![](https://antoneseiliviu.wordpress.com/wp-content/uploads/2024/06/untitled-design.jpg?w=712)
Acest ciclu de poeme haiku – nu neapărat riguroase formal, ci ca imagistică și sonoritate – sînt inspirate de lectura volumului lui Akito Arima, fizician și poet, Secolul lui Einstein. Nu sînt prin urmare traduceri ale poemelor marelui poet japonez, ci mai degrabă interpretări ale acestora. Cum s-a întîmplat și la celelalte poeme din ciclul Caietul de lecturi. Cred că poeta are dreptate să-mi semnaleze acest scurt pasaj dintr-un interviu al lui Akito Arima: „I will answer you. If I am interested in the physics at hand,I continue to work ten hours, one hundred hours, no problem. But sometimes I have trouble solving my own questions.Nature is very cunning in hiding her secrets. In that case, I go back to haiku. I look at the other side of nature. Then, she frankly tells me her beauty. I turn from physics and very detailed theory to gigantic scenery or the detailed beauty of flowers or the beautiful song of the insect. I write a haiku.Then my energy concerning physics comes back. Then I look at my problem again with different eyes.” Desenul care însoțește grupajul este obținut prin apelul la AI căreia i s-o propus imaginea unuia din poeme. Este interesant, chiar dacă eu nu sînt un fac al AI. Lectură plăcută!
![](https://antoneseiliviu.wordpress.com/wp-content/uploads/2024/06/51z5kb0tr9l._ac_uf10001000_ql80_.jpg?w=642)
C. P. A. – Katia Fodor: Caietul de lecturi/ Secolul lui Einstein, haiku-uri de Akito Arima
Anotimpuri:
Rugina se desface în solzi
Și zboară.
Primăvara
**
Verde
Iubind orbește
Fiecare adiere.
**
Solzi de salcie
Cad în râu –
Plute pentru albine.
**
Vânt de amiază –
Petale de cireș rotesc
Deasupra noului cimitir.
**
Margine de oraș –
Păpădii în căutare
De ziduri vechi.
**
Aprilie –
Curcubeu prins
Într-o pânză de păianjen.
**
Din nou zambile –
Conversație veselă:
Fiice și mame.
**
Ceașca veche de ceai –
Aceeași poveste
Mișcă un val de iasomie.
**
Eu, eu, eu –
Un sturz întârziat
În livadă.
**
Învălmășite
Mirosurile în stradă –
Tei înfloriți, vanilie, ceva ars.
**
Dusă de vânt,
Prinsă de râu,
O sămânță aripată.
**
Sunet sticlos –
Lujeri de lalea
În aplecare.
**
Iarăși gol
Cuibul de barză –
Petale albe aninate.
Vara
**
Inteligență artificială –
Inexplicabilă mireasma
Ierbii cosite.
**
Păsări arzând
Deasupra orașului –
Minciună copilărească, Phoenix.
**
Șotron pe alee –
Un cosaș
Se avântă stângaci.
**
Ordinea de neclintit –
Înflorirea.
În sfârșit, iată și crinii.
**
Ploaia adunată
Într-o scorbură –
O mare efemeră.
**
Chip zâmbitor
Al fiicei mele –
Un peisaj cu maci.
**
Apa din fântână
În ulciorul spart –
Vrăbii vesele.
**
Ascunzătoare sub fragi –
Într-o zi,
Cărarea altcuiva.
**
Cel mai bătrân cireș,
Cu ultimii lujeri –
Fluturi odihnindu-se.
**
O ploaie mai mică
Roua,
La fel atinge pământul.
**
Cărarea inundată –
Libelule
Pe pietre de trecere.
Toamna
**
Păianjeni ascunși
Între cărămizi sparte –
Țara promisă lor.
**
Cameră de spital –
O fereastră deschisă,
Ultima frunză pe ramul de sus.
**
Stoluri de semințe mărunte
Și albine-
Aceeași umbră.
**
Cartea uitată în grădină –
Clopote de vânt
O păzesc prietenos.
**
Acele de pin
Din pridvor –
Povestitori osteniți.
**
Rătăcitor
Învelișul de ciocolată –
O dimineață vântoasă.
**
Rufe la uscat
În livadă –
Sărbătoarea recoltei.
**
Amintirea
Unei vechi rochii –
Trandafiri arși de îngheț.
**
Cocori de hârtie
Deasupra arborilor –
Joacă, ispășire?
**
Frunze de tei
Adunându-se lent –
Ascunzătoarea iernii.
**
Detalii
De crepuscul –
Nori sau munți?
**
Dimineața, după ploaie –
Alt răsărit
În fiecare picătură.
Iarna
**
Un ghețar topindu-se –
Pietricele, vreascuri,
Talismane în dezordine.
**
În așteptarea macilor –
Este încă
Prea frig.
**
În spatele ferestrei,
Acoperite de gheață
Mușcatele presimt răsăritul.
**
Umilă
Coaja zbârcită a mărului –
Poveste cu Albă ca Zăpada.
**
Răsăritul
Urcă muntele –
Zăpada trandafirie.
**
O picătură de sânge
Pe un ac de brad –
Glob de Crăciun spart.
**
Furtună de zahăr
Crivăț de scorțișoară –
Iarna mesei din bucătărie.
**
Teama de iarnă
Semințe prinse în gheață,
Furnicile, în chihlimbar.
**
A se încălzi-
Iedera
Îmbrățișând arborele.
**
Chiciură pe marginea frunzelor –
Grăbite
Podoabe de Crăciun.
**
O mierlă
Pe zăpada târzie –
Orice ar fi, cântă.
interesanta aceasta re-reinterpretare literara ….
daca inaite natura era sursa majora de inspirarie (si natura umana, desigur) azi avem poezie si, de fapt literatura inspirata din arta.
a fost orasul ca sursa de inspiratie inca neepuizata as zice, apoi relatiile umane, de la ganduri despre ganduri, pana la razboi
si ARTA,
adica azi taim in biblioteca si sursa de inspiratie sunt cartile.
de aceea cartile vor fi citite tot de cei care traiesc in biblioteca si nu de catre ceilalti
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi, lucrurile și simbolurile lor – lingvistice, iconice etc – participă toate la existență, deci sînt surse legitime de lirism și literatură în general. În ce privește concluzia ta, nu sînt sigur că e certă – nu trebuie să scăpăm din vedere curiozitatea, care în principiu e împărțită democratic la toată lumea. Mai ceva ca bunul simț comun!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
sunt, desigur, si nu de az
sa speram ca va ininge curiozitatea 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nădejdea moare ultima!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
sibtre toate cea mai indrazneata
Inteligență artificială –
Inexplicabilă mireasma
Ierbii cosite.
–
si cea mai interesanta, desigur, subiectivismul meu
Cameră de spital –
O fereastră deschisă,
Ultima frunză pe ramul de sus.
–
si cea mai intensa
Verde
Iubind orbește
Fiecare adiere.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sînt…
ApreciazăApreciază