Ca de obiecei duminica, ne vizitează Domnul Shakespeare și ne aduce în dar un nou sonet, în traducerea exemplară a poetului Adrian Vasiliu. Enjoy!
Sonetul XXXII
If thou survive my well-contented day,
De vei trăi sfârșitul vieții mele,
Când mort, țărâna m-o acoperi,
Și, doar din întâmplare, dând de ele
Aceste versuri proaste vei citi,
Măsoare-le cu-a timpului patină,
Și dacă muza mea e învechită,
Păstrează-le de drag, nu pentru rimă
Care pesemne este depășită.
O, dar promite-mi gândul tău curat:
”De-o muză bună de-ar fi fost condus,
Prietenul meu mai bine-ar fi creat
Și-n rând cu mari poeți ar fi ajuns.
Pe ei îi voi citi, căci a murit,
Pentru-al lor stil, pe el că m-a iubit”.
Traducerea: Adrian Vasiliu
@ntonesei's blog 