Tocmai citesc cartea Un om de Oriana Fallaci, dedicată partenerului său, Alexandros Panagoulis. Asasinat la 37 de ani, la Atena, după ce trecuse prin închisorile politice ale Juntei militare care stăpînit Grecia din 1967 pînă în 1974. A cunoscut persecuția, tortura, fizică și psihică, dar nu a vorbit, nici nu s-a schimbat. A fost ales deputat la primele alegeri libere de după dictatura militară, dar a rămas un solitar, un luptător pentru libertate. Dragostea dintre Oriana și Alexandros, n-a durat decît cîțiva ani, a fost spulberată de un automobil venit din trecut la 1 Mai 1976. Poemele acestea au fost scrise în închisorile militare Bogiate în prima parte anilor 70 și, împreună cu altele au apărut în Italia în volumul Vi scrivo da un carcere in Grecia (1974). Adesea, poemele au fost scrise cu singe – la propriu. Cum Alekos nu se juca cu floricelele stil, cred că pot propune niște traduceri făcute printr-o limbă intermediară, engleză.
Promisiune
Lacrimile pe care le vei vedea
curgând din ochii noștri
nu ar trebui să le crezi niciodată
semne de disperare.
Sunt doar promisiuni,
promisiunea pentru Luptă.
Adresa mea
Un chibrit ca un stilou
sângele pe podea e cerneala
ambalajul de la tifonul uitat, hârtia
dar ce ar trebui să scriu?
s-ar putea să îmi gestionez adresa
această cerneală este ciudată; se coagulează
îți scriu dintr-o închisoare
din Grecia
Pictura
Am dat viață zidurilor
o voce le-am dat
mai prietenoasă, ca să-mi devină tovarășă
iar gardienii au întrebat, voiau
să știe unde ar putea găsi vopseaua
pereții celulei
au păstrat secretul
iar mercenarii au căutat peste tot
dar nu au putut găsi vopseaua
nu s-au gândit nici măcar o clipă
să-mi caute în vene
@ntonesei's blog 
„Frate” cu poetul disident cubanez Armando Perez Valladares. Acesta, a avut însă noroc și a supraviețuit după 22 de ani de pușcărie în subteranele lui Castro, în condiții inumane, emigrînd, în cele din urmă, în SUA.
Citez, dintr-un celebru poem, „scris cu propriul lui sînge”:
„Mi-au luat totul /peniţele /creioanele /cerneala /pentru că doreau /să nu mai scriu /şi m-au scufundat aici /în această celulă /dar nu mă vor înăbuşi /în acest fel. //Mi-au luat totul / – sau aproape totul – /dar mai am zîmbetul /sentimentul de mîndrie că sunt un om liber /şi am o grădină eternă /în suflet. // Mi-au luat totul /peniţe /creioane /dar mai am cerneala vieţii / – propriul sînge – /şi pot scrie încă poeme cu el.”
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, da, din aceeasi familie. Alekos a supravietuit inchisorii, l-au asasinat după elberare!
ApreciazăApreciază
Minunate! Mulțumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Plăcerea mea…
ApreciazăApreciază
al doilea mi-a placut cel mai mult
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am găsit mai multe în romanul Orianei Fallaci, dar cum e pe hîrtie…
ApreciazăApreciat de 1 persoană