Liviu Antonesei: Frigul


A venit ieri pe fondul unei senzații care mă bîntuie dintotdeauna, dar care pare să fi atins un fel de apogeu, un platou înalt…

Frigul





uneori, dar din ce în ce mai des, senzația că universul se răcește,

 poate pentru că am sosit în lume, înainte de vreme, dezpielițat,  

într-un aprilie neobișnuit de rece, după lunga iarnă cu vifornițele

cele mai mari de care oamenii își mai puteau aduce aminte –

sau poate că cercul vrea din nou să se închidă…





nu există incubator pentru acest frig, nici îmbrăcăminte destulă,

nimic nu vine din afara mea, totul izvorăște de undeva din adînc…





băile de mulțime nu ajută, nu are sens apropierea de trupurile singure,

care vor să-și împărtășească starea, să provoace căldură –

există doar o cale de adăpost, una, dar despre aceea nu voi vorbi!

și nimic nu vei spune nici tu, niciodată… tăcerea aceea finală

despre care vorbea un filosof de pe vremuri…





1 Februarie 2023, în Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la Liviu Antonesei: Frigul

  1. Costel Drejoi zice:

    Text rotund, expresiv, concis!

    Apreciat de 2 persoane

  2. ionfercu zice:

    FRIGUL Vieții, nu doar al iernii………………………………………………

    Apreciat de 2 persoane

  3. Vasilica Ilie zice:

    Da. Mi-a plăcut. Superb acest final:
    ”băile de mulțime nu ajută, nu are sens apropierea de trupurile singure,
    care vor să-și împărtășească starea, să provoace căldură –
    există doar o cale de adăpost, una, dar despre aceea nu voi vorbi!
    și nimic nu vei spune nici tu, niciodată… tăcerea aceea finală
    despre care vorbea un filosof de pe vremuri…”
    Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Poetry855 zice:

    frigul existential evocat in poem atrage atentia unui cititor obisnuit
    fiind el insusi neobisnuit…
    iar misterul, abia ghicit al vindecarii face ca ambiguitatea sa creasca
    frumos, volumul va avea poezii noi bune de pus pe ganduri…

    sau poate că cercul vrea din nou să se închidă…
    el are nevoia asta inca de la nastere

    Apreciat de 3 persoane

  5. elsadorvaltofan zice:

    Temperatura, barometrul stărilor. Frigul existențial înglobând singurătatea, tăcerea. Teme puternice. Prin ele se închide cercul. Apoi se deschide un altul. Și marele hazard decide pe care spirala ne vom situa. Frumos!

    Apreciat de 2 persoane

  6. Emanuiel Pavel zice:

    Să nu vorbești, nici eu despre care frig, numai sănătate!

    Apreciat de 1 persoană

  7. mihaidg zice:

    După poză s-ar zice că nu ești prea bine îmbrăcat pentru frig.Mai pune și tu o haină pe tine!Te-am citit cu prudență, ca să nu mă ia și pe mine cu frig!

    Apreciat de 1 persoană

  8. Mihai zice:

    I se zice măreția Frigului și vine din lăuntru, te veselește dară!

    Apreciat de 2 persoane

  9. Radu Mârza zice:

    Interesantă tema aceasta a frigului.

    Apreciat de 1 persoană

  10. Julien Caragea zice:

    Remarc și tărăgănarea frazării (dată de anapest, ca bătăile cu moderație, fără ascensiuni patetice, regulare, ale unei dobe și sugerând o anumită fatalitate); versurile lungi, ca și cum (loc lăsând resemnării, dar și anduranței, umbrelor, îngândurării, deliberării) autorul nu s-ar grăbi să le termine… Așadar, și din punct de vedere al sonorității, poezia arată impecabil… Se punctează cu nota maximă!

    Apreciat de 1 persoană

  11. Magda zice:

    Pentru o persoana, caruia nu-i mai este frig, poezia asta ar deveni imediat „imn personal „!!! …”Frigul’ in literatura !Abordare psiho-fizio- artistico-filosofica….

    Apreciat de 1 persoană

  12. Anonim zice:

    M-a-nvățat moldoveanca mea o expresie – simt câ mi-a intrat vîntul pe sub piele.
    Eu știam ca-n sud – mi-a intrat frigul în oase.
    A ei e mai puternică senzitiv, a mea e doar dureroasă.
    IR

    Apreciat de 1 persoană

  13. Nu elogiez frigul, ci poemul!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.