William Shakespeare: Sonetul XXXII


Ca de obiecei duminica, ne vizitează Domnul Shakespeare și ne aduce în dar un nou sonet, în traducerea exemplară a poetului Adrian Vasiliu. Enjoy!





Sonetul XXXII

If thou survive my well-contented day,





De vei trăi sfârșitul vieții mele,

Când mort, țărâna m-o acoperi,

Și, doar din întâmplare, dând de ele

Aceste versuri proaste vei citi,

Măsoare-le cu-a timpului patină,

Și dacă muza mea e învechită,

Păstrează-le de drag, nu pentru rimă

Care pesemne este depășită.

O, dar promite-mi gândul tău curat:

”De-o muză bună de-ar fi fost condus,

Prietenul meu mai bine-ar fi creat

Și-n rând cu mari poeți ar fi ajuns.

Pe ei îi voi citi, căci a murit,

Pentru-al lor stil, pe el că m-a iubit”.





Traducerea: Adrian Vasiliu

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.