C. P. A. – Alexandru Petria: Cîteva poeme noi

Alte poeme noi din volumul la care scrie acum prietenul nostru Alexandru. În nota cu care ne-a obișnuit, puternice, în răspăr cu lirismul edulcorat, poeme care rămîn în minte, te bîntuie, multă vreme după lectură.

n-avea habar ce-i cu el

nu știa că merge, dar se gândea că o să meargă după țigări,

nu știa că iubește, dar aștepta să iubească,

nu știa că-i uns cu ulei de plajă și-i bronzat cât de cât pe șezlong,

se grăbea să plece să prindă ultravioletele,

când avea timp numai pentru el,

era în altă parte, să afle întâmplări despre el,

când a căzut în râu și s-a înecat, atunci știa că pâlpâie un fluture

e destul să te uiți pe pereți

să-ți ții respirația nemișcată

cât să tragi linia ei pe perete,

ai început să desenezi linii ale respirațiilor nu demult,

treptat n-are rost să-ți bați capul să mai zugrăvești camera unde o lălăi și

dormi,

nici bucătăria,

nici veranda cu ghivecele cu flori

ca niște capete de cârtiță ieșite din beton,

o să fie linii groase, tremurate precum o scuză,

nervoase și întrerupte pretutindeni,

întotdeauna când te cauți îți ții respirația

să stingi frica și să mergi cu un nou autobuz,

ca să afli cine ești e destul să te uiți pe pereți

când crește lumina

când crește lumina e

ca la transmiterea cotelor apelor fluviale

către vapoare.

lumina însemnează apele

ca să se unduiască de cristal șenalul navigabil.

fumează țigări să-ți îngălbenești degetele,

cântă de plictiseală până răgușești,

cu gulerele cafelelor alături,

adună gunoiul din curte,

numai să întâmpini cu ochii treji evenimentul.

seamănă cumva cu un examen,

sfeclește-o sau mergi înainte!,

un balans dintr-o parte în promisiunile multiplicate,

o dată se îndesește lumina

gândurile

când scriu îmi apar piepteni în baie,

deși n-am cumpărat de ani,

prezervative cu gust de portocale

în buzunarele pantalonilor kaki,

nu le-am luat, nu le folosesc,

am observat că mi s-a dublat ușa la casă,

ilogic pe acoperiș îmi ies

două hornuri cu cravate de fum,

camera are acum trei rânduri de geamuri la fereastră,

se înmulțesc lingurile și furculițele de inox,

iar frigiderul se burdușește

fără să calc în supermarket,

pe la șapte, într-o seară, mi-a sunat

la sonerie o femeie brunetă, cu sâni impozanți

și aveam să aflu că-i și deșteaptă, cum am visat totdeauna o iubită-

mi-a zis din prima că a venit din gândurile mele

și are de gând să stăm împreună,

mi-a mai spus că-i precum obiectele ce mi-au apărut în locuință, gândurile

devin orice.

într-o dimineața descriam pe calculator o minge și am șutat-o în geamuri,

în alta mă jucam cu niște copii imaginați,

a trecut timpul cu solzii căzuți ca momentele frumoase, 

până mi-am închipuit imprudent

că țin în mână un colt 45,

n-am apucat să simt

cum glontele mi-a spulberat capul