Să mai lăsăm prejudecățile!

 

Acum vreo trei săptămîni s-a blocat notebook-ul. Dus la depanare, a fost deblocat, dar am primit și vestea proastă că hardul poate crăpa oricînd în următoarele șase luni. Cum de pe pc-ul mare nu intru pe net, îl folosesc mai degrabă ca depozit, la vizionat filme și ascultat muzică, exista riscul să rămîn oricînd neconectat, or internetul devenit nu doar un mijloc indispensabil pentru ocupațiile mele, ci și un fel de dependență. Acum, e drept că ASSUS-ul meu și-a făcut datoria cu vîrf și îndesat și nu în condițiile de mediu cele mai bune. Numai cît păr de motan a scos depanatorul din el cînd l-a reactivat provizoriu! Ieri, am plecat cumpărături, neuitînd acasă numeroasele mele prejudecăți: că de la notebook nu mă pot întoarce la laptop; că orice sculă de natura asta trebuie să fie neagră; în fine, că nu iau ceva care are instalat orice alt program decît Windows 7 sau Windows XP Profesional, cu care am tot lucrat. Numai că socoteală de-acasă nu s-a potrivit cu cea de la tîrg! Nici un notebook nu avea intrarea pentru internet prin cablu, iar adaptoare există în principiu, nu și în magazine. Așa că m-am întors cu gîndul la laptop și m-am tot uitat prin uriașul magazin. Bun, laptop să fie, dar alb? Pentru că cel mai mult din bogata ofertă mi-a plăcut un Toshiba Satellite – alb ca zăpada, indiferent dacă folosim termenul în sens propriu sau metaforic. Și alb a rămas! Cît privește programul, absolut toate sculele din magazin erau echipate cu Windows 10. Nebunia este că față de toate zvonurile auzite, se dovedește un program foarte bun și mai mult decît prietenos. Dacă și puțina mea pricepere, ajutată prin mail de prietenul Marian, a fost destulă pentru a seta tastatura pre rumănește, ea fiind de la mama ei așezată în Turkish Q! Sînt mulțumit de această unealtă, așa că gîndesc s-o protejez de blana lui Marco Polo măcar închizînd capacul la culcare!