Mircea Dinescu – Două nimerick-uri


mircea-dinescu1

Nu, nu sînt două limerick-uri irlandeze, ci două nimerick-uri băștinașe, marca inconfundabilă Dinescu. Cu un ușor sprijin intertextual al lui Nenea Iancu! Lectură plăcută… De cînd a apărut cel mai recent volum, spre sfîștiul iernii anterioare, cred că am citit încă vreo 30 de poeme noi de Dinescu. Fără îndoială, ne putem aștepta la un nou volum…

http://www.catavencii.ro/editorial/doua-nimerick-uri/

*
* *
Acum un veac jumate, gentil și galanton,
și-a pus și Caragiale sămînța în baston.
Să ne-nțelegem însă, bastonul era Mița,
căreia, ca un flutur, i-a cam zburat rochița
de s-au stropșit chinezii la viermele mătăsii
și i-a băgat Maestrul pe toți în pizda mă-sii.

*
* *
Se dezvățară, iaca, să lăcrimeze ochii
de cînd ne scoase Donald din cloaca Europii,
punîndu-ne pe limbă transplant din păr de cîine
ca să mîncăm de-acuma numai muscali pe pîine.
Noi i-am mînca pre dînșii, că sîntem pui de lei,
în pauza în care n-or să ne pape ei.

Anunțuri
Publicat în Fără categorie | 19 comentarii

Cum se naște un stejar…


Un film de trei minute realizat de Ocolul Silvic Stejarii Muscelului în care asităm la primele 8 luni din viața unui stejar, de la momentul în care ghinda încolțește în pămîntul umed și pînă în cel în care tulpina începe să se ramifice la suprafață și apare prima generație de frunze… Superb. Mulțumesc prietenului Cezar Straton, scriitor și pădurar în egală măsură, pentru link.

Publicat în Fără categorie | 10 comentarii

Diabolus – High Tones, 1971


th

 

Nu credeam să învăț a recupera vreodată, dar dacă trebuie, o fac! Nu știu dacă am ascutat vreodată Diabolus, iar dacă da, nu mi-a rămas în memorie. O descopăr acum, grație prietenului Radu Lupașcu, care mi-o semnalează și îmi trimite linkul către un disc excelent. Practic, trupa este una dintre cele care a deschis drumul prog-ului britanic. Mai multe detalii în scurta prezentare primită tot de la Radu. Mulțumesc, frate!

„Although very little known – ‘the band that the world forgot’, says Max von Seibold, drummer’s son, in a memory website (www.diabolustheband.net) -, Oxford band DIABOLUS is an early predecessor for symphonic rock to come in the middle 70’s. Members: John Hadfield (lead guitar, vocals), Anthony Hadfield (bass, vocals), Philip Howard (flute, tenor sax, organ, piano, vocals), Ellwood von Seibold (drums, percussion) and Peter Cornel (role unknown). Band was considered not comercial. Disbandments and reunions keep the band playing under the name SUNFLY.
Their only LP, „High Tones”, was recorded in 1971, in London, produced by Hugh Murphy and Shel Talmy (THE WHO); but never released because of ‘comercial’ reasons. An unauthorized edition was released in Germany by Bellaphon. When the members found out about this, in the mid 1990’s, they legally fought back property and re-released the album with Sunrise Records, Europe). Music runs from folk tunes to excessive instrumentation, including flute, sax and chorus sang by three of the members of the band, passing through jazz-fusion and complex time composing. GENTLE GIANT’s choruses run similarly to DIABOLUS’; flute sound takes them close to JETHRO TULL. Sax prefigures later PINK FLOYD sound, but while in PF sax is „invited” in DIABOLUS it comes as part of the whole. Some of the tunes approach electric jazz through the use of broken times and an open drumming, with moments of total free improvisation.”
Publicat în Fără categorie | 6 comentarii

Dorin Tudoran – Pantofii și viitorul facultativ


bogza-2-pg-1-1

A doua postare cu/ despre Geo Bogza (chiar a treia pentru că este amintit în fugă și în episodul cu lectura în cenaclu). De data aceasta este vorba despre o scrisoare a lui DT către Bogza despre modul în care DT vede „tragedia românească” și răspunsul lui Bogza, care este dat în facismil. Sîntem în 1977. Episodul cuprinde și o relatare a unei discuții cu Geo Bogza din 1984, cînd pentru DT devenise limpede că nu mai are altă opțiune decît expatrierea, exilul…

https://anamneze.net/pantofii-si-viitorul-facultativ/

Bogaz-2-pg-2

 

Publicat în Fără categorie | 6 comentarii

Adam Kirsch – Între sionism și universalism. Dezbaterea Hannah Arendt – Gershom Scholem


banner-38

Eseul lui Adam Kirsch A Shared Debt: The Correspondence of Hannah Arendt and Gershom Scholem, tocmai apărut în Tablet Magazine, analizează cu multă subtilitate disputa apărută după apariția cărții Eichman la Ierusalim de HA. o dispută în articole și mai ales în scrisori. Despre sionism și universalism, despre două tipuri de loialitate. O coincidență amuzantă face să fi primit linkul articolului, de la Michael Shafir, imediat ce descoperisem și citisem eu însumi articolul! Nimic de mirare, Michael are un simț deosebit al descoperii lucrurilor interesante. Poate și eu!

Un rezumat al dezbaterii dintre cei doi extras din Wikipedia, ajută la mai buna lectură a eseului:

„In the aftermath of the Eichmann trial in Jerusalem, Scholem sharply criticised Hannah Arendt‘s book, Eichmann in Jerusalem: A Report on the Banality of Evil and decried her lack of „ahavath Yisrael” (solidarity with the Jewish people). Arendt responded that she never loved any collective group, and that she does not love the Jewish people but was only part of them. The bitter fight, which was exchanged in various articles, made Scholem break off ties with Arendt and refuse to forgive her. Scholem wrote to Hans Paeschke that he „knew Hannah Arendt when she was a socialist or half-communist and…when she was a Zionist. I am astounded by her ability to pronounce upon movements in which she was once so deeply engaged, in terms of a distance measured in light years and from such sovereign heights.”[7]” ” Various other Israeli and Jewish academics also broke off ties with Arendt, claiming that her lack of solidarity with the Jewish people in their time of need was appalling, along with her victimization of various Nazis. Before the Eichmann trial, Scholem also opposed Arendt’s interpretation (in letters and the introduction to Illuminations) of Walter Benjamin as a Marxist thinker who predated the New Left. For Scholem, Benjamin had been an essentially religious thinker, whose turn to Marxism had been merely an unfortunate, but inessential and superficial, expedient.”

http://www.tabletmag.com/jewish-arts-and-culture/books/254461/hannah-arendt-and-gershom-scholem

Publicat în Fără categorie | 4 comentarii

Mircea Dinescu, recital în Israel


În această lună, poetul Mircea Dinescu a fost, probabil mai este, în Israel. Nu știu ce program are acolo dar, după cum aflu de la poetul Adrian Grauenfles, căruia îi mulțumesc, sîmbătă a avut un recital de poezie în privat, găzduit de familia Meiseles. La un moment dat, o să-l vedeți în filmuleț pe Nancy Brandes, fostul lider și organist al trupei Roșu și Negru, trupa mea românească preferată din adolescență și fragedă tinerețe. E cel în cămașă cu carouri… Merci encore, Adrian!

Publicat în Fără categorie | 6 comentarii

Atef Forestier – Secretele pădurii


Un splendid film trimis tot de scriitorul Cezar Straton, că doar nu degeaba e și inginer silvic. Vorbit în franceză, dar cum românii fac parte din comunitatea francofonă, nu-mi fac mari probleme! Are deja aproape jumătate de milion de vizionări – și pe bună dreptate!

Publicat în Fără categorie | 6 comentarii