Din motive conjuncturale, prietenului nostru Gabriel nu prea îi merge lucrul la roman. În schimb, îl mai vizitează poezia, cum puteți constata mai jos citind acest poem foarte bune.
Câți dintre noi
Câți dintre noi trec tăcuți prin timp și timpuri
cu ani povară și cu întrebări nepuse și nespuse?
Câți dintre noi poartă în ochi tristețile neîmplinirilor
mărturisite de o singură lacrimă, scursă timid printre gene?
Câți dintre noi asfințesc într-un amurg discret și-apoi se duc
cu gândurile la ce-ar fi fost dacă uitate-n memorie?
Fără zbaterea rostirii, zilele își pierd pe rând împlinirea năzuințelor,
și amânarea ne va pierde-n ceață.
Dacă nu ieri, poate azi,cu siguranță însă mâine.
Și vom sfârși în jumătăți, chiar și sferturi, mototolite
la coșul de gunoi al timpului.
Doar gândul pus în vorbă și înfăptuire
îți dă putere să auzi respirația plină a vieții,
Chiar și atunci când peste Styx alături de Caron
Tu vei trece
@ntonesei's blog 
De pilda si eu printre aceia. M’a atins si poemul asta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că e firesc să te atingă…
ApreciazăApreciază