Dacă blogul nu mă înseală, nu văd de ce ar face-o!, nu am primit un poem de la excelenta poetă craioveană din iulie 2021. Multă vreme, mă și gîndeam s-o întreb ce mai scrie. Parcă mi-a citit gîndurile, ieri am primit acest poem foarte bun. Sper să mai primesc, poate se naște o carte nouă…
și iar se strecoară frica
în oase
ni se încredințează
parșivă
ca și cum am avea
nevoie de ea
ne suflă în ceafă
ne descheie la haină
ne mângâie
în locul în care
ar trebui să fie
inima
firicele interminabile
de lumină
pe care le urmăm
asemeni unei molii rătăcite
@ntonesei's blog 
O „simplă” constatare (mă refer la economia de mijloace stilistice), asertivă (fără inutile reacții de respingere ori apărare), a acestei mute amenințări, inseparabile de condiția umană. Și prin a cărei asumare (neeludare) percepem mai bine propria noastră ființă… O certitudine. Reclamabilă, într-un anumit fel, (și) arghezian: Ascunşi prin gropi şi scorburi, alăturea de tine,/Tu nu ştiai că suntem într-unul singur doi,/ Împreunaţi pe viaţă din două firi străine/ Prin şubreda urzeală de aer dintre noi.”…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună interpretare, ca de obicei în cazul tău…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Plăcută poemul și asertiunea dlui J. Caragea
ApreciazăApreciat de 1 persoană