Emily Witt – Despre experiența LSD la artiștii psihedelici…


Witt-Psychadelics

De mai multe mii de ani, artiștii – dar nu doar ei, ci și vrăjitorii, șamanii, ghicitorii, precum și oamenii obișnuiți – au experimentat drogurile, de la vin la marijuana, mescalină, ciuperci halucinogene, opium, ba chiar și droguri mai dure, unele de sinteză, cum este și LSD. Sigur, mulți artiștii, mai ales din zona pop art, dar nu exclusiv, au căzut victime consumului excesiv de droguri. Over dose devenise la un moment dat aproape un cuvînt banal. Am găsit în The New Yorker un excelent eseu – The Science of the Psychedelic Renaissance – scris de Emily Witt despre efectele LSD asupra artiștilor psihedelici și despre experimentele științifice privind respectiva influență…

https://www.newyorker.com/books/under-review/the-science-of-the-psychedelic-renaissance?mbid=nl_Daily%20053018&CNDID=48835257&spMailingID=13609702&spUserID=MTgwOTMzMDgwMjcwS0&spJobID=1402756411&spReportId=MTQwMjc1NjQxMQS2

Reclame
Publicat în Fără categorie | 9 comentarii

Iulian Ciocan, premiu la „Salon du Livre des Balkans” de la Paris



Sasha Kozak francezaIulian Ciocan, unul din prozatorii mei preferați de azi, a luat la cea de-a opta ediție a   Salon du Livre des Balkans de la Paris, premiul „Coup du Coeur” pentru versiunea în limba franceză a romanului Regatul lui Sașa Kozak/ Le royaume de Sasha Kozak tradus de Florica Ciodaru-Courriol și apărut la Belleville Editions. Este interesant că este singurul dintre cele patru romane ale autorului care nu a apărut la Polirom, ci la Tracus Arte. Și este de-a dreptul dramatic că este singurul pe care nu l-am citit și nu am reușit să-l depistez nici la Bookfest pe 1 iunie. Dar măcar l-am întîlnit pe autor și am aflat că și în acest roman personajul principal este tot Chișinăul, mai precis anii 90, ai începutului tranziției în republica de peste Prut. Ceea ce, de bună, seamă, m-a făcut și mai curios! Să văd ce se mai poate face, poate să-i cer autorului ediția electronică, pdf-ul…. Deocamdată, îl felicit pe Iulian Ciocan pentru premiu! Sau, poate, profitînd de premiul parizian, editura bucureșteană ar putea să scoată un tiraj suplimentar…

În ultima poză, Iulian Ciocan la Bookfest, la lansarea celui de-al patrulea roman Dama de cupă (Polirom, 2018), pe care l-am semnalat acum vreo două sptămîni pe acest blog.

Salon Balkans3

DSCN0730

 

Publicat în Fără categorie | 10 comentarii

Rîdem din timp (6). Cu Dorel Schor


Care ne propune, mai întîi două urgențe, una mare și una „a înîi”, apoi ne descrie bucuria locatarilor din blog după anunțarea laureatei la Miss Municipiu! Cu un desen din The Moscow News, pe tema urnalistul „reînviat”. Le-a cam ieșit gluma! Mulțumiri poetului Nicolae Coande pentru furnizare…

unnamed (1)

URGENŢĂ MARE

   Telefonul sună insistent, prelung şi obraznic, dar vocea care se aude în continuare este plăcută, feminină şi aparţine unei persoane care, în mod evident, nu are nici un motiv să se grăbească:
   – Alooo, casa doctor Cutare?
   – Da, doamnă.
   – Dacă nu vă supăraţi, aş putea să vorbesc cu domnul doctor?
   – La telefon.
   – Ah, chiar dumneavoastră… Dar am impresia că v-am deranjat de la masă, dacă nu greşesc…
   – Nu greşiţi deloc, doamnă, tocmai luam masa de seară.
   – Vai… Dar de ce atât de târziu? E după unsprezece noaptea..!
   – Într-adevăr… Am fost de gardă.
   Aici se pare că vocea de la telefon ezită o clipă, dar îşi revine elegant:
   – Regret că vă deranjez atât de nocturn, dar pentru mine e foarte urgent. Primiţi urgenţe?
   – Dacă e urgent…
   – E foarte urgent… De câteva luni îmi cade părul. Mai ales când mă spăl pe cap. E bine să mă spăl pe cap?
   Se pare că doctorul s-a lămurit, dar răspunde civilizat.
   – Spălaţi-vă pe cap cât doriţi…
   – Dar coafeza mea spune că nu e bine să mă spăl. Zice să mă spăl pe cap numai la ea contra cost!
   Se pare că doctorul începe să-şi piardă răbdarea.
   – Doamnă dragă, chestiunea nu e urgentă…
   – Ah, voi bărbaţii. La fel spune şi bărbatul meu… Dar permanent să-mi fac? Că îmi vine bine.
   – Nu ştiu, doamnă. Nu vă cunosc, nu ştiu dacă şi cum vă vine.
   – Îmi vine bine… Atunci, pot să vin? Că azi mi-am făcut un permanent şi mi-a dat cu un sprei şi eu am impresia că spreiul ăsta întăreşte părul de deasupra, dar el cade de dedesubt. E posibil..?
   Doctorul, abent, răspunde că orice e posibil. Dar vocea e prezentă:
   – Există medicamente care să-l întărească?
   – Există…
   – Dar nu-i periculos? Că am auzit că daţi nişte vitamine care îngraşă…
   – Nu îngraşă… Şi mai sunt şi alte medicamente.
   – Şi nici astea nu îngraşă?
   – Fiţi fără grijă…
   – Dar părul meu e slab, nu ar fi bine să-l îngrăşaţi puţin?
   – O să vedem, stimat doamnă, pe când doriţi să vă înscriu?
   – Pe când e posibil?
   – Mâine la cinci după masă.
   – Cum, chiar mâine? La coafeză nu pot să obţin rând dacă nu mă înscriu minimum cu două săptămâni înainte.
   Doctorul cu ultimele răbdări:
   – Eu nu-s coafeză, regret foarte mult.
   – Aveţi şi de ce… Ştiţi ce clientelă are o coafeză?
   – Nu ştiu…Atunci când veniţi?
   – Vreţi să vin?
   – Eu nu vreau, dumneata ai spus că vrei.
   – Păi, nu aţi spus că nu-i urgent? Atunci de ce să vin? Ca să primesc minerale şi vitamine şi şampon.?.. Nu mai bine plătesc ceva în plus la coafeză şi mă spală ea pe cap? Că imi dă şi cu spreiul care face sa nu cadă părul deasupra… Şi care miroase splendid, nu ca medicamentele. Voi, doctorii, n-aveţi decât să faceţi experienţe pe alţii, nu pe mine. Pa şi pusi! Noapte bună…
 URGENŢA ÎNTÂIA
   Iată ce mi-a povestit Menaşe că i s-a întâmplat alaltăieri la o anumită instituţie municipală în legătură cu obţinerea unei aprobări.
   – Aşteptam acolo de vreo două ore, când deodată am simţit o senzaţie de presiune şi mi-am dat seama că nu am făcut bine că dimineaţa am mâncat la repezeală o salată de roşii cu castraveţi şi după aia nişte iaurt cu miere de albine. Am crezut că o să-mi treacă, dar când nevoia a devenit presantă, m-am ridicat de pe scaun şi am pornit să caut…mă înţelegi…
   – Si?
   – Şi erau pe culoar o mulţime de funcţionari care se agitau de colo până colo şi cetăţeni cu treburi şi diverşi cu fel de fel de mutre, aşa că m-am apropiat de unul cu o figură mai de încredere şi l-am întrebat şoptit unde aş putea să mă duc pentru o treabă discretă şi urgentă. Tipul mi-a spus că la ei nu există protecţie şi nici urgenţe pentru că toate cazurile sunt importante, dar că pot încerca totuşi la camera 416 şi să spun că m-a recomandat el.
   M-am repezit la lift, dar liftul în loc să urce, tocmai cobora, aşa că am fugit pe scări, am căutat uşa pe care scria 416 şi când să intru, mă apucă de umăr unul cu figură de pepenar şi-mi zice „unde dai buzna? nu vezi că-i rând?”. Avea dreptate, chiar era rând, o coadă de vreo zece persoane, dar curios că erau şi bărbaţi şi femei. Ce era să fac? Am întrebat cine e ultimul şi m-am aşezat pe un scaun.
   – Şi a durat mult?
   – Tocmai că nu prea mult, dar pentru mine era enorm… O doamnă grasă stătea lângă mine şi ofta săraca, cred că nici ea nu mai putea…Îmi spune „Eu aştept a doua oară pentru că mi-a lipsit o hârtie…” Aoleu, spun eu, trebuie să vii cu hârtie personală?” …Păi, n-ai ştiut nici matale? Ei au afişat, dar cine se uită la afişe? Du-te repede la camera 321 să-ţi iei hârtia şi dacă vii la timp, îţi păstrez locul!”
   Fug deci la 321 pentru hârtie, norocul meu că aici mergea mai repede, dar ghinionul meu, nu plătisem taxa de timbru.
   – Trebuie să plăteşti dinainte?
   – Aşa-i la ei… Fug la camera 104, chiar la intrare, plătesc, cam scump pentru aşa o chestie, dar când problema e presantă nu te mai uiţi cât costă, mă întorc la 321, iau hârtia, fug la 416, rândul tocmai se apropiase, intru înăuntru, tipul de acolo îmi aprobă şi n-ai să crezi, am reuşit în jumătate de zi cea ce alţii…
   – Ia stai, Menaşe, dar parcă spuneai că ai simţit o presiune…
   – Foarte adevărat, dar între timp chestia asta se rezolvase de la sine. Ce mai, alţii strică o pereche de pantofi până reuşesc, nu nişte pantaloni acolo…
MISS MUNICIPIU
   A fost o  surpriză grozavă pentru locatarii blocului nostru:
   Manana, fiica cea mică a familiei  Nasgâtaşvili a fost aleasă de către un juriu de profesionişti , la concursul de frumuseţe care se organizează în fiecare an în oraş, „Miss Municipiu”. Până mai anul trecut, era o adolescentă timidă şi anonimă, iar acum, deodată, am descoperit o domnişoară frumoasă şi elegantă, o adevărată stea care merită cu prisosinţă titlul.
   Noi, vecinii şi nu numai, l-am felicitat pe fericitul tată care se mândrea pe bună dreptate cu succesul fetei lui. Ba, mai mult decât atât, au apărut şi unele avantaje neaşteptate. De pildă, s-a întâmplat de câteva ori ca nişte licieni să-i ofere loc în autobuzul aglomerat, sora de la policlinică l-a primit peste rând la recoltarea analizei pentru colesterol, iar din partea familiei Iliescu a primit un frumos buchet de gladiole.
   Când l-a întâlnit pe dentistul Kleinergrois, aproape că s-au îmbrăţişat, mai ales când acesta a declarat să audă şi alţii:
   – Frumoasă fată s-a făcut Manana!
   Haim Nasgâtaşvili, care primise destule complimente, a spus modest:
   – Mulţumesc, mulţumesc…
   – Da, a continuat dentistul. Ciclurile biologice naturale şi demonstraţiile congenitale paralele, precum şi ancorarea liniilor de destin au dovedit  că fetele seamănă, în general, cu tatăl lor, iar băieţii cu mama lor. E dovedit incontestabil. Cu alte cuvinte, Manana a moştenit frumuseţea, şarmul şi eleganţa naturală de la tatăl ei!
   A fost momentul când Haim l-a îmbrăţişat a doua oară pe dentistul Kleinergrois. Dar acesta a continuat:
   – De acea, se impune să aflăm neapărat cine este cu adevărat tatăl ei!
   Unii spun că a fost o glumă nevinovată. Alţii, că ar fi ceva în treaba asta. Haim a fost o vreme foarte supărat, dar conflictul s-a stins de la sine, pentru că în etapa următoare Manana nu a mai promovat şi după un timp au apărut alte noutăţi locale.
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

6 ore la Bookfest!


DSCN0632

Mi-a plăcut noul spațiu de desfășurare a Bookfest-ului, pavilionul B 2, mai spațios, mai aerisit decît oricare dintre spațiile de pînă acum. Mi-a evocat cumva Olympia de la Londra, unde am fost acum vreo 3 – 4 ani, la un mare tîrg de carte internațional. Poetul Paul Gorban spunea că seamănă cu locul de desfășurare al tîrgului de carte de la Paris, dar eu n-am ajuns acolo. Ce este fantastic la un tîrg de dimensiunile tîrgului bucureștean, dincolo de oferta uriașă de cărți este că poți întîlni mai multă lume – scriitori, editori, cititori, mulți prieteni – decît într-un an întreg. De data aceasta, am participat la două evenimente și m-am plimbat prin tîrg vreme de vreo șase ore. Pe cît mă ajută acum memoria, am întîlnit peste 30 de prieteni și cunoscuți. Și mă refer doar la cei cu care am și schimbat măcar cîteva vorbe, nu și la cei cu care m-am salutat în mare viteză. Prin urmare, iată-i ieșind din memorie pe poetul Cosmin Perța, împreună cu care am lansat ediția integrală în românește a poeziilor lui Ungaretti, realizată de Nicoleta Dabija, la standul Paralela 45. La locul faptei, scriitorul Ion Lazu, care a făcut și fotografii, scriitoarea Vasilica Ilie, care avea să recidiveze și la lansarea mea, care a urmat după o oră la standul Junimea. Și Dna Elena Mando a fost recidivistă, ca și Horia Pătrașcu, care a pozat cu aparatul meu. În pauza dintre lansări, am dat peste scriitorul Dumitru Ungureanu, în vreme ce mă fotografia pe ascuns cu un aparat căruia îi inversase lentila. Se profesionalizează tot mai mult în arta fotografică, după cum văd. Între lansări, i-am vizitat pe Cristina Nemerovschi și Alex Voicescu la standul Herg Benet și după îmbrățișări. mi-au umplut brațele de cărți, între care ultima apariție a Ancăi Mizumschi, pe care o voi lansa pe la mijlocul lunii la Iași. Ajungînd la lansarea mea, i-am văzut deja acolo pe rockerii mei Radu Lupașcu și Mircea Giurgiu, pe Mona și Sorin Antohi, care avea să devină și vorbitor, alături de Lucian Vasiliu și Nicoleta. Pe lîngă cei amintiți, am mai recunoscut pe Dna Iulia Deleanu, pe poeta de la Chișinău Maria Pilchin, care mi-a dăruit cea mai recentă carte a sa, pe excepționalul prozator tot de la Chișinău Iulian Ciocan, căruia i-am dat eu ultimele mele apariții editoriale, Stelian Țurlea nu mai era, dar îmi lăsase la stand ultima sa carte, scriindu-mi și un bilețel în care zicea că a cumpărat cartea, ba chiar și ediția Ungaretti. Dacă am dat autografe? Da, pe toate cele zece exemplare din volum care mai erau. Era bine dacă erau mai multe, cererea a depășit oferta. Fiind vorba de o carte de poezii, mi se pare un semn bun!

Printre standuri, afară la fumat, la terasa unde am cinat, i-am mai întîlinit pe prozatorul Cezar Pârlog, care mi-a oferit o recentă carte de povestiri umoristice, pe poetul George Mihalcea, care mi-a dat Decameronul său în versuri. pe poeta Simona Popescu și pe poetul Claudiu Komartin, pe prietenul Ioan Groșan, pe Alexandru Vakulovski, pe Stelian Tănase, care mi-a dăruit ultimul său roman, pe poetul și directorul editurii Cartea Românească Călin Vlasie, pe prozatorul Bogdan Suceavă, sosit de peste Ocean, probabil și pe alții și îmi cer iertare de la ei că memoria mea nu e perfectă. În stație, așteptînd bus-urile noastre, am stat mai mult de vorbă cu excelentul prozator Radu Aldulescu. Pentru o ședere de șase ore, cred că am avut ceva activitate! De altfel, după 7.30 p. m. cînd am plecat spre hotel, eram tehui… Pozele sînt realizate de Ion Lazu, Mona Antohi, Lucian Vasiliu, profesorul Septimiu Chelcea, de Radu Lupașcu și Horia Pătrașcu, cu aparatul meu, ba chiar și de mine!

DSCN0671

DSCN0687

DSCN0688

DSCN0692

 

Anton

DSCN0720

DSCN0726

DSCN0730

cof

DSCN7507

34284583_1630081550422478_5227909822770315264_n

 

 

 

Publicat în Fără categorie | 38 comentarii

Rîdem din timp! (5). Cu titluri


Scurte, medii și mai lunguțe, dar toate ecelente, primite de la scriitorul Cezar Straton Și o  ilustrație sosită de la Juliletta Mihai din California, pe care ea a primit-o de la pritenei din Canada, unde va fi ajuns de aici. Umorul bun trebuie să circule!

unnamed (2)

Căldură. Aseară, ea, melancolică: – A venit căldura…El, panicat: – Cât?!?

 

Consolare. Doi ardeleni se întâlnesc după ce unuia dintre ei îi murise nevasta. – Ți-a luat-o Dumnezeu pe lelea, bade Grigore! – Mi-a luat-o. Lasă-l sa vadă și el cu cine-am trăit eu!

 

Hoți. – Dacă n-ar fi fost nevastă-mea, acum aş fi fost jefuit de hoţi. – Te pomeneşti că i-a pus pe goană.
– Nu, dar ea mi-a golit buzunarele înainte de a pleca de acasă.

 

 Alcool. Lenin primește un apel telefonic de la Troțki: – Tovarășe Lenin, vă rog să-mi trimiteți urgent două cisterne de alcool! – Pentru ce, tovarășe Troțki? – Țăranii s-au trezit din beție și vor să știe de ce a fost înlăturat țarul.

 

Logică. Doi tipi comandă la restaurant două beri. Sunt serviți, condiționat, și cu două piftele. Una mai mare și una mai mică. Unul dintre ei se repede și o ia pe cea mai mare. Celălalt îi reprosează: – Bine mă, te-ai repezit la cea mai mare? – Dacă serveai tu primul, pe care o luai? – Pe cea mai mică.
– Păi vezi, atunci cea mare nu-mi rămânea tot mie?

– Păi vezi, atunci cea mare nu-mi rămânea tot mie?

 

 

Departe. Peste şapte mări şi şapte ţări, dincolo de Pădurea de aramă, de cea de argint si de cea de aur, dincolo de împărăţia zmeilor, dincolo de Marea cea Mare, pe Insula Fericirii, se afla castelul lui Făt-Frumos. Într-o dimineaţă, acesta se trezeşte, deschide larg fereastra, priveşte în depărtare şi zice: -Băi… da departe mai stau!

 

Capre. Un român avea un vecin arab. Într-o dimineață, plângea românul de mama focului. Arabul îl întreabă: – De tze blângi, mei ? – Mi-a murit capraaaaa…– Laza, mei. Uite dau la tine bani, iei alda gapra…Zis și făcut. A doua zi, plângea românul și mai tare. – Aguma de tze mai blangi ? – Păi, dacă nu-mi murea mie capra, acuma nu aveam două!?

 

Viagra. Un tip se duce la doctor să-i ceară o tabletă de Viagra. Doctorul îl avertizează că dacă a înghiţit pastila va trebui să treacă la treabă, că altfel nu va mai putea face dragoste niciodată. Tipul pleacă, ajunge acasă, parchează maşina, înghite tableta, intra în casă şi începe să-şi caute nevasta. După ce-şi dă seama că tipa nu-i acasă, dă disperat telefon doctorului, întrebandu-l ce-i de făcut. Doctorul îl întreabă dacă prin casă nu e vreo altă femeie – menajera, guvernanta, etc. Tipul răspunde:
– Este, dar pentru ea nu aveam nevoie de tabletă!

 

Consultantul. Consultantul este o persoană care îți ia ceasul de pe mână și iți spune apoi, contra cost,  cât este ceasul.
Economist. Economistul este un expert care va ști mâine de ce lucrurile pe care le-a prezis ieri nu s-au întâmplat azi.
Statistician. Statisticianul este o persoană care se pricepe foarte bine la numere, dar nu are suficientă personalitate ca să fie contabil.
Matematician. Matematicianul este un orb într-o cameră întunecată care caută o pisică neagră care nici nu există în cameră. (Charles R. Darwin)
Avocat. Avocatul este cineva care scrie un rezumat în 10.000 de cuvinte.
Psiholog. Psihologul este o persoană care îi examinează pe toți bărbații din cameră când intră o femeie frumoasă.

 

Diplomat. Diplomatul este o persoană care îți spune să te duci dracului într-un așa mod încât abia aștepți să o iei pe acel drum.

 

Pedeapsă. ”Dacă o femeie a cauzat moartea soțului ei pentru alt bărbat, acea femeie va fi trasă în țeapă.” (Codul lui Hammurabi)

 

Incest. ” Dacă un bărbat trăiește în incest cu fiica lui, omul acela va fi alungat din oraș.” (Codul lui Hammurabi)

 

Pedeapsă. ”Dacă un bărbat după moartea tatălui său se culcă cu mama sa, amândoi vor fi arși de vii.” (Codul lui Hammurabi)

 

Mireasă. ”dacă un bărbat a ales o mireasă pentru fiul său și fiul său a cunoscut-o trupește și dacă, după aceea, el însuși se culcă pe sânul ei și este prins, acel om va fi legat și aruncat în apă. Dacă bărbatul a ales o mireasă pentru fiul său și fiul său nu a cunoscut-o trupește, și el ănsuși se culcă pe sânul ei, el va plăti acesteia ½ maneh de argint și îi va restitui în bune condiții tot ce ea a adus de la casa tatălui ei, iar ea se va putea căsători cu un alt bărbat, după pofta inimii.” (Codul lui Hammurabi)

 

Greșeală. ” Una dintre cele mai mari greşeli ale mele în viaţă a fost iluzia că oamenii îmi vor arăta aceeaşi dragoste pe care le-am arătat-o.” (Heath Ledger (1979-2008)

 

Sacrificiu. ” Nu mi-e teamă să-mi pierd viaţa. Dacă trebuie să salvez un koala sau un crocodil sau un cangur sau un şarpe, amice, o să-l salvez. (Steve Irwin (1962-2006)

 

Disimulare. ” Tot ce ai nevoie este un zâmbet fals, frumos, pentru a ascunde un suflet rănit, iar lumea nu va  observa cât de nefericit  ești cu adevărat.” ( Robin Williams (1951-2014)

 

Distrugere. ” Poţi să te auto- distrugi acum, făcându-ţi griji pentru ziua de mâine.” (Janis Joplin (1943-1970)
Alegere. ” Aş prefera să fiu urât pentru ceea ce sunt, decât iubit pentru ceea ce nu sunt.” (Kurt Cobain (1967-1994)

 

Tristețe. ” Dacă ochii mei ar putea să-mi arate sufletul, toată lumea ar plânge atunci când m-ar vedea zâmbind.”(Kurt Cobain (1967-1994)

 

Lecții. ” Un stomac gol, un portofel gol şi o inimă frântă te pot învăţa cele mai bune lecţii de viaţă.”  (Robin Williams)

 

Cafea. Cafeaua este atât de importantă în cultura turcă, încât,  conform unei legi din secolul al XIX, o femeie turcă putea divorța de soțul ei dacă acesta  nu-i asigura porția zilnică de cafea.

 

Parșivenie (rusească). ”Ne cunoaștem noi oamenii. Zice o vorbă din bătrâni: rusul îți intră în casă și se închină la icoane, dar cu ochii e pe sub laviță. De câte ori au purtat rușii războaie cu turcii, ziceau că le poartă pentru ușurarea sorții creștinilor stăpâniți de turci, și e lucru de mirare, că totdeauna se mulțumeau să facă pace cu turcii pentru o bucățică de pământ ruptă dintr-o țară creștină. Nu s-au bătut niciodată, și – de-o mai fi – nu se vor bate nici de acum cu turcii de dragul creștinilor, cum nu aleargă lupul la miel cu gândul să-i arate drumul către stână.” (G. Coșbuc, ”Războiul nostru pentru neatârnare”)

 

 

 

Publicat în Fără categorie | 3 comentarii

Rîdem din timp! (4). Pe cele mai înalte culmi…


Credeam că mai postez sîmbătă seara, la întoarcere, dar cum am somn, mai las ceva în urmă. Unele din culmile astea chiar sînt… înalte. Mulțumiri Dlui Dumitru Ion pentru expediție….

unnamed

CULMEA melcului: sa fuga de acasa
*
CULMEA notarilor: sa legalizeze un act sexual
*
CULMEA justitiei: sa condamni o prostituata la locul de munca
*
CULMEA melancoliei: sa cazi pe ganduri si sa-ti rupi mana
*
CULMEA World Trade Center : urci cu liftul, cobori cu biroul!
*
CULMEA ceasului desteptator: sa sune ocupat…
*
CULMEA agriculturii : sa ari Calea Victoriei cu boii din guvern
*
CULMEA ghinionului: sa faci pe prostul si sa ramai asa!
*
CULMEA interfonului: sa suni si sa primesti ton de fax
*
CULMEA matematicii: sa stai de unu singur si sa te simti in plus
*
CULMEA prostiei: sa stingi lampa si sa aprinzi un chibrit ca sa vezi daca s-a stins
*
CULMEA inocentei : o calugarita care lucreaza intr-o fabrica de prezervative sa creada ca face saci de dormit pentru soricei
*

 
CULMEA tramvaiului: sa-l traga politia pe dreapta
*
CULMEA somnului: sa visezi ca dormi
*
CULMEA lacomiei : sa mananci bataie si sa nu te saturi!
*
CULMEA auzului: sa auzi cum se crapa de ziua
*
CULMEA culmilor : sa aiba purecii paduchi
*
CULMEA fotbalului : sa inceapa meciul si sa scrie pe gazon “nu calcati spatiul verde”
*
CULMEA norocului: sa te calce o salvare
*
CULMEA croitoriei : sa intorci pe dos costumul lui adam
*
CULMEA fizicii: sa pasti un cal putere pe un camp magnetic
*
CULMEA culmilor: mutul ii spune surdului ca orbul se uita la ei…
*
CULMEA nesimtirii: sa scrii pe coliva la multi ani…
*
CULMEA sexului in grup: sa ramai pe dinafara…
*
CULMEA politetii: sa stai pe scaunul electric si sa cedezi locul …
*
CULMEA zgarceniei: sa dai BEEP la pompieri…cand iti arde casa

 

 

Publicat în Fără categorie | 4 comentarii

Rîdem din timp! (3). Blitz!


Un grupaj scurt și bun tocmai primit de la prietenul meu din copilărie Willy Shalev. Cred că pînă sîmbătă seara nu mai apuc să postez…

unname

Sfat – Nu alerga dupa femei, alearga dupa bani si femeile vor alerga dupa tine.

 

 

Etapele vieții – Viaţa unei femei poate fi împărţită în trei etape:

– Îl enervez pe tata.

– Îl termin pe soţ.

– Îl distrug pe ginere!

 

 

Pisica rea – Sotul vine acasa. Sotia plange.

– Iubito, ce s-a intamplat?

– Pisica a mancat prajiturile ce le-am copt…

– Nu-ti face griji, draga, am sa-ti cumpar alta pisica.

 

SUPERParadox – Demnitarii români au coloană oficială, dar nu au coloană vertebrală!

 

 

Problema farmacistului – Farmacistul aleargă după client:

– Scuzaţi-mă, în loc de calmant v-am dat o tabletă de cianură.

– Şi este mare diferenţa?

– Şi încă ce mare! Cianura este mai scumpă cu 50 de lei!

 

Puterea ierbii – Ma pregateam sa merg la pescuit si am observat ca nu mai am tigari. Am fost nevoit sa iau tigarile fiului meu… Peste o ora am prins doi delfini, cinci rechini, o balena albastră si monstrul din Loch Ness!

 

 

Evoluție – Cand sunt copiii mici, iti vine sa ii mananci. Iar cand cresc, iti pare rau ca nu i-ai mancat cand erau mici…

 

 

Definiție – Casatoria – singurul joc de noroc binecuvantat de biserica!

 

 

Amărăciunea bătrâneții – Pe pat sta intins un mos de 80 și ceva de ani, sot, tata, bunic, strabunic. I se apropie sfarsitul si de jur imprejurul patului sta toata familia: sotia, copiii, nepotii si stranepoti. Toti asteptau in liniste si deodata batranul se trezeste si spune:

– Trebuie sa va spun un secret mare! Aveam de toate: masini bune cu care cutreieram lumea, femei frumoase cu care ma simteam bine, foarte multi prieteni si un cont mare in banca. Intr-o zi mi-a spus un prieten ca trebuie sa ma insor ca sa am o famile ca altfel nu o sa aibe cine sa-mi dea un pahar cu apa cand o sa fiu pe patul de moarte. Ei si asa m-am insurat si viata mea s-a schimbat radical. In loc sa merg la discoteca cu femei care mai de care mai frumoase am stat acasa si m-am uitat la seriale cu sotia. Masinile le-am folosit doar ca sa duc si sa aduc copiii de la scoala, sa merg la cumparaturi sau cel mult sa mergem in concediu. Toti bani din banca s-au dus pe scolile voastre, pe hainele si placerile voastre. Zilele frumoase si libertatea mea… le-a luat vantul! Si acum cand stau intins si astept moartea stiti care e cel mai rau lucru dintre toate?– Care, dragul noastru tata? il intreaba cu totii curiosi.

– Nu mi-e sete!

Bai și catastrofă – Loti ii zice lu’ Ion: – Mai, Ione, eu vorbeste greu rumuneste si vreu tu sa unveti pe mine. Pentru unceput, vreu sa zici la mine care diferenta untre bai si catastrofa?

– Mai, Loti, vezi tu, io am o turma mare ghe oi. No amu, daca, Domne feri, da molima peste ele si mor tate, no asta-i bai. Asta-i bai mare. Ii bai, da’ nu-i catastrofa. Da’, daca da cu bomba peste Budapesta si omoara tat, apai, asta-i catastrofa, da’ nu-i bai.

Publicat în Fără categorie | 3 comentarii