C. P. A. – Orlando Balaș: Dezgheț


Scriam eu că probabil de la vremea primăvăratecă poeții sînt foarte activi. Cu acest poem, prietenul nostru Orlando, poet și dramaturg, parcă vrea să mă confirme. Dar mai important mi se pare faptul că poemul îmi place…





𝗱𝗲𝘇𝗴𝗵𝗲𝘁̦





de-un an n-a mai căzut

nici un fulg de zăpadă

firul de grîu îi duce dorul

neînfrățit

nu e nici o încălzire globală

spun oamenii





cobor în stradă

pe trotuarul răscolit

plin de noroi și pete cafenii

un cățel cu urechile în vînt

aleargă în salturi

tîrîndu-și stăpînul

cu gura la urechi de fericire





trec pe lîngă

un tînăr supraponderal (deformat

de hormonii din mîncare)

ce pășește voios inspirînd

soarele ascuns după nori

apoi un alt cățel fluturîndu-și

senin botul și coada

tîrînd un alt bărbat zîmbitor





mă uit la mine

la nava mea amiral

the flagship of all battles

ieșind întreagă din banchiza

zdrențuită

din colții recifului de la țărm

unde se scufundă

aproape toate corăbiile

unde se pierd

aproape toate luptele

între canonada prietenilor

și torpilele inamicilor





privesc zîmbind

nava mea ieșind în larg

după ce a cîștigat toate bătăliile

ce puteau fi pierdute

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la C. P. A. – Orlando Balaș: Dezgheț

  1. Julien Caragea zice:

    Sub pretextul unei uzuale demabulări cotidiene, poetul dă frîu liber imaginației, își afirmă funciarul umanism, dragostea de oameni… Nu ai cum să nu simți „clasa”…

    „de-un an n-a mai căzut
    nici un fulg de zăpadă
    firul de grîu îi duce dorul”

    Apreciat de 3 persoane

  2. Costel Drejoi zice:

    Reușit.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Poetry855 zice:

    prima data am crezut ca sunt 2 poeme. apoi am zis cum? de cate ori bantuind prin oras nu ne retragem privirile din peisaj spre noi insine?

    fluxul constiintei in poezie.

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.