Dorin Tudoran: Whitman, Gorman și Thunberg


Articolul publicat de Dorin Tudoran în această săptămînă, la rubrica sa din revista România literară, este cumva urmarea celui de săptămîna trecută. De data aceasta, apelînd la exegeți cunoscuți, dar și la propria sa experiență literară, DT abordează ceea ce s-ar putea numi, mai ales dacă ar exista, calitatea lirică a discursului propagandist ținut de tînără poetă Gorman la instalarea lui Joe Biden la Casa Albă…

Whitman, Gorman și Thunberg

The Hill We Climb este mai degrabă un discurs-poematic decât un poem. Momentul, contextul și o prezență foarte plăcută au transformat, rapid, un reușit spectacol de divertisment socio-politic într-un eveniment literar. Apele oceanului de elogii au fost tulburate deocamdată doar ici și colo.

Un demers analitic semnează Tabish Khair, la 30 ianuarie în THE HINDU. La întrebarea-titlu, Does Amanda Gorman’s poem match up to the standards of the best Anglophone poetry by Black poets?, analiza lui Khair răspunde tranșant: Nu.

Autorul nici nu ia ca termen de comparație texte celebre ca Omeros, poemul epic al lui Derek Walcott, pentru bunul motiv că ar putea fi “un exemplu prea literar”, ci se mulțumește cu texte mai scurte.

În opinia lui Khair, textul Amandei Gorman nu rezistă comparat cu poeme ca Listen Mr. Oxford Don al lui John Agard sau If I Woz a Tap-Natch Poet al lui Linton Kwesi Johnson. Multe „clișee standard”, inabil administrate. Nu puține stângăcii lingvistice. Începutul poemului este considerat doar unul decent – pentru poemul unui student.Ritmulebun, când textul e recitat. În textul tipărit, el devine “dezamăgitor”.

Recunoscând meritele spectacolului oferit de poeta-activistă la 21 ianuarie, Jay Sizemore (The POM Newsletter) introduce în discuție un element important: raportul dintre poezie și subcategorii ale poeziei. Gorman este o ”spoken-word artist”, practică o lirică ce se încadrează în subcategoria de poezie cunoscută și sub numele de “slam”, “amestec de spectacol, scris, competiție și participare a audienței”.

Scrie Sizemore despre poemului lui Gorman: “Îndeplinește el, în ochii mei, standardele pe care trebuie să le atingă meșteșugul poetic modern? Nu neapărat. Pot găsi slăbiciuni în el. Cred că poate fi revăzut și îmbunătățit prin eliminarea bizareriile lingvistice, clișeelor și a efortului didactic de a-i convinge pe cei deja convinși. Dar, în același timp, pentru stilul spectacolului, multe din lucrurile acestea sunt secundare. Am simțit întotdeauna că genul de poezie ‘slam’ este predispus să cadă pradă trucurilor stilistice în defavoarea substanței, dar asta nu e decât o trăsătură a acestei subcategorii a poeziei.“

Întorcându-mă la analiza lui Tabish Khair, scriitor și profesor asociat în Departamentul de Engleză al Universității Aarhus din Danemarca, iată o secvență din finalul ei în care autorul disociază valoarea textului de speranțele poetei-activiste într-un viitor socio-politic mai bun: “Nu-i facem o favoare lui Gorman, aducând laude nemăsurate poemului ei, oricât de mult i-am împărtăși speranțele. Mai presus de orice, nu facem o favoare poeziei scrise de autori de culoare coborând ștacheta atât de jos.

Amanda Gorman are 23 de ani și trăiește într-o țară unde se poate exprima fără asumarea vreunui risc. La 29 de ani, într-o dictatură, Evgheni Evtușenko publica Babi Yar, poemul în care denunța atât falsul istoric practicat de Kremlin, care arunca vinovăția pentru masacrarea populației evreiești din Kiev pe umerii naziștilor germani, cât și antisemitismul care era încă în floare în Uniunea Sovietică.

E greu de ghicit cum va evolua, ca poetă, Amanda Gorman, dar ar fi foarte trist să fie transformată – cum pe drept se teme un om în ale cărui temeri cred – într-o Greta Thunberg a poeziei mondiale. Deocamdată, mai toată lumea dansează după partitura lansată de cei mai importanți critici și istorici literari americani ai momentului – Oprah Winfrey și Michelle & Barack Obama.

Dacă tot vorbim despre răni, durere, reconciliere și vindecare, cei trei „cognoscenti” ar putea citipoemele The Wound-Dresser și Hymn of Dead Soldiers, dinvolumul lui Walt Whitman Drum-Taps, publicat în 1865, după Războiul Civil.

Dacă vor găsi puterea să-i ierte pe Walt Whitman că a fost alb și pe albul republican Abraham Lincoln că a semnat Proclamația de Emancipare, în vreme ce Partidul Democrat, al „omului de rând”, s-a opus abolirii sclaviei, există șanse să înțeleagă diferența dintre speech și poetry.

Dacă nu, nu.

Publicat în Fără categorie | 17 comentarii

Amnesty International – Raport 2020/ 2021: Guvernele au profitat de pandemie pentru a restrînge drepturile și libertățile


Nu, nu este titlul original al raporrului, care este mai lung și mai detaliat, dar este, dacă doriți, concluzia ultimă a acestuia. Alte cinstatări se referă la faptul că pandemia și combaterea acesteia au accentuat discriminările și au exacerbat represiunea în multe din cele 149 de țări analizate, că sărăcia devine endemică, iar colaborarea internațională a fost înlocuită de conduite egoist naționaliste. Raportul este rezumat și comentat într-un articol al Dlui Dumitru Constantin din Cotidianul, dar cum eu prefer sursele originale, m-am descurcat pe site-ul organizației, una din puținele instituții internaționale care își mai menține autonomia și își spune clar părerile indiferent despre cine este vorba. Voi ilustra cu un citat – a cărui traducere aparține Dlui DC – dintr-o declarație făcută pentru AFP și AP de Agnès Callamard, de la sfîrșitul lui martie secretar general al Amnesty International: „„Inițiativele luate de conducătorii noștri sunt foarte diferite, mergând de la mediocritate la minciună, de la egoism la perfidie.Unii dintre ei au încercat să normalizeze măsurile de urgență autoritare care le-au adoptat pentru a combate Covid-19, iar o parte deosebit de dură a lor a mers și mai departe: au văzut în această pandemie ocazia de a-și consolida propria lor putere. În loc să ajute și să protejeze populația, au folosit pandemia, pentru a nu respecta drepturile persoanelor”.

Aici, linkul către site-ul AI...

https://www.amnesty.org/en/latest/news/2021/04/annual-report-covid19-decades-of-oppression-inequality-abuse/

Publicat în Fără categorie | 4 comentarii

Nechifor Buceag: Nu mă lăpăda – O tânguire a lui Iacov Brelul


Cum deja ați observat, din cînd în cînd Hronicarul face cîte o pauză de respirație pentru a tălmăci pre rumănește versurile unor cîntece care îi plac. De data aceasta, norocul a căzut pe Ne me quitte pas de/ cu Jacques Brel…





Nu mă lăpăda





Nu mă lăpăda
Bine-i a uita
Uită, dar, ceasu’
Ce s-au scurs d’amu

Uită đilele
Când n-am priceput,
vârsta ce-am pierdut
Neștiindu-te

Uită vremea ce
Face-omorâciuni  
Cu întrebăciuni  
Ce pierd suflete

Nu mă lăpăda [împătrit]

Ci-ți voiŭ dărui  
Ploaie mărgărit
Carea au venit
Dinspre țeari pustii

Țârna voiŭ scurma
Până ce-oi muri
Trupu-a-ți coperi
Și a-l lumina

Îți voiu da moșii
Unde dragostea
Căftăni-se-va
Unde vei domni

Nu mă lăpăda [Împătrit]

Nu mă lăpăda
Vorbe voiu scorni
Ce ai să le știi
Întru mintea ta

Îți voiŭ povesti
De ibovnicii
Ce s-au depărtat
Poi s-au împăcat

Ti’voiŭ istorisi
De un crai vestit
ce s-au pristăvit
făr’de-a te-ntâlni

Nu mă lăpăda [împătrit]

S-au văđut noian
Foc reîntețit,
Izbucnind volcan
Ce-l știam dormit

Ci s-au mai aflat
Pământ pârjolit
Carele-au rodit
Veacuri într-un leat

Iară la chindii
Întru asfințit
Roș și cu cernit
Se-mpreună, știi?

