Willian Shakespeare: Sonetul XXVIII


Adevărul este că avem un ritm bun, am ajuns deja la ce-l de-al douăzecișioptulea sonet shakesperian. Sigur, meritul este al excelentului traducător , poetul Adrian Vasiliu!





Sonetul XXVIII

Howcan I thenreturn in happy plight





Cum să revin la harul bucuriei

Dacă odihna nu mi-o regăsesc?

Când noaptea nu alină truda zilei,

Iar noapte-zi, zi-noapte se urăsc?

Chiar dacă-și sunt dușmance, într-un gând

Mâna și-o dau să mă rănească bine,

Ziua cu truda, noapte aducând

Regretul că departe sunt de tine.

S-o mulțumesc, zilei îi spun cât ești

De luminos, când nori o năpădesc,

Iar nopții, lingușind, că strălucești

Când stelele pe cer abia clipesc.

Dar ziua zilnic dorul mă încearcă

În timpul nopții mai puternic parcă.





Traducerea: Adrian Vasiliu

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Willian Shakespeare: Sonetul XXVIII

  1. vasilegogea zice:

    Nu mai e mult pînă la 154!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Minunat, Mai ales acest sonet în traducere!
    Felicit, Liviu!

    Apreciat de 1 persoană

  3. rameau zice:

    Ofer să-l public la SAGA

    Apreciat de 3 persoane

Comentariile sunt închise.