Nechifor Buceag: De pocalul lumesc den Pustiia Catârului

După cum vedem, Hronicariu nu a pierdut din vedere nici gîlceava den Pustiia Catîrului, Rezbelul Lumei, dupe cum se mai dzice…

PS Hronicariul are o frumoasă poză cu mîțe, dar cred că asta, primită de la profesorul Septimiu Chelcea, e mai potrivită…

De pocalul lumesc den Pustiia Catârului

Nemaipomenită veaste primit-am den Pustiia Catârului unde au fost gâlceavă mare, că s-au bătut pre o pajiște doauă tarafuri; unul de arapi den țeara frâncească, și altul de râmleni den țeara arginților. Ci așa gâlceavă nu se vede adeseori, ce numai den patru în patru leaturi, de până și aceia carii nu au drag de podosfariu privesc acolo. Ci dupre ce au izbit cu putere în beșica udului, s-au numărat de câte ori au intrat aceea în năvod, și au eșit câștigători la numărătoare aceia cu chip bălai; și au fost plânsul și scrâșnirea dinților în țeara frâncească, în cetatea Luteției și aiurea, tânguindu-se aceștia în graiul lor – „Merde, alors”. Iară în aceea a arginților au cântat norodul cântare de această veste minunată, și de cinstită măicuța aceluia ce au adus pocalul lumesc acolo:
„La Rosario, Celia
Săvârsind căsătoria
Într-un mic sălaș
Den acel oraș
L-au născut pre Messi ea”