Un poet pe care l-am descoperit în miezul pandemiei, grație semnalării scriitorului Cezar Straton. Asta a ridicat la patru numărul scriitorilor mei care iubesc pădurea, „scriitori pădurari”, ca să spun așa: Cezar Straton, Sebastian Cătănoiu, Cezar Haiura și Codrin Sezciuc…
Codrin Sezciuc: Volumul „în trenul de noapte”, 2022
Pe la jumătatea pandemiei, Codrin Sezciuc a debutat excelent cu volumul de poezii Ecouri în labirint, volum despre care am scris pe blog un mic text de prezentare și din care am publicat cîteva poeme, mai precis aici
Anul trecut, poetul a recidivat editorial cu volumul în trenul de noapte (Editura Star Tipp, 2022). Am citit volumul în manuscris, am scris un text de prezentare pentru coperta a patra și am postat pe blog două poeme din noul volum. Aici
(https://antoneseiliviu.wordpress.com/2022/09/19/c-p-a-codrin-sezciuc-doua-poeme/)
Între timp, volumul a apărut și l-am citit mai întîi în versiunea electronică și apoi tipărit pe hîrtie. Mi-am păstrat bunele impresii, așa că mi se pare potrivit să reiau aici textul scris pentru coperta a patra…
X X X
Deși nu mai este la prima tinerțe, Codrin Sezciuc este un poet nou. Nu mă refer la faptul că volumul său de debut, Ecouri în labirint, a apărut acum doi anj, ci la prospețimea vorbirii lirice. Într-o poezie ce pare ostenită de ea însăși, majoritar depresivă, CS aduce un aer proaspăt, o exuberanță de fond care pe mine mă atrage. Mai sînt autori care reușesc asta, dar nu dau năvală. Această exuberanță nu exclude tristețile, Dregretele, melancoliile, fără ele nu ecistă poezie, dar le transmută cumva la un prag suportabil, ba chiar le face simpatice. Dar Codrin nu este un poet frust, nu scrie numai împins de remarcabilul său talent, ci un autor cu o frumoasă cultură poetică și umanistă în general, precum și un tehnixian sbil al versului. Din acest motiv, sugestiile vulturale, jocurile lexicale și sintactice se integrează natural în corpul poexiilor sale. Volumul de debut era bun și l-am salutat cu bucurie. Cred că acesta este și mai bun. Unele mici naivități și stîngăcii de acolo au dispărut. Aștept cu mare interes volumele viitoare.
Liviu Antonesei
21 Septembrie 2022, în Iași
@ntonesei's blog 
Un adjectiv posesiv care ne onorează: (scriitorilor) mei!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi pare bine…
ApreciazăApreciază
Bun. Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O să revin cu poeme noi din al doilea volum…
ApreciazăApreciază
Te-ai înălțat la stele,
Poetule Pituț,
Și plâng în cherestele
Toți codrii decăzuți.
Pădurar nespecific,
Rănit de ideal,
Tu, rumegușul silvic
Revarsă-l peste deal.
Și în deșert de humă,
Plantează pentru noi,
Puieți, o mare sumă
De scuturi pentru ploi.
Te-ai înălțat la stele,
Poetule Pituț,
Și plâng în cherestele
Toți codrii decăzuți.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
(După G. Topârceanu)
Trec anii – pe plai mioritic,
Și-n zbor săptămânile trec.
Rămâi sănătos, ocol silvic,
Că-mi iau pălăria – și plec!
Ca Iosif, urcam pe coclauri,
Și gloata mă socotea prost,
Iar ca să mă lupt cu balauri,
Știam bine c-aici n-are rost.
Era foarte fain pe la chefuri
Cu domnii primari-vânători,
De ne ștergea, dintre fiefuri
La fund, trăgătorul de sfori.
Dumbrăvile post—dictaturii
Ascund roiuri rele de sclepți
Azi care ministru-al pădurii,
Mai știe ce-i ciclul lui Krebs?
Prieteni, nu pot să vă critic,
Acum că de-aici mă petrec,
Rămâi sănătos, ocol silvic,
Că-mi iau pălăria – și plec!
ApreciazăApreciat de 1 persoană