Prietenul Gabriel nu mi-a spus cum merge cu lucrul la noul roman, dar constat că poezia merge mai departe. Îmi place acest aliaj de ironie și tandrețe, poate mai multă tandrețe, din cel mai recent poem primit…
Scrisoarea de dragoste a unui lăcat către cheia lui
Știu că atunci
când mă privești
o faci cu dragoste adevărată
nepăsându-ți de dinții
pe care îi țin ascunși
dar fără de care n-aș fi ceea ce sunt
Știu că atunci
când te strecori în mine
păstrezi aceeași
grijă delicată și senzuală
care-mi aduce aminte
de prima noastră întâlnire
Știu că nu am răspuns mereu
așa cum ți-ai fi dorit
dar tu mă completezi perfect
în fiecare clipă a atingerilor noastre
și brațul meu de oțel
niciodată nu o să te dezamăgească
Pentru că tu știi să mă deschizi
când nimeni altcineva nu poate
și ceea ce este închis altor chei
al tău este pentru totdeauna
@ntonesei's blog 
Asta e (ca de 4 ani absentza) brumara.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cumva, da, dar cu alta recuzita. Domnul sa-l odihneasca pe Emil….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lacătul metaforă sau cel al centurii?
Sunt un șperaclu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ha, ha, ha!
ApreciazăApreciază
fierataniile astea au ajuns in poezia de fata sa fie mai senzuale ca oamenii, uneori.
iar despre ”al tău este pentru totdeauna” abia se mai poate scrie. uite ca cineva a gasit o formula
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Exact, exact!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Frumos poem. Frumoasa dedicație. Fericita formula estetica.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
…și titlul este excelent.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, e declarație de dragoste! Da, e declarație de dragoste! Da, e declarație de dragoste!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc mult, tuturor, pentru lectură! Onorat și bucuros!
ApreciazăApreciat de 2 persoane