N-am mai publicat, nici măcar nu am mai citit, un poem de-al prietenului nostru Radu Mârza de aproape un an, mai precis din aprilie anul trecut. Mi se făcuse și dor, poate nu doar mie. Dar, iată, ieri a sosit în sfîrșit un poem nou – care îmi place, pe deasupra!
Dulapul care râde
Am citit odată
o recenzie
la o carte cu un dulap
care râde.
Am râs de idee,
de dulap,
de carte.
Dar de ce să râdă
un dulap?
Că are viața lui,
asta e clar.
Dar să râdă?
Nici măcar nu era
dulapul din Narnia,
sau vreun credenț fermecat
în care ții farfuriile
de supă de găină,
supă galbenă,
cu tăieței groși,
fața de masă,
albă, apretată
și sticla de pălincă,
cu mărgele corespunzătoare.
Este vorba de un cu totul
alt dulap,
unul imaginar,
cu idei literare
imaginare și ele.
@ntonesei's blog 
Dulapul indragostit? Narnia e din C.S. Lewis (titlu de piesa si la Steve Hackett in deschiderea celui de’al doilea album solo din ’78). Dulap era Marcel Corash de la UTA, mai nou insa e croatul Gabriel Debeljuh (comentatorii pronunta Debel’iu) de la CFR Cluj, fost la Hermannstadt. Un dulap oportunist. E atunci cand trebuie, unde trebuie, inscrie si mai e si golgheter astfel.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ei, Dulapul indragostit brumarian are alt demers. Dulapul din fotbal nu e oportunist, e ca Gerd Muller!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Haha 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Reușit! Bravo!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Inedit, mi-a plăcut!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și mie!
ApreciazăApreciază
Îmi place partea gurmandă a poemului 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane