Lumea scrie, nu se lasă, și bine face! Poate e de la vremea primăvăratecă de aici, dar s-au adunat ceva poezii noi. Nu știu dacă și în Canada vremea e la fel, dar am primit de la Elsa un poem scris ca un fel de răspuns, o replică la poemul lui Gabriel postat mai devreme. Reacție rapidă, așa că public și eu rapid!
IEPURELE DE APĂ
clopotul timpului
sună strident
a toacă bătută pe
șină de tren
se întâmplă ceva
nici familiar, nici străin
înțelegerii îi lipsește subiectul
conexiunile dintre cuvinte și
gânduri, obositoare,
poate, cutia cu scrierile
secrete să conțină
viitorul revelator
așteptându-l, orfanul
surdo-mut, îl imaginează
prin curioasele semne
trimise văduvelor în trecut…
clopotul timpului
sună strident
a toacă bătută pe
șină de tren
se întâmplau
lucruri ciudate
în primele zile
ale anului
Iepurelui de Apă
ajunsese lumea
să vorbească
despre… poezie
la metrou, în stație
cărțile de poezie sunt
zombii din hârtie
au invadat viața, încât
librăriile le stivuiesc
ca pe cărămizi și
librarii, disperați, roagă
insistent pe poeți :
nu mai scrieți versuri,
n u m a i s c r i e ț i!!!
bine ar fi fost ca poeții
să schimbe cuvintele potrivite
pe derivate și verbatim,
să lase baltă juxtapunera,
metafora și asonanța
să înțeleagă că sunt responsabili
de acest stoc reprezentând,
toată lumea știe, un risc teribil de…
c o n t a m i n a r e
(și, contaminarea cu versuri,
duce la schimbare de sens)
poetul ascultă
cu urechea lipită de șina de tren,
rece ca albastra Rigel
nu știe în ce an suntem și nu-l
interesează
ce se spune la metrou, în stație
adună ultimele
gânduri, penița ascuțită ascunsă
la piept, gata
să înjunghie hârtia palid-șifonată,
el știe că,
s e a p r o p i e!
clopotul timpului
sună strident
a toacă bătută pe
șină de tren
@ntonesei's blog 
Foarte bun!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Este!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ionescu Polip Întâi sau cine o fi (o fi cine te aștepți sau nu) as dori sa va spun urmatoarele:
1. Va fi si nu va fii, nu pentru ca țin mortis sa va contrazic, asa zice gramatica limbii romane.
2. Din dex:
labagiu, labagii s. m. (pop., obs., peior.) 1. onanist. 2. persoană abjectă, care prin comportamentul său atrage disprețul celor din jur.
Deci onanist, ne înțelegem, nu are cum sa fie, nu se aplica, nu avem nevoie de desen.
Apoi anul ca unitate de măsură a timpului este convențional abstract, nu o persoana. Din nou n/a.
Dacă ați dorit sa spuneți ca va fi un an greu, urat, va înțeleg. M as fi bucurat sa spuneți acest lucru decent, dar eu am un talent extraordinar sa atrag…contrariul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E un intrus neobosit, rocmai ne-a părăsit… Dar ca toti labagii e struitor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum spunem, am un lipici…aparte.
Mulțumesc pt susținere!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Suntem onorați de o Polipulă? Un pulipop. Poate un Polindrom peltic pervers politic?
Un Poliepure Pionescu castrat, cu o voce eunucă…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Danke, alter ego!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Splendidă poezie-manifest! Versurile-refren au atâta forță emoțională, accentuează mesajul. Da, asa e cu cărțile de poezie, stau așezate în stive, precum cărămizile… Felicitări!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc frumos, draga Gela!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
imagini nu atat vizuale, cat cinematografice… cu sunet, drama si ceva surprinzator…
clopotul timpului/sună strident/ a toacă bătută pe/ șină de tren
intre sinucidere si asceza,
oricum, alarma… si e o imagine puternica, alte alturari la fel de sugestive… intre fier si poezie… eteric si urban, mie in minte mi-a fost Bucurestiul – ca o definitie buna a ceea ce simti acolo
un inceut bizar de an, daca te gandesti la semnul zodiacal, dublu aici, incepi sa simti starea apoasa, ambigua, in care doua extreme au loc in aceeasi locatie, mixate…
surdo-mutul = ar vrea viata inapoi, e tot intr-o stare de negare, poetul scufundat intre toate astea,
imi place definitia poeziei, cuprinsa aici si, astfel, mai suportabila, conditia poetului, care niciodata nu vinde, de fapt,
daca tot ai ales paharul suprarealist, iata si motivul 🙂
mi-a placut , fiind genul de poezie care nu se scrie cu cuvinte,
Elsa, stil nou, imi place
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Si mie mi-a placut, draga mea, imaginea pe care tu ai suprapus-o, a Bucurestiului. Si, da, poetul nu vinde. Iti multumesc ca de la suprarealist(a) la suprarealist(a).
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Densă, intensă, sugestivă, cu forță dar și vulnerabilitate… Și foarte vizuală, am citit-o văzând-o în același timp. Felicitări!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cu mulțumiri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Elsa, Elsa, Elsa! Inconfundabila Elsa.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Prezent!
Mulțumesc frumos, domnule profesor!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multe felicitări Elsa! Încântată sa ajung in sfarsit (tehnic vorbind) la recitarea poem de ținut minte
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
În lectură autorului. Scuze; masinaria… An Bun tuturor și
drum lin ca pe șine tgv!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ca de obicei la Elsa, versuri inteligente, cu suspans, polisemie, polifonie. Dar poemul ăsta „contextual” e tare muzical și bate adânc.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumiri calde Brândușa. Ma bucur ca v-a plăcut, ma bucur foarte mult!
Un an nou bun și frumos, tot ceea ce va doriți!
ApreciazăApreciat de 2 persoane