A sosit după o lungă pauză. Nici nu sînt sigur dacă e un poem, dar o stare de spirit este…
Țigara
Trebuie să nu uit niciodată –
timpul nu trece, noi trecem prin el,
ardem ca o țigară, ardem pînă la capăt,
într-un ritm anume, oarecum autonom,
fără să conteze drumul parcurs…
în urmă, fumul și cenușa spulberată.
Și chiștocul care adună în el
toate rămășițile zilelor prin care am trecut.
Un vestigiu pe un ecran negru, sau alb –
fără durere, fără întristare, fără chip.
Uneori, e mai bine să împarți asta…
26 Ianuarie 2023, în Iași
@ntonesei's blog 
Cât mai poți, după ……..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cît mai este…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O stare de spirit…poematică. Frumos!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, frate Radu…
ApreciazăApreciază
Ai dreptate! Noi trecem, timpul e o dimensiune traversată mai repejor de unii, mai domol de alții, pe sens unic! O undă de melancolie senină tot se simte…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos. Unde e timp e și melancolie…
ApreciazăApreciază
Chiar foarte frumos poem, fie el si stare de spirit, cum ziceti. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos, mă gîndesc dacă nu e mai bine spus stare de suflet…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Orice-ar fi, are loc în poezie – ca-i generoasa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci bien.
ApreciazăApreciază
T.S. Elliot are o expresie faină, sper să-l citez corect: și noi trăim, şi noi respirăm numai dacă ardem şi ardem… Mulțumim pentru că ne-ați împărtășit starea de spirit!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc frumos si eu. Ardem vrînd-nevrînd…
ApreciazăApreciază
Dacă starea de spirit există, e imposibil ca poemul să nu se nască. Vă fericesc și Vă felicit, Meștere!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc tare mult…
ApreciazăApreciază
De multe ori m-am întrebat când este mai bună: la început, când te bucuri cu nesaț de primele arome, sau la mijloc, când îi crește tăria? Un lucru e însă cert, cea mai rea e la urmă, când se apropie de filtru, devine amară și îți arde degetele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cam asa este…
ApreciazăApreciază
da, da, este cu toate celelalte, frumoase
in analogia asta nimeni nu isi aminteste de chistoc,
apare si el aici ca o urma arheologica
fără să conteze drumul parcurs…
si ultimul vers, serioase momente de meditatie
primul despre sine al doilea despre dragoste…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos, nepoată…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă țigara este o forma de dependenta, viata este o alta. Arzatoare, ambele. Pana la urma, alta forma de fiintare nu cunoaștem. Arderea de tot, arderea completa. Un combustibil perpetuu. Depindem de el caloric, creștem datorita lui. Un poem postmodern în care filozofia trecerilor întâlnește inteligent spectacolul focului, originea mitologic universala a lucrurilor, cum spunea Bachelard.
Dar și a gândurilor, a viziunilor artistice și științifice. Demonstrația este plenara!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc tare mult. Sper că nu ați găsit mai mult decît este! Merci bien.
ApreciazăApreciază
In niciun caz.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc.
ApreciazăApreciază