „Darwin! Oh, Darwin !

Biserică. – De ce are atât de mult succes Biserica în România? – E mult mai comod să te rogi pentru înmulțirea pâinii decât să muncești pentru ea!
Porumbel. Un preot dorea să atragă lumea în biserică. Răspândește zvonul că în biserica lui se întâmplă minuni. Cumpără un porumbel alb și vorbește cu clopotarul ca atunci când el va spune ”Coboară-te, Duhule Sfânt!”, acesta să elibereze porumbelul în biserică. În prima duminică, credincioșii rămân impresionați de ”minune”. La fel în următoarele. Până într-o zi, când, la rostirea invocării de către preot, se aude un glas de sus: ­- L-a mâncatmâța, părinte!

Porunci. Cele zece porunci ale facebook-ului: 1. Eu sunt site-ul tău de socializare și să nu te loghezi sau să socializezi nicăieri altundeva. 2. Să nu postezi poze cu tine dacă ai chipul cioplit, mai degrabă pune poze cu pisicuțe. 3. Dacă iei numele oricărui domn în deșert, nu uia să te pozezi și să dai check-in lângă o piramidă egipteană. 4. Când îți aduc aminte de ziua oamenilor din lista ta pe care tu nu nici îi cunoști, spune-le la mulți ani și prefă-te că te interesează viața lor. 5. Adaugă-i la rude pe tatăl și pe mama ta ca să poată să-ți spameze profilul cu poze de când erai tu mic, să-ți dea like la orice postezi și să-ți spună ”ce mare te-ai făcut” o dată la două poze. 6. Să nu tweet-uiești. 7. Dacă nu ești desfrânată, nu o să primești multe like-uri. Așadar, …8. Să nu furi pozele oamenilor mai frumoși ca tine și să le pui pe profilul tău ca și cum ar fi ale tale. 9. Să nu depui comentarii cu mărturie mincinoasă în care spui cât de ”frumi” sau ”skumpy” este o grasă. 10. Să nu poftești la cunoștințele în photoshop ale aproapelui tău, pentru asta există Instagram.

Bigudiuri. Două călugărițe la cumpărături într-un magazin alimentar. Una dintre ele o întreabă pe cealaltă: – Mamă, ce-ai zice de o bere? – N-ar strica, dar mi-e rușine să cumpăr așa ceva. – Nici o problemă, rezolv  eu! Iau ele o cutie cu 6 beri și merg la casă. Casierul se uită mirat spre călugărițe.
Călugărița cea curajoasă,zice: – Astea sunt… ca să ne spălăm părul! Casierul, fără să ezite, se apleacă sub tejghea și scoate o pungă de covrigei, pe care o pune lângă bere: – Să nu vă uitați bigudiurile!

Greșeală. Un credincios catolic merge să se spovedească. Intră în confesional și un adevărat minibar bine garnisit cu băuturi fine i se arată privirii. Pe pereți, poze mari cu femei în poziții lascive. La un moment dat, îl aude pe preot venind; – Iartă-mă, părinte, că nu m-am spovedit de prea multă vreme, mai ales că îmi place ceea ce văd, față de cum era înainte! Preotul: – Ieși afară, ai intrat pe partea mea!

Trei.  Trei femei vor să intre la mănăstire. Părintele: – Ai fost cuminte în lume? – Foarte cuminte! Chiar şi după ce m-am măritat, am rămas virgină! – Perfect, tu primeşti cheia de aur! Către a doua femeie: – Dar tu, cât de cuminte ai fost? – Păi am fost virgină înainte să mă mărit, dar apoi nu am mai fost! – Tu primeşti cheia de argint! Către a treia femeie: – Şi tu, fiica mea, cât de cuminte ai fost? – Deloc! Am făcut sex cu oricine, oriunde! – Tu primeşti cheia de la camera mea.
Spovedanie.– Părinte, am păcate mari. – Spune fiule, Dumnezeu e mare şi iartă. – Părinte, în timpul războiului am ascuns un evreu în beci. – Fiule, asta nu e păcat. I-ai salvat viaţa. Mergi cu Domnul liniştit acasă. – Da, părinte, dar i-am cerut 20 de dolari pe zi. – Fiule, asta nu este bine. Ai profitat de necazul lui. Dar, totuşi, i-ai salvat viaţa. Mergi acasă, ţine post două săptămâni şi fă rugăciuni. Omul pleacă nu prea convins şi după cinci minute bate la uşa preotului din nou. Intră şi îl intreabă pe preot: – Părinte, crezi că ar fi bine să-i spun ca s-a terminat războiul?

Spovedanie. Părinte, am păcatuit cu colegul dumneavoastră din parohia vecină…. – Căieşte-te amarnic, fiica mea, ţine o săptămâna post negru, iar data viitoare să-ţi aminteşti că asta e parohia ta!
Vârstă.Un mecanic auto ajunge în cer şi i se plange Sfântului Petru: – Cum se poate să mor la 38 de ani? – Uite, noi am adunat toate orele de manopera de pe chitantele eliberate de tine şi reiese ca ai 90 de ani.
Terapii. Înainte oamenii mergeau să-şi mărturisească păcatele la preot. Mai târziu la psiholog. Acum toţi îşi fac blog.

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Asta e, rîdem (3). Bancuri călătoare


Și chiar mult călătoare! Au plecat, mai întîi, de undeva de aici în Canada, de acolo, au ajuns la prietenul meu Willy Shalev la Berlin, iar acum iată-le aici. Cu o ilustrație tocmai sosită tot de la Willy…

wul
Viteza luminii este mai mare decât cea a sunetului. De aceea, unii par strălucitori înainte să-i auzi vorbind.

– Ce ţi-a picat astăzi la bac?
– Faţa!…

– Ştii cum creşte peştele?
– De la pescar la pescar…

– Alo?
– Da!
– Bună ziua! Institutul Internaţional de Astrofizică, Spectroscopie Nucleară, Prospecţiuni Intergalactice, Studiul Quasarilor şi Determinarea Universurilor Ciclice cu Structura Stratosferică Diferenţial Aplicată Monotoroidal???
-! ! Da, stimate domn, noi suntem!…
– Cu Gogu de la poarta, vă rog!…

Vodca luată la vânătoare a salvat mai multe animale decât Greenpeace.

Soţia către soţ:
– Vezi băieţelul ăsta din poză?
– Da, îl văd.
– La sase, diseară, îl iei de la grădiniţă!

La închisoare:
– Tu cum ai ajuns aici?
– Tinereţe fără experienţă…
– Cum ‘tinereţe’, când ai peste 60 de ani?
– Da, dar avocatul meu avea doar 25…

Caut partener pentru deschidere centru comercial. Cerinţe: cagulă şi rangă.

– Pilot către turnul de control:
– Comunicaţi, vă rog, ora locală.
– Cine întreabă?
– Contează?
– Dacă eşti U.S. Air Force e 16:02. Dacă eşti British Airways e 4:02 PM. Dacă eşti Lufthansa e 16:02:33 si daca esti TAROM este joi.

Un tip se trezeşte cu o mahmureală groaznică. Merge la baie şi, privindu-şi faţa umflatġ !şi mototolită şi ochii bulbucaţi, spune:
– Păi cum dracu’ să nu bei cu faţa asta?

– N-o să-ţi vină să crezi ce ghinion am avut,- îi spune un hoţ prietenului său… Aseară, am spart casa unui avocat şi omul m-a prins asupra faptului. Mi-a dat drumul şi mi-a zis să nu mai fur niciodată.
– Păi şi care-i ghinionul?
– M-a taxat cu 500 dolari pentru consultanţă…

Afiş pe gardul unei unităţi militare: „Din cauza creşterii preţului la muniţie, nu vă mai aşteptaţi la focuri de avertisment!”

Un chirurg moare, ajunge la poarta Raiului şi se aşează la coadă. Imediat îl observă Sf. Petru şi zice:
– Furnizorii, poftiţi pe uşa din spate, vă rog!

Azi mi-a picat netul şi a trebuit să petrec ceva timp cu familia mea. Par oameni de treabă…

„Domnule director,
Având în vedere că sunt singura angajată din firmă care nu v-a dat în judecatġ !pentru hărţuire sexuală, vă dau în judecată pentru discriminare.
Cu stimă,
Florica.”

Tratăm cleptomania cu ajutorul claustrofobiei.
Poliţia

– Mai aveţi cartea „Secretul îmbogăţirii rapide”?- întreabă un client la o librărie.
– Sigur că da, răspunde vânzătoarea, dar se vinde doar la pachet cu Codul Penal.

– Ai văzut-o, dragă, pe tânăra aceea care zâmbea la mine?
– Nu-i nimic, iubitule, şi pe mine m-a bufnit râsul când te-am văzut prima oară…

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii