Nechifor Bugeac Hronicariul: În Vecii Vecilor Vacanda

Nesesizînd un referent evident, la început n-am prins skepsysul aceste pagini de hronică. Am avut mai mult succes cînd m-am decis să-l iau drept ficțiune pură, deși e cntrar unei hronici. Dar vum mi-a fost de folos…

Vă povestisem, iubiți cetitori, de o închpuire mișcătoare ce-o am văđut-o cu leaturi în urmă, „Pardoșul Cernit”; ci au trudit aceia den minciunoasa Cetate de Beteală la o noauă glavă, căreia i-au đis „În Vecii Vecilor Vacanda”. Începe deci această poveaste cu ruga domniței Șura în graiul Ciosa către Bast, dumneđeul-mâță, ca să nu se stingă viiața frățăne-său, Tăceală; ce acesta dă ortul popii, întru jelania întregii arăpimi, deci îi fac aceștia îngropăciune. Iară taina iaște una – cumcă nu numai Tăceală au pierit, ci și sărmanul aftior de-l închipuia, Ciadviciu Boșimanul. Ci trecând un leat, vor aceia cu chip bălai a fura den mademul fermecat al Vacandei de-i đic Vibraniu, iară muiarile răsboinice ale Vacandei îi opresc pre aceștia, mergând apoi însăși Ramonda Crăiasa la Noroadele Împreunate întru a-i certa pre hoți – iară aceștia îngenunchează precum procleții de-a stânga la giocul de podosfariu. Ci aflăm taină mare apoi, cumcă învățații bălai au descoperit fermecat mademul Vibraniu în adâncul mării, ci îndată ce l-au descoperit, năvălesc preste dânșii oamenii mării, maiașii den cetatea scufundată a Talocanului ocârmuiți de Cuculcean, đis și Nămol. Ci acesta se arată Ramondei Crăiasa vroind a se înfrăți cu aceasta întru gâlceava ce o au maiașii cu aceia de pre uscat, iară aceasta nu primește. Ci muiarea răsboinică Ogoaie o ia pre Șura Domnița în Moldova-Nouă unde află o muiare brudie cu minte multă, și, urmărindu-le potera, agiung la limanul mării unde se bat cu aceia den Talocan carele le iau ci le duc supt ape. Ci acolo Cuculcean, đis și Nămol, le đice cum s-au născut norodul seu, și le ameliță că de nu au să se înfrățească, au să năvălească neamul lor preste Vacanda – ceea ce și fac; deci năvălind aceștia, o omoară Cuculcean pre Raimonda Crăiasa, iară duhul Surei Domnița se amărășțe foarte. Ci den podoabele primite de la Cuculcean face aceasta inimă și se preface întru Pardoșul Cernit; și se duce la răsboinici aceasta đicându-le să se gatească de gâleavă în migilocul mării. Deci fac aceștia nemaipomenită corabie iară Oamenii Mării se gâlcevesc cu arapii, și aproape îi dovedesc maiașii pre aceia cu boi cernit. Între timp se bate Șura Domnița cu Cuculcean, au Șerpele Împănat, și, dovedindu-l, îi cruță viiața, deci se dă acesta bătut și se trage în adâncuri, în Cetatea Talocanului. Ci hotărăsc aceștia până la urmă a se înfrăți împrotriva noastră a tuturor. Ci purcede iar la drum Șura Domnița în Ostrovul Haitei, unde aprinde un foc; ci, când gândeam că vroiește aceasta a prăji slănină, videm că-și aruncă pre foc veștmintele de jelanie și o duce găndul spre Tăceală, frățâne-său. Ci vine apo la dânsa ortaca sa de acolo cu Toți Sfinții, carii nu-s alta decât pruncul seu și al lui Tăceală; ci îi đice acesta nemaipomenită taină, cumcă Toți Sfinții iaște numele seu den Ostrovul Haitei, iară acela în graiul Ciosa tot Tăceala iaște precum al lui tătâne-său – deci să nu ne grijim, că va avea cine să șadă pre scaunul de domniie al Vacandei, în vecii vecilor amin.