C. P. A. – Elsa Dorval Tofan: iepurele de apă


Lumea scrie, nu se lasă, și bine face! Poate e de la vremea primăvăratecă de aici, dar s-au adunat ceva poezii noi. Nu știu dacă și în Canada vremea e la fel, dar am primit de la Elsa un poem scris ca un fel de răspuns, o replică la poemul lui Gabriel postat mai devreme. Reacție rapidă, așa că public și eu rapid!





IEPURELE DE APĂ





clopotul timpului

sună strident

a toacă bătută pe

șină de tren





se întâmplă ceva

nici familiar, nici străin

înțelegerii îi lipsește subiectul

conexiunile dintre cuvinte și

gânduri, obositoare,

poate, cutia cu scrierile

secrete să conțină

viitorul revelator





așteptându-l, orfanul

surdo-mut, îl imaginează

prin curioasele semne

trimise văduvelor în trecut…





clopotul timpului

sună strident

a toacă bătută pe

șină de tren





se întâmplau

lucruri ciudate

în primele zile

ale anului

Iepurelui de Apă

ajunsese lumea

să vorbească

despre… poezie

la metrou, în stație





cărțile de poezie sunt

    zombii din hârtie

au invadat viața, încât

 librăriile le stivuiesc

   ca pe cărămizi și

librarii, disperați, roagă

  insistent pe poeți :

nu mai scrieți versuri,





n u m a i s c r i e ț i!!!





      bine ar fi fost ca poeții

să schimbe cuvintele potrivite

      pe derivate și verbatim,

să lase baltă juxtapunera,

      metafora și asonanța

să înțeleagă că sunt responsabili

      de acest stoc reprezentând,

toată lumea știe, un risc teribil de…





       c o n t a m i n a r e





(și, contaminarea cu versuri,

      duce la schimbare de sens)

poetul ascultă

cu urechea lipită de șina de tren,

rece ca albastra Rigel

nu știe în ce an suntem și nu-l

interesează

ce se spune la metrou, în stație

adună ultimele

gânduri, penița ascuțită ascunsă

la piept, gata

să înjunghie hârtia palid-șifonată,

el știe că,





s e a p r o p i e!





clopotul timpului

sună strident

a toacă bătută pe

șină de tren


			
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la C. P. A. – Elsa Dorval Tofan: iepurele de apă

  1. Costel Drejoi zice:

    Foarte bun!

    Apreciat de 2 persoane

  2. elsadorvaltofan zice:

    Ionescu Polip Întâi sau cine o fi (o fi cine te aștepți sau nu) as dori sa va spun urmatoarele:
    1. Va fi si nu va fii, nu pentru ca țin mortis sa va contrazic, asa zice gramatica limbii romane.
    2. Din dex:
    labagiu, labagii s. m. (pop., obs., peior.) 1. onanist. 2. persoană abjectă, care prin comportamentul său atrage disprețul celor din jur.
    Deci onanist, ne înțelegem, nu are cum sa fie, nu se aplica, nu avem nevoie de desen.
    Apoi anul ca unitate de măsură a timpului este convențional abstract, nu o persoana. Din nou n/a.
    Dacă ați dorit sa spuneți ca va fi un an greu, urat, va înțeleg. M as fi bucurat sa spuneți acest lucru decent, dar eu am un talent extraordinar sa atrag…contrariul.

    Apreciat de 1 persoană

  3. rameau zice:

    Suntem onorați de o Polipulă? Un pulipop. Poate un Polindrom peltic pervers politic?
    Un Poliepure Pionescu castrat, cu o voce eunucă…

    Apreciat de 2 persoane

  4. Enea Gela zice:

    Splendidă poezie-manifest! Versurile-refren au atâta forță emoțională, accentuează mesajul. Da, asa e cu cărțile de poezie, stau așezate în stive, precum cărămizile… Felicitări!

    Apreciat de 2 persoane

  5. Poetry855 zice:

    imagini nu atat vizuale, cat cinematografice… cu sunet, drama si ceva surprinzator…

    clopotul timpului/sună strident/ a toacă bătută pe/ șină de tren
    intre sinucidere si asceza,
    oricum, alarma… si e o imagine puternica, alte alturari la fel de sugestive… intre fier si poezie… eteric si urban, mie in minte mi-a fost Bucurestiul – ca o definitie buna a ceea ce simti acolo
    un inceut bizar de an, daca te gandesti la semnul zodiacal, dublu aici, incepi sa simti starea apoasa, ambigua, in care doua extreme au loc in aceeasi locatie, mixate…
    surdo-mutul = ar vrea viata inapoi, e tot intr-o stare de negare, poetul scufundat intre toate astea,

    imi place definitia poeziei, cuprinsa aici si, astfel, mai suportabila, conditia poetului, care niciodata nu vinde, de fapt,

    daca tot ai ales paharul suprarealist, iata si motivul 🙂

    mi-a placut , fiind genul de poezie care nu se scrie cu cuvinte,
    Elsa, stil nou, imi place

    Apreciat de 3 persoane

    • elsadorvaltofan zice:

      Si mie mi-a placut, draga mea, imaginea pe care tu ai suprapus-o, a Bucurestiului. Si, da, poetul nu vinde. Iti multumesc ca de la suprarealist(a) la suprarealist(a).

      Apreciat de 2 persoane

  6. Gabriel Chiriac zice:

    Densă, intensă, sugestivă, cu forță dar și vulnerabilitate… Și foarte vizuală, am citit-o văzând-o în același timp. Felicitări!

    Apreciat de 2 persoane

  7. ionfercu zice:

    Elsa, Elsa, Elsa! Inconfundabila Elsa.

    Apreciat de 2 persoane

  8. auracreitaru zice:

    Multe felicitări Elsa! Încântată sa ajung in sfarsit (tehnic vorbind) la recitarea poem de ținut minte

    Apreciat de 2 persoane

  9. auracreitaru zice:

    În lectură autorului. Scuze; masinaria… An Bun tuturor și
    drum lin ca pe șine tgv!

    Apreciat de 2 persoane

  10. Ca de obicei la Elsa, versuri inteligente, cu suspans, polisemie, polifonie. Dar poemul ăsta „contextual” e tare muzical și bate adânc.

    Apreciat de 2 persoane

  11. elsadorvaltofan zice:

    Mulțumiri calde Brândușa. Ma bucur ca v-a plăcut, ma bucur foarte mult!
    Un an nou bun și frumos, tot ceea ce va doriți!

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.