Nu mă lăpăda [Împătrit]

Nu mă lăpăda
Nu vroiesc boci
Nice a vorovi
Ci pitit voiŭ sta

Întru-a te vedea,
Dănțui, zâmbi.
A te-asculta
Și-a mă veseli

Lasă-mi, dar, a fi
Umbra umbră-ti
Umbra brațului
Umbra cânelui

Nu mă lăpăda [împătrit]

Publicat în Fără categorie | 10 comentarii

Cioran – 110/ O convorbire Cioran, Luca Pițu, Sorin Antohi din 1991


Ieri, s-au împlinit 110 de la nașterea lui Emil Cioran. Cu acest prilej, Sorin Antohi a avut excelenta idee să posteze pe Youtube convorbirea pe care, împreună cu Luca Pițu, au avut-o cu marele moralist pe 5 octombrie 1991 la Paris, în apartamentul lui Cioran. Pe vremea aceea, nu toată lumea avea camere de filmat sau smart-uri, dar erau răspăndite aparatele foto, așa că discuția este marcată cu o mulțime de fotografii realizate cu prilejul întîlnirii. Acum niște ani, la Polirom, covorbirea a apărut transcrisă și tradusă în românește, sub forma unei cărți, dar ca document audio, după cum cred, este pentru prima oară la dispoziția publicului. La data convorbirii, Cioran împlinise deja 80 de ani, dar după voce și starea de spirit, nu s-ar spune! O să mai auziți și cît de mult se rîde în cele două ore ale discuției.Un document foarte viu.

Publicat în Fără categorie | 8 comentarii

Jurnal Israelian, 35, 8 aprilie, Yom Hashoah


Este un număr special care apare de Yom Hashoah/ Ziua Holocustului, care abordează, după cum îmi scrie poetul Adrian Grauenfels, dezvoltarea culturală din Israel, exuberanța artelor, legătura cu Diaspora, într-o lume care respinge antisemitismul, rasismul și terprismul. Aici linkul către site-l general al publicației

https://www.jurnal-israelian.com/

Aici numărul curent al revistei în format pdf

(https://711500c1-3acf-4908-8f76-83bc99191a56.filesusr.com/ugd/62b9aa_82f79c7b571342d2ad8fdf32c7d7c95c.pdf)

Și aici formatul Calameo al publicației

(https://en.calameo.com/read/0010737873b952a66984d)

Publicat în Fără categorie | 4 comentarii

Autodenunțul lui Cîțu: „Am aprobat o serie de amendamente ale USR chiar dacă nu erau în interesul cetățenilor!”


Așa cetățeni, luați de aici, cu amîndouă miinile, să vedeți în clar și spus cu gura lui cine vă guvernează. Mă întreb ce face DNA, un autoenunț privind corupția la nivelul cel mai înalt și afectarea intereselor tuturor cetățenilor în folosul unei clici politice rostit mai clar încă nu s-a auzit…

Cîțu: „Am aprobat o serie de amendamente ale USR chira dacă nu erau în interesul cetățenilor!”

Răsfoind astăzi presa electronică, am dat în Cotidianul peste o informație, cea din titlu, pe care a trebuit să o citesc de mai multe ori ca să mă conving că citesc bine. În fapt, premierul de gumilastic scapă un porumbel mare cît diamantul cel mare cît hotelul Ritz din cunoscuta povesture amerucană. Am încercat împreună cu un prieten să ne dăm seama dacă este vorba despre o sinceritate imbecilă sau de o imbeculitate sinceră, dar n-am reușit. Dacă n=ar exista proba audio-video capturată la o conferință de presă, aș fi crezut că e o invenție a presei răuvoitoare, antiguvernamentală, cum s-ar spune, un răutăcism. Sar proba există și o voi atașa. Deocamdată, constat că sîntem în prezzenâa unei premiere mondiale. Probabil nici premierul unei țări bananiere n-ar fi recunsocut – deți mulți fac asemenea gesturi-ccă a favorizat o facțiune socială, în fapt o grupare politică, în dauna tuturor cetățenilor unei țări! Dar așa sîntem noi românii, fruntași, înaintemergători, protcorniști?

Al cui esre Cîțu? Unii spun  că al Dulapului Săsesc, alții că ak kui Isărescu, care i-ar fi plătit scumpele studii americane, nu din buzunarul său de bună seamă, mulți spun că e al sergiciilor. Bun, doar că ultima ipoteză nu le exclude pe celelalte, mai degrabă se completează între ele. De altfel, guvernatorul s-a dus în instanță ca să dovedească că nu este Manole, turnătorul, după cum arată documentele fostei Securități Bun, să admitem că premierul de paie miciurinizate cu gumilastic este omul serviciilor, ceea ce ar exlică și serviciile făcute USR, dar serviciie pot fi atît de idioate încît să selecteze asemenea arătări?!

Iată și proba audio-video

Publicat în Fără categorie | 27 comentarii

Liviu Antonesei – Trecerea unui rîu


Cum m-am angajat, nu public poeziile care îmi vin decît în afara sesiunilor Cercului. De altfel, acest poem abia astăzi s-a dorit finalizat…

Trecerea unui rîu





Cînd merg la plajă, curge molatesc, leșios

pe sub alb-albastra punte din metal,

umflat de primăvară, cenușiu, capătă

alură de bestie în călduri, cu spinarea

acoperită de paie, de pene, de spuma gălbuie –

puntea vibrează ușor deasupra tumultului,

vibrația îmi urcă prin tălpi către ceafă…





Umbra punții tremură deasupra apei.

tremură și umbra mea, dar tremură subțire

și umbra ta, care acum nu ești aici!





E aici dinaintea punții, dinaintea venirii mele,

era aici din adîncul erelor geologice…





Te poți oglindi de cîte ori vrei în apa unui rîu,

limpede sau tulbure fără de măsură,

va fi aici și după ce privitorul nu va mai fi…





5 și 7 Aprilie 2021, în Iași

Publicat în Fără categorie | 21 comentarii

Liliana COROBCA: „Cînd am venit în România, mie mi-a fost greu să accept că sînt basarabeancă“


Prietenul Cristian Teodorescu a avut inspirația să-i ia un interviu Lilianei Corobca, originară din Basarabia, o foarte interesantă romancieră și cercetătoare. A publicat două excelente romane și o istorie a cenzurii românești în comunism – prima cercetare amplă care a analizat „la sînge” arhivele fostei Direcții Generale a Presei și Tipăriturilor – și a coordonat două masive panorame, prina dedicată comunismului de dincolo de Prut, a doua celui din România. Un interviu captivant despre două lumi apropiate și îndepărtate în același timp…

https://www.catavencii.ro/liliana-corobca-cind-am-venit-in-romania-mie-mi-a-fost-greu-sa-accept-ca-sint-basarabeanca/

Publicat în Fără categorie | 6 comentarii

Zile și Nopți, aprilie 2021


Tocmai am primit numărul pe aprilie al revistei editate de Ioan Big. Interesant mi se pare că, deși a început s-o scoată cam odată cu pandemia reușește să scoată ediții atît de interesante, deși este o publiație foarte puternic legată de spectacol, public, evenimente. Deocamdată, am răsfoit și mi-am fixat primele opțiuni de lectură. Bănuiesc că nu este ușor deloc și îl felicit că reușește. Succes mai departe, vom trăi și vremuri mai bogate!

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Cercul Poeților Apăruți (9) – Elsa Dorval Tofan: Mînie și frică


Vă reamintesc că poeziile Elsei postate pînă acum făceau parte din excelentul volum Antimetafora recent apărut. Dar între timp, am și cîteva poezii și mai recente, scrise în ultima vreme. Poemul pe care îl poste acum, de pildă, este datat 15 martie, acum mai puțin de-o lună. Sînt schmbări importante între poeziile din volumul amintit și cele mai noi? Deși nu am citit decît cîteva, aș tinde să spun că da. Dar vom vedea după ce voi citi mai multe.

Mânie și frică





mi-e frică de limba mea

și

când mi-e frică sunt mâniată

mi-e frică de mânia mea…

limba mi-e în capul geometric și riguros

când trece în anima

începe teroarea.

la teroare răspund cu mânie.

și, tot așa.

mi-e frică pentru că nu pot să o uit,

visez, tot mai mult, în cealaltă.

nu pot să răspund: păi, cum e mai bine

pai, ce îți place mai mult

nu pot să răspund ce-i bine,

ce-mi place, și asta mă mânie.

am o relație conflictuală, cu mine, cea din urmă

mi-e frică de mine, cea de acum,

mă lasă rece ceea ce va mai fi, cu limbă cu tot.

limba aceasta e ca un iritant, ca acetona,

ușoară, adormitoare, dar îți dau lacrimile

dacă o ții în gât prea mult.

cealaltă e elastică, te scoate, faci ce vrei că nu e a ta.

vezi bine, îți permite să spui, ceva de genul:

nu-mi displace, complicitatea dintre cele doua,

dar

de unde am plecat… așa, pentru că

nu eu am lăsat-o pe ea, ea mi-a pus

pe Hannah Arendt și Imperialismul

în brațe și mi-a urat

călătorie plăcută. În franceză.

Publicat în Fără categorie | 4 comentarii