Poetul Dorin Tudoran, bun și vechi prieten al lui Ion Vianu, a postat pe Facebook o evocare tulburătoare. Cu voia sa, o preiau…
![](https://antoneseiliviu.wordpress.com/wp-content/uploads/2024/06/ion-vianu-aaaeab3f-d4bd-4a9a-be3e-dfc2c1c83ee-resize-750.jpeg?w=769)
„Era o vreme de murit/Ceva ce nu s-a pomenit”
Se moare pe capete în aceste zile și asta mi-a reamintit distihul de mai sus dintr-o poezie publicată în AGORA de Dan Deșliu spre sfârșitul anilor ’80.
Vestea dispariției lui Ion Vianu m-a întristat profund, dar nu m-a mirat. Cu puțin timp în urmă, Radu Ioanid și Ion Vianu au participat la un eveniment în Elveția. Mi-au trimis niște fotografii – Ionel nu arăta deloc bine în scaunul cu rotile, dar purta pe față același zâmbet blând dintotdeauna.
A văzut răul în mai toate ipostazele lui, a denunțat folosirea psihiatriei de către Securitate în reprimarea unor voci care incomodau regimul comunist, s-a alăturat mișcării lansate de Paul Goma și nu a făcut niciun pas înapoi în fața amenințărilor.
A fost membru al Colegiului Redacțional al AGOREI încă de la primul număr al revistei. Vocea lui limpede, dar temperată a insuflat revistei echilibru.
Ferm, dar cumpătat, și-a apărat cu generozitate prietenii chiar și atunci când unii dintre ei erau imposibil de apărat, căci dincolo de vinovății, a încercat să vadă și să ne explice mecanisme care pot dezechilibra cumpăna morală. Pentru el, a acuza fără a înțelege tenebrele vinovăției a fost un exercițiu de nepracticat.
Ion Vianu lasă în urmă-i nu doar o operă, ci și o operă umană – performanță pe care puțini o ating.
Ne va lipsi foarte mult.
Fiul marelui Vianu. Știe ceva despre închisorile comuniste. Mai sunt revelații.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tragic dispare o generație, poate ultima, cu o educație solida și, unii, și cu o coloana vertebrală bine comentată.
Textul lui DT a fost preluat și de Cotidianul.
O curiozitate personala, un text afișat pe FB se bucura de vreun copyright?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da. Se aplică toate codurile etice profesionale și legislația privind copyright-ul. Dar pentru explicații punctuale, mai bine consultați un specialist.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu poate fi preluat fără a numi autorul…
ApreciazăApreciază
Țin la îndemînă, azi mai mult decît atunci a apărut și mi-am cumpărat-o imediat, în 1975, cartea lui Ion Vianu „Introducere în psihoterapie”. M-au „vrăjit” atunci (treceam printr-o experiență traumatizantă) aceste cuvinte din prefața semnată de autor: „finalitatea ei – a psihoterapiei, n.m. – este de a fi ecoul strigătului de singurătate al celui aflat în impas”.
Cred că Ion Vianu a ridicat exemplar acest deziderat terapeutic la demnitatea de imperativ moral.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Absolut! Cartea aceea a fost și pentru mine un dar, unul din cele mai mari pe care le-am primit ca student…
ApreciazăApreciază