Astăzi se împliesc 225 de ani de la nașterea marelui poet german Heinrich Heine. Îmi face plăcerea să postez cu acest prilej versiunea românească, realizată de poetul și traducătorul Chrisrian Schenk, a poeziei Lorelei. O poezie pe care în liceu o învățasem în original. În primul rînde, desigur, pentru că mi-a plăcut foarte mult. Dar am avut și un motiv mai pragmatic. Dacă la teza de germnă scriai corect poezia indicată, nota pleca de la șapte1

LORELEI
Eu nu ştiu ce-i astăzi cu mine
De ce gânduri triste-mi răsfir!
Un basm din vremuri străbune
Îmi fulgeră iar amintiri.
E seară şi-n aer pluteşte
Un ritmic tact de pe Rin,
O stâncă din mijloc sclipeşte
Sub soarele morţii-n declin.
Acolo, pe vârf, minunată,
Stă zâna cu părul bălai,
Îşi piaptănă părul şi cată
Spre maluri din dulcele-i rai.
Un piaptăn de aur o mângâie
Şi cântă un cântec vrăjit,
Natura toată reînvie
Şi valurile au amuţit.
Pescarul de jos o priveşte
Vrăjit în al nopţii mister.
Totul în jur străluceşte
Şi el e cu ochii spre cer.
S-a dus pescarul în valuri
Murind într-o lună de mai
Şi asta a făcut-o-ntre maluri
Cu cântecul ei Lorelei.
Traducere Christian W Schenk
Îimi trezește amintiri de domeniul visului. Am citit- prima dată în original, în clasa a opta, la ora de limba germană…. O poezie excepțională. Și-acum îmi sună-n urechi!…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Înțeleg foarte bine asta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, ce frumos!… Mulțumiri dumneavoastră! Mulțumiri dlui Schenk!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Cu plăcere!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O poezie ca un miraj liric, grație traducerii și tempo-ului de vals! Mulțumim tare mult!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Plăcerea mea, si a lui Christian, dupa cum observ!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Sunt bucuros că de vreo 25 de ani încoace corurile cântă „Loreley“ pe acest text care a fost publicat în antologia “Cele mai frumoase balade germane” la Cartea Românească de Marin Preda în 1971 când a preluat conducerea editurii. Am tradus balada la vârsta de 14 ani!
Mulțumiri pt postare, Liviu!
Christian
ApreciazăApreciat de 4 persoane
La 14 ani? Eu aveam olaeaca mai mult cind am invatat-o in germana la scoala….
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și eu trebuit să învăț la școală, dar o tradusesem cu vreo trei ani înainte…
Mă întrebară prin 1980 Ileana Mălăcioiu și Ioana Diaconescu; “Dumneavoastră sunteți fiul celui care a tradus acele balade germane?”.
Era totuși o logică în întrebarea lot, eu având la publicarea cărții 20 de ani neîmpliniți… Și astăzi, când ne întâlnim, ne amuzam de acel episod!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ha, ha,ha! Avea lofica…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Minunată poezie, excelentă versiune românească! Chapeau!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Asa este, frate….
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Asta mi-amintește o-ntîmplare din clasa a II-a. Luasem premiu o carte de versuri – Bob de grîu, de Tudor George.
Mă uitam la copertă și mă-ntrebam cînd oi fi scris-o.
IR
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ha, ha, ha!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Bob auriu” parcă 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